Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 108 din 22 februarie 2005  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 108 din 22 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 238 din 22 martie 2005
Constantin Doldur - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Andrei Vladimir în Dosarul nr. 12.176/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, Andrei Vladimir, personal, precum şi Constantin Cantemir, prin avocat Teodor Moldovan, cu delegaţie la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine admiterea acesteia, astfel cum a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine admiterea acesteia, astfel cum a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul pãrţii, Constantin Cantemir, solicitã respingerea excepţiei, invocând jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale în materie, jurisprudenţã faţã de care nu au intervenit elemente noi. Totodatã, apreciazã cã obligaţia depunerii unei cauţiuni constituie o garanţie pentru realizarea creanţei, precum şi împotriva formulãrii unor cereri şicanatorii de suspendare a executãrii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc nici accesul liber la justiţie şi nici dreptul de proprietate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 12.176/2004, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Andrei Vladimir, contestator într-un litigiu având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulate împotriva intimatului Constantin Cantemir.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate, prin condiţionarea suspendãrii executãrii silite de depunerea unei cauţiuni în cuantumul fixat de instanţã, împiedicã accesul liber la justiţie, încãlcând astfel art. 21 din Constituţie, precum şi prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2), art. 136 alin. (5) şi ale art. 53, referitoare la obligaţia statului de a lua mãsuri privind garantarea şi ocrotirea proprietãţii private, respectiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi. În acest sens, aratã cã garantarea dreptului de proprietate presupune protecţia tuturor prerogativelor acestui drept, iar, în ipoteza în care cererea de suspendare a executãrii silite ar fi respinsã pe motiv cã nu s-a achitat cauţiunea, prerogativele aferente dreptului în discuţie ar fi nejustificat afectate.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã instituirea condiţiei depunerii unei cauţiuni pentru suspendarea executãrii silite are o dublã finalitate, şi anume, pe de-o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte eventualele daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, iar, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci o cerinţã pentru suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o încãlcare a accesului liber la justiţie.
De asemenea, aratã cã, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul ordinar este abilitat sã reglementeze competenţa şi procedura de judecatã, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care se realizeazã accesul liber la justiţie. Sub aspectul garantãrii proprietãţii private, procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente atât pentru ocrotirea accesului liber la justiţie, cât şi pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor pãrţilor implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei la executare şi desfiinţãrii titlului executoriu sau a executãrii înseşi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii, prin restabilirea situaţiei anterioare.
Instanţa mai reţine cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã nici prevederile art. 53 din Constituţie, întrucât acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care nu se constatã în cazul de faţã.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor pãrţilor implicate în proces, prin însuşi faptul cã le oferã posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţãrii titlului executoriu sau a înseşi executãrii silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia. Totodatã, apreciazã cã accesul la justiţie este pe deplin respectat de dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, întrucât autorul cererii de suspendare are posibilitatea formulãrii unui recurs, inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului cauţiunii, în cazul în care apreciazã cã acesta este exagerat. De asemenea, invocã şi jurisprudenţa constantã a Curţii Constituţionale, menţionând <>Decizia nr. 227/2004 .
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu îngrãdesc sub nici un aspect accesul liber la justiţie, nu împiedicã pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti sau de a se prevala de toate garanţiile procesuale. Astfel, obligaţia de a plãti cauţiune are caracterul unei garanţii instituite în favoarea creditorului pentru acoperirea pagubelor ce i s-ar aduce ca urmare a suspendãrii executãrii silite, iar instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o îngrãdire a accesului liber la justiţie, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci doar o cerinţã necesarã pentru suspendarea executãrii silite.
În ceea ce priveşte criticile referitoare la încãlcarea art. 44 şi 136 din Constituţie, apreciazã cã nici acestea nu sunt întemeiate, întrucât instituirea unei cauţiuni nu aduce atingere principiului constituţional referitor la garantarea proprietãţii private. Procedura contestaţiei la executare asigurã garanţii suficiente pentru protecţia dreptului de proprietate al tuturor pãrţilor implicate în proces, acestea având posibilitatea de a contesta executarea, de a solicita suspendarea acesteia, iar în cazul admiterii contestaţiei la executare şi desfiinţãrii titlului executoriu sau a executãrii înseşi, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii, prin restabilirea situaţiei anterioare.
În ceea ce priveşte celelalte critici de neconstituţionalitate, apreciazã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu pun în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ci acestea sunt norme de procedurã şi reprezintã opţiuni ale legiuitorului, în deplinã conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, având urmãtorul cuprins: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21, art. 44 alin. (2), art. 53 alin. (1) şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
- Art. 44 alin. (2): "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.";
- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
- Art. 136 alin. (5): "Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã s-a pronunţat în numeroase cauze cu privire la dispoziţiile legale criticate în cauza de faţã, constatând cã acestea sunt constituţionale. De exemplu, în <>Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, s-a reţinut cã instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii, ca o condiţie a suspendãrii executãrii, are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiţie.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Jurisprudenţa Curţii Constituţionale este în concordanţã şi cu cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cauza Z şi alţii contra Marii Britanii, 2001, a statuat, de principiu, cã accesul liber la justiţie nu este absolut, el putând fi supus "la restricţii legitime, cum ar fi termenele legale de prescripţie, ordonanţele care impun depunerea unei cauţiuni judicatum solvi [...]".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Andrei Vladimir în Dosarul nr. 12.176/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 februarie 2005.

PREŞEDINTE,
CONSTANTIN DOLDUR

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
---------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016