Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 107*) din 7 mai 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 77 din 18 februarie 1998
------------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 662 din 16 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 18 februarie 1998.
Victor Dan Zlatescu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, invocatã de apelanta Societatea Comercialã "Comservice" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 2.381/1996 al Tribunalului Iaşi.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 30 aprilie 1997, în prezenta autoarei exceptiei, Societatea Comercialã "Comservice" - S.A. Iaşi, şi a reprezentantului Public, în lipsa intimatului Grigore Alin Claudiu, şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 mai 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Tribunalul Iaşi, prin Încheierea din 25 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, invocatã de apelanta Societatea Comercialã "Comservice" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 2.381/1996, aflat pe rolul acelei instanţe.
Din cuprinsul încheierii, prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, se constata ca, prin Sentinta civilã nr. 14.035 din 18 decembrie 1996, Judecãtoria Iaşi a respins ca inadmisibila acţiunea introdusã de reclamanta Societatea Comercialã "Comservice" - S.A. Iaşi contra pârâtului Grigore Alin Claudiu. Prin aceasta acţiune se solicita obligarea pârâtului la plata despãgubirilor pe care reclamanta a fost obligatã sa le plãteascã în baza Deciziei civile nr. 199 din 4 martie 1994 a Curţii de Apel Iaşi, prin care a fost admisã contestaţia formulatã de Rãdulescu Ecaterina contra Deciziei nr. 208/1992 prin care i s-a desfãcut contractul de munca. Instanta a reţinut ca paratul a dispus, în calitatea sa de director al Societãţii Comerciale "Comservice" - S.A. Iaşi, desfacerea contractului de munca al celei în cauza, în temeiul art. 130 lit. i) din Codul muncii şi, constatând nelegalitatea mãsurii, a hotãrât reintegrarea angajatei în funcţia detinuta anterior şi obligarea unitãţii la plata drepturilor bãneşti cuvenite acesteia începând cu data de 7 august 1992 şi pana la reintegrarea sa efectivã în munca.
În motivarea sentinţei de respingere ca inadmisibila a acţiunii reclamantei Societatea Comercialã "Comservice" - S.A. Iaşi, judecãtoria a reţinut ca paratul Grigore Alin Claudiu este cel care a desfãcut contractul de munca încheiat cu Rãdulescu Ecaterina, dar ca rãspunderea lui materialã nu poate fi angajata decât în condiţiile art. 102 alin. (1) din Codul muncii şi ca este inadmisibila o acţiune în daune, intemeiata pe dispoziţiile art. 108 din Legea nr. 31/1990, invocate de reclamanta.
Impotriva sentinţei judecãtoreşti Societatea Comercialã "Comservice" - S.A. Iaşi a introdus apel, criticand gresita aplicare a dispoziţiilor Codului muncii într-o cauza ce aparţine jurisdicţiei comerciale, data fiind natura raporturilor juridice nãscute între actionarii unei societãţi comerciale şi administratorul numit de aceştia. Totodatã, apelanta invoca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, pe care le considera ca fiind contrare noului cadru economico-legislativ aplicabil în materie şi în contradictie cu prevederile art. 108 din Legea nr. 31/1990, care guverneazã în materie de societãţi comerciale.
