Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Antonie Iorgovan - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal, invocatã de inculpatul Balla Istvan în Dosarul nr. 6.290/1994 al Judecãtoriei Oradea.
Preşedintele completului de judecata declara şedinţa deschisã.
La apelul nominal fãcut de magistratul-asistent se constata lipsa pãrţilor legal citate.
Procedura de citare este îndeplinitã.
Preşedintele completului de judecata considera cauza în stare de judecata şi da cuvintul pe fond reprezentantului Ministerului Public, care solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, invocatã, pentru doua considerente:
- sub aspect formal nu se poate discuta despre existenta unei excepţii de neconstituţionalitate, întrucît nu s-a menţionat cãror prevederi din Constituţie contravine art. 325 din Codul penal;
- pe fond, excepţia invocatã trebuie respinsã ca neîntemeiatã, deoarece art. 30 alin. (7) din Constituţie stipuleazã ca "sunt interzise de lege... manifestãrile obscene, contrare, bunelor moravuri". Art. 325 din Codul penal este constituţional, deoarece protejeaza morala publica, drepturile şi libertãţile cetatenesti, convieţuirea socialã, bazate pe bunele moravuri.
Preşedintele completului de judecata declara dezbaterile închise.
CURTEA,
avînd în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Oradea, pe rolul cãreia Dosarul nr. 6.290/1994, prin Încheierea din 6 martie 1995, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal, invocatã de inculpatul Balla Istvan.
În motivarea exceptiei se susţine însã, fãrã a se referi concret la prevederile constituţionale incalcate, ca dispoziţiile art. 325 din Codul penal sunt neconstituţionale, fiind abrogate conform art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Judecãtoria Oradea, exprimindu-şi opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera excepţia neîntemeiatã şi apreciazã ca dispoziţiile art. 325 din Codul penal sunt conforme cu prevederile art. 30 alin. (7) din Constituţie care, referindu-se la libertatea de exprimare şi la limitele acestei libertãţi, interzic, între altele, manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri.
În vederea soluţionãrii exceptiei, au fost solicitate, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, punctele de vedere ale celor doua Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.
Senatul, în punctul sau de vedere, considerind ca invocarea exceptiei de neconstituţionalitate are aspectul unui abuz de drept de petiţionare, apreciazã excepţia de constitutionalitate ca vadit neîntemeiatã, avînd în vedere dispoziţiile art. 30 alin. (7) din Constituţie şi dispoziţiile art. 325 din Codul penal - care fac aplicaţiunea textului Constituţiei - manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri", cuprinzînd orice modalitate de comitere a acestora.
În punctul de vedere primit de la Guvern se menţioneazã ca dispoziţiile art. 325 din Codul penal nu contravin prevederilor Constituţiei şi, în consecinta, nu se poate susţine abrogarea lor implicita, în condiţiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentalã. Constituţia României, care, prin dispoziţiile art. 30, consacra libertatea de exprimare, prevede, totodatã, ca aceasta nu poate fi exercitatã în mod abuziv, în dãuna altor valori sociale ori incalcind drepturile şi libertãţile celorlalte persoane. De aceea, Constituţia prevede anumite limite în exercitarea libertãţii de exprimare, destinate sa asigure atît drepturile şi libertãţile tuturor membrilor societãţii, cît şi apãrarea altor valori fundamentale ale societãţii, cum ar fi securitatea nationala sau morala publica. Este invocatã, în acest sens, dispoziţia art. 30 alin. (7) din Constituţie, care prevede ca: "Sunt interzise de lege defãimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la ura nationala, rasialã, de clasa sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum şi manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri". Aceasta dispoziţie constituţionalã este pusã în corelatie cu aceea din art. 49 alin. (1) din Constituţie, care prevede ca "exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrîns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor...".
În continuare, se precizeazã ca dispoziţiile art. 325 din Codul penal nu fac decît sa dea eficienta prevederilor constituţionale, interzicind, sub sancţiune penalã, raspindirea materialelor cu caracter obscen care aduc atingere moralei publice, sentimentului comun de pudoare şi decenta, incitind la imoralitate în domeniul vieţii sexuale, cu consecinţe grave asupra conduitei şi echilibrului moral al tineretului. Datoritã acestor consecinţe, fapta de raspindire de materiale obscene prezintã pericol pentru societate, fiind necesare incriminarea şi sancţionarea ei penalã. Se precizeazã apoi ca norma incriminatoare vizeazã nu simpla confectionare sau deţinere pentru sine a materialelor cu caracter obscen, ci numai raspindirea lor, adicã acţiunea de a vinde sau a raspindi în orice mod, de a confecţiona sau deţine, în vederea rãspîndirii lor, materiale obscene. Art. 325 din Codul penal este astfel în concordanta cu dispoziţiile art. 30 alin. (7) şi ale art. 49 alin. (1) din Constituţie, deoarece numai prin difuzarea materialelor cu caracter obscen se realizeazã o comunicare în public a acestora şi deci o atingere adusã moralei publice.
