Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 108 din 13 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 12 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Argeş în Dosarul nr. 10.774/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauzã înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 2.193D/2006.
La apelul nominal rãspunde partea Societatea Comercialã "Dâmboviţa Construcţii" - S.A. din Târgovişte, prin consilier juridic Ilie-Adrian Ghirdoveanu, cu delegaţie depusã la dosar, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.295D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 10.787/1/2006 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent informeazã Curtea cã autorul excepţiei a transmis o cerere prin care solicitã conexarea Dosarului nr. 2.295D/2006 la Dosarul nr. 2.193D/2006.
Curtea, având în vedere atât identitatea obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în cele douã dosare, cât şi solicitarea menţionatã mai sus, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Partea prezentã şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.295D/2006 la Dosarul nr. 2.193D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul pãrţii Societatea Comercialã "Dâmboviţa Construcţii" - S.A. din Târgovişte solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile <>art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apãrare şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 11 octombrie şi 1 noiembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 10.774/1/2006 şi nr. 10.787/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia a fost ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Argeş în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri declarate împotriva unor sentinţe prin care s-a dispus suspendarea executãrii unor decizii de impunere, pânã la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având conţinut identic, se susţine cã textul de lege criticat, "datoritã redactãrii restrictive şi necondiţionate, pune pãrţile în situaţia ca, pentru a se putea încadra în termenul legal de declarare a recursului, sã promoveze o cale de atac fãrã sã cunoascã considerentele hotãrârii pronunţate, motivele de recurs astfel formulate fiind incerte şi aleatorii". În lipsa stabilirii obligaţiei instanţei de a motiva hotãrârea într-un termen rezonabil, evident mai scurt de 5 zile, sau a posibilitãţii pãrţilor de a declara recurs într-un termen ce curge de la data comunicãrii hotãrârii, şi nu al pronunţãrii, şi în cazul în care motivarea nu se face în termenul stabilit, accesul pãrţilor la justiţie pe calea exercitãrii cãilor legale de atac este, astfel, limitat. Or, în cadrul altor proceduri ce se judecã de urgenţã, legiuitorul a instituit în sarcina instanţei obligaţia de a motiva hotãrârea supusã recursului în termen de 48 de ore de la pronunţare, tocmai pentru a oferi pãrţilor posibilitatea cunoaşterii considerentelor reţinute de instanţã. Se mai precizeazã cã în cauza de faţã nu pot fi aplicate prevederile Codului de procedurã civilã la care face trimitere <>art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 , întrucât dreptul comun stabileşte distincţii clare în ceea ce priveşte declararea recursului de cãtre procuror sau de cãtre pãrţi, iar aplicarea art. 17 alin. (3) din legea criticatã, potrivit cãruia hotãrârile sunt redactate şi motivate de urgenţã, în termen de 10 zile de la pronunţare, determinã declararea recursului în temeiul art. 14 alin. (4) din lege fãrã ca pãrţile sã cunoascã motivele pe baza cãrora instanţa a pronunţat hotãrârea recuratã. Ca atare, considerã cã textul criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apãrare şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac, solicitând, pentru aceasta, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia doar în Dosarul nr. 2.295D/2006, menţioneazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã, în acest sens, cã textul legal criticat nu aduce atingere prevederilor art. 21, ale art. 24 alin. (1) şi ale art. 129 din Constituţie, fiind, totodatã, în acord cu art. 126 alin. (2) din aceasta.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale. Astfel, susţine cã limitarea exercitãrii dreptului de recurs înãuntrul unui termen de 5 zile de la momentul pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti este justificatã prin specificul cauzelor respective, care se soluţioneazã în cadrul unei proceduri speciale, care nu este de naturã sã afecteze dreptul la un proces echitabil. De asemenea, textul de lege criticat nu îngrãdeşte dreptul pãrţilor de a fi asistate de un avocat pe tot parcursul procesului şi de a aduce în sprijinul lor toate dovezile necesare, cu atât mai mult cu cât acestea sunt încunoştinţate din timp despre judecatã şi, prin urmare, au posibilitatea sã-şi exercite dreptul la apãrare. Totodatã, normele supuse controlului de constituţionalitate sunt norme de procedurã, stabilite de legiuitor în temeiul prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) şi de art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa instanţelor judecãtoreşti şi a procedurii de judecatã, respectiv a condiţiilor de exercitare a cãilor de atac, sunt stabilite de cãtre legiuitor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, având urmãtorul conţinut:
- Art. 14 "Suspendarea executãrii actului": "(4) Încheierea sau, dupã caz, sentinţa prin care se pronunţã suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare."
În motivarea excepţiei, autorul acesteia invocã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 alin. (1) referitor la garantarea dreptului la apãrare şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea Constituţionalã constatã cã, în esenţã, autorul excepţiei sesizeazã unele necorelãri, sub aspectul termenelor pe care le conţin, între dispoziţiile <>art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 554/2004 , potrivit cãrora sentinţa poate fi atacatã cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, şi ale art. 17 alin. (3) din aceeaşi lege, care prevãd obligaţia instanţei de a redacta şi a motiva de urgenţã hotãrârea, în cel mult 10 zile de la pronunţare, fãrã a fi prevãzutã posibilitatea declarãrii recursului de la comunicarea hotãrârii. Datoritã acestor deosebiri de reglementare, pãrţile nu pot formula motivele de recurs, întrucât nu cunosc considerentele hotãrârii supuse recursului, fiind astfel lezate în ceea ce priveşte exercitarea efectivã a dreptului de acces liber la justiţie, a dreptului la apãrare şi a dreptului privind folosirea cãilor de atac.
Curtea constatã cã aceastã criticã este neîntemeiatã. Declararea recursului în termen de 5 zile de la pronunţarea hotãrârii nu implicã şi obligaţia depunerii concomitente a motivelor de recurs. Potrivit <>art. 17 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 , hotãrârea urmeazã a fi redactatã şi motivatã de urgenţã, în termen de cel mult 10 zile de la pronunţare, astfel cã, dupã aceastã perioadã, pãrţile vor cunoaşte considerentele ce au condus la soluţia pronunţatã şi vor putea formula motivele de recurs în raport cu cele reţinute de instanţã.
Totodatã, Curtea reaminteşte cã, în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie, procedura de judecatã este prevãzutã numai prin lege, iar legiuitorul, în considerarea unor situaţii speciale, poate adopta norme de procedurã derogatorii de la dreptul comun, atâta vreme cât îşi subordoneazã acest demers regulilor şi principiilor constituţionale. Necesitatea soluţionãrii cu celeritate a cauzelor din domeniul contenciosului administrativ a determinat reglementarea unei proceduri de judecatã speciale, care nu se abate însã de la exigenţele drepturilor procesuale ale pãrţilor, consacrate în Legea fundamentalã.
În raport cu cele menţionate, Curtea constatã cã prevederile <>art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea nr. 554/2004 nu contravin normelor constituţionale privind accesul liber la justiţie, dreptul la apãrare şi la folosirea cãilor de atac, în sensul criticilor formulate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (4) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Direcţia Generalã a Finanţelor Publice Argeş în dosarele nr. 10.774/1/2006 şi nr. 10.787/1/2006 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