În fine, se precizeazã ca dispoziţiile art. 325 din Codul penal sunt şi consecinta obligaţiei asumate de ţara noastrã prin ratificarea, în anul 1926, a Convenţiei de la Geneva din anul 1923 pentru reprimarea rãspîndirii şi traficului de publicaţii obscene. Norma incriminatoare a carei constitutionalitate a fost contestatã este în perfecta concordanta cu art. 10 pct. 2 din Convenţia europeanã pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care conţine o dispoziţie asemãnãtoare celor prevãzute în art. 30 alin. (7) şi art. 49 alin. (1) din Constituţia României.
Pentru aceste motive, Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 325 din Codul penal este intemeiata şi propune respingerea ei.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, raportul întocmit în cauza, concluziile procurorului, dispoziţiile art. 325 din Codul penal în raport cu prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 23 ai art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Art. 325 din Codul penal prevede ca "fapta de a vinde sau raspindi, precum şi de a confecţiona ori deţine, în vederea rãspîndirii, obiecte, desene, scrieri sau alte materiale cu caracter obscen, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda".
În sistemul nostru se poate vorbi de caracterul tradiţional al incriminãrii şi sanctionarii traficului de materiale obscene, ca mijloc de apãrare a acelui minim de moralitate a vieţii sociale fãrã de care n-ar fi cu putinta existenta şi normalã evoluţie a societãţii. Atît Codul penal din anul 1864, cît şi cel din anul 1936 cuprind dispoziţii asemãnãtoare celor ale art. 325 din Codul penal din anul 1968, adoptate şi în noul regim constituţional.
Valoarea socialã, care constituie obiectul infracţiunii şi, totodatã, obiectul ocrotirii juridice pe care legiuitorul urmãreşte sa o realizeze prin incriminarea şi sancţionarea penalã a rãspîndirii de materiale obscene, este morala publica, inteleasa sub aspectul normelor de comportare socialã a individului în manifestãrile şi în exprimarile sale sub orice forma, cu privire la viata sexualã. Morala publica îşi gãseşte expresie în sentimentul public de pudoare şi decenta, a cãrui nesocotire nu poate fi tolerata de colectivitatea respectiva. Manifestãrile contrare moralei publice sunt social periculoase, pentru ca neagã una dintre condiţiile de existenta a societãţii şi pentru ca impiedica educaţia tinerelor generaţii în respectul fata de valorile morale ale societãţii.
Morala publica şi bunele moravuri sunt valori fundamentale, consacrate de Constituţie. Drepturile şi libertãţile fundamentale pe care aceasta le prevede nu pot fi exercitate într-un mod contrar bunelor moravuri sau care ar aduce atingere moralei publice. Astfel, de exemplu, dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însãşi nu poate fi exercitat decît cu condiţia de a nu incalca drepturile şi libertãţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri [art. 26 alin. (2) din Constituţie].
În legatura cu libertatea de exprimare, sunt interzise manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri [art. 30 alin. (7) din Constituţie]. În fine, art. 49 alin. (1) din legea fundamentalã permite chiar restrîngerea prin lege a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, dacã aceasta este necesarã, între altele, pentru "apãrarea sãnãtãţii ori a moralei publice".
Interzicerea explicita prin Constituţie a manifestãrilor obscene, contrare bunelor moravuri, obliga pe legiuitor sa elaboreze norme speciale prin care sa se asigure realizarea în fapt a acestei interziceri şi apãrarea valorilor sociale puse în pericol prin nesocotirea ei. Acestei cerinţe îi corespund dispoziţiile art. 325 din Codul penal, prin care sunt incriminate şi sancţionate penal faptele cunoscute sub denumirea de raspindire de materiale obscene. Faptul ca au fost adoptate anterior Constituţiei nu le impiedica sa corespundã, prin conţinutul lor normativ, funcţiei de apãrare a valorilor sociale consacrate prin legea fundamentalã. Dacã nu ar fi existat, textul art. 325 din Codul penal ar fi trebuit elaborat pentru asigurarea apãrãrii valorii sociale consacrate de Constituţie.
Asa a procedat Parlamentul României cu ocazia adoptãrii Legii audiovizualului nr. 48 din 21 mai 1992. Conformindu-se dispoziţiei art. 30 alin. (7) din Constituţie, care interzice manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri, legiuitorul a prevãzut în art. 2 alin. 4 din Legea nr. 48/1992 ca "sunt interzise programarea şi difuzarea de manifestãri obscene, contrare bunelor moravuri", iar în art. 39 lit. d) din aceeaşi lege a stabilit ca încãlcarea acestei dispoziţii constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare sau cu amenda.
Aceasta noua incriminare o completeazã pe aceea din art. 325 din Codul penal, fiind destinatã sa asigure apãrarea moralei publice impotriva difuzãrii de materiale obscene prin mijloace audiovizuale.
Reglementãrile din dreptul nostru intern cu privire la recunoaşterea moralei publice ca valoare socialã fundamentalã, la necesitatea şi la modul de apãrare a acesteia prin mijloace de drept penal sunt în concordanta cu reglementãrile cuprinse în tratatele şi convenţiile internaţionale privitoare la drepturile omului. Toate aceste documente prevãd ca drepturile şi libertãţile omului nu pot fi îngrãdite, în exercitarea lor, decît de necesitatea apãrãrii altor valori fundamentale, între care şi morala publica. Astfel, în art. 29 alin. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului se prevede ca "în exercitarea drepturilor şi a libertãţilor sale, fiecare om nu este supus decît numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenitã recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertãţilor altora şi ca sa fie satisfacute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunastarii generale într-o societate democratica".
La rindul sau, Convenţia europeanã a drepturilor omului, în art. 10 privitor la libertatea de exprimare, în diversele ei forme, prevede în alin. 2, ca "exerciţiul acestor libertãţi, care comporta datorii şi responsabilitãţi, poate fi supus anumitor formalitãţi, restrictii sau sancţiuni, prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritorialã sau securitatea publica, pentru apãrarea sãnãtãţii sau a moralei, pentru apãrarea reputaţiei sau a drepturilor altuia, pentru a impiedica divulgarea de informaţii secrete sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judiciare". Se recunoaşte deci implicit dreptul statelor de a asigura apãrarea moralei publice, inclusiv prin mijloace de drept penal.
Dreptul internaţional cuprinde şi reglementãri ce au ca obiect reprimarea manifestãrilor contrare bunelor moravuri, în special reprimarea traficului internaţional de publicaţii obscene, manifestare infractionala inclusã printre asa-numitele delicta juris genutium.
Recunoaşterea internationala a combaterii acestui fenomen a condus la adoptarea, sub egida Societãţii Naţiunilor a Convenţiei de la Geneva din 1923 pentru împiedicarea rãspîndirii traficului de publicaţii obscene. Aceasta convenţie a fost ratificatã de România prin Legea nr. 147, promulgatã la 2 iunie 1926 şi publicatã în Monitorul Oficial nr. 188 din 24 august 1926.
Convenţia din 1923 de la Geneva, ratificatã de statul roman, este şi acum în vigoare, textul art. 325 din Codul penal reprezentind îndeplinirea unei obligaţii internaţionale asumate în deplina concordanta cu prevederile Constituţiei României.
Notiunile morala publica şi bune moravuri, precum şi notiunile obscen şi pornografic au un conţinut variabil de la colectivitate la alta, de la o epoca la alta. În toate cazurile însã exista o limita a tolerantei manifestãrilor, a carei încãlcare este inadmisibila şi la aceasta acceptiune a termenilor se referã legea penalã.
Problema conflictului dintre morala şi arta, pornind de la ideea ca arta trebuie sa dispunã neingradit de orice mijloace de expresie, chiar dacã au reputaţia de obscene, este o falsa problema, deoarece, în realitate, nu mijloacele utilizate de creator intereseazã, ci opera artisticã, iar aceasta nu poate niciodatã ofensatoare pentru demnitatea umanã prin vulgaritate agresiva, lubricitate, scabrozitate. Creatiile de acest fel nu pot fi numite opere artistice, ci, asa cum le denumeste legea noastrã penalã, materiale cu caracter obscen.
În concluzie, dispoziţiile art. 325 din Codul penal sunt în concordanta cu prevederile Constituţiei României, cu normele internaţionale privitoare la drepturile şi libertãţile fundamentale ale omului şi sunt necesare pentru prevenirea şi combaterea unor manifestãri periculoase pentru una dintre valorile sociale fundamentale ale societãţii noastre.
Pentru considerentele expuse, avînd în vedere dispoziţiile art. 325 din Codul penal, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
C U R T E A
În numele legii
D E C I D E:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 325 din Codul penal, invocatã de Balla Istvan în Dosarul nr. 6.290/1994 al Judecãtoriei Oradea.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 2 noiembrie 1995.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Antonie Iorgovan
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