Conformându-se obligaţiei prevãzute la art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Tribunalul Iaşi îşi exprima opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã, pe care o considera neîntemeiatã din urmãtoarele motive: 1) Codul muncii, ca lege specialã care reglementeazã relaţiile de munca dintre patroni şi angajaţii acestora, nu contravine dispoziţiilor constituţionale, circumscriindu-se, în general, exigenţelor art. 38 din Constituţie; 2) principiile consacrate în art. 107 alin. (1) din Codul muncii, privitoare la modalitãţile de recuperarea a pagubelor produse de angajaţi în executarea obligaţiilor lor contractuale, sunt fundamentate pe principiu general al rãspunderii materiale, disciplinare ori penale a persoanei care a cauzat unei alte persoane un prejudiciu pe care este obligatã sa-l repare, atât principiul rãspunderii pentru fapta proprie, cat şi modalitãţile de realizare a acesteia fiind în concordanta cu dispoziţiile art. 54 din Constituţie; 3) în apelul declarat, apelanta ridica chestiunea aplicabilitatii sau inaplicabilitatii dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Codul muncii în cauza dedusã judecaţii, prin raportarea acestor prevederi la noul cadrul economic, administrativ şi juridic creat prin Legea nr. 31/1990. Cum însã, în temeiul Legii nr. 15/1990 şi al Legii nr. 31/1990, fostele întreprinderi ale statului s-au reorganizat în societãţi comerciale, proprietate asupra patrimoniului lor şi nesubordonate altor structuri administrative, prima instanta trebuia sa observe ca prevederile Codului muncii, invocate în considerentele hotãrârii pronunţate, au devenit caduce, în cauza operand prevederile Legii nr. 31/1990, care reglementeazã raporturile dintre acţionari şi persoanele mandatate a exercita funcţia de administrator al patrimoniului societãţii comerciale respective, în speta directorul societãţii comerciale; 4) verificarea aplicabilitatii art. 107 alin. (1) din Codul muncii nu se poate realiza în procedura Legii nr. 47/1992, fiind de atributul instanţei de control judiciar sa stabileascã dacã, în funcţie de raporturile dintre paratul Grigore Alin Claudiu şi Societatea Comercialã "Comservice" - S.A. Iaşi, care executa un mandat comercial, erau aplicabile dispoziţiile evocate de Judecãtoria Iaşi în motivarea hotãrârii pe care a pronunţat-o sau dispoziţiile Legii nr. 31/1990, în speta prevederile art. 108, invocate de reclamanta.
Prin întâmpinare, intimatul Grigore Alin Claudiu a solicitat respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, în esenta, deoarece legiuitorul, atunci când a reglementat, prin art. 108 din Legea nr. 31/1990, "acţiunea în rãspundere" contra fondatorilor, administratorilor, cenzorilor şi directorilor, ca nu a avut în vedere rãspunderea materialã şi fiindca art. 107 alin. (1) din Codul muncii - cadrul juridic în vigoare, aplicabil raporturilor de munca - nu incalca vreun drept constituţional, autoarea exceptiei sustinand numai imposibilitatea coroborarii acestuia cu art. 102, art. 111 din acelaşi cod şi cu art. 108 din Legea nr. 31/1990.
În aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã a fost trimisa celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, cãrora li s-au solicitat puncte de vedere.
În punctul sau de vedere primit de la Comisia juridicã, de numiri, disciplina, imunitãţi şi validari a Senatului se exprima opinia ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã.
În punctul de vedere formulat de Guvern se arata ca excepţia de neconstituţionalitate a textului art. 107 alin. (1) teza finala din Codul muncii, invocatã de apelanta fãrã a se arata dispoziţiile din Constituţie pe care le considera incalcate, nu poate fi reţinutã. Dispoziţiile art. 107 alin. (1) teza finala din Codul muncii, care instituie procedura de obţinere a titlului executor pentru recuperarea daunelor produse unitãţii de cãtre conducãtorul acesteia sau de cãtre alte persoane încadrate în munca de organul ierarhic superior, în calitatea acestuia de parte a contractului individual de munca încheiat cu acele persoane, constituie garanţii procedurale, atât pentru asigurarea celeritatii în realizarea dreptului de creanta al unitãţii impotriva salariaţilor vinovaţi de producerea pagubei, în situaţia în care aceştia sunt conducãtorul unitãţii sau alte persoane cu funcţii de conducere, cat şi pentru asigurarea unui regim de egalitate juridicã în raport cu restul salariaţilor unitãţii, în ceea ce priveşte stabilirea rãspunderii patrimoniale a acestora, cu ocrotirea salariului ca sursa materialã de existenta. De aceea, textul criticat ca neconstitutional nu contravine, în realitate, nici art. 16 din Constituţie, care instituie principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, şi nici art. 38 alin. (2) din Constituţie, care consacra dreptul cetãţenilor la protecţia socialã a muncii.
Textul art. 107 alin. (1) teza finala din Codul muncii nu contravine nici prevederilor art. 54 din Constituţie, care instituie regimul juridic al exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, deoarece dreptului unitãţii de a folosi, pentru recuperarea daunei, procedura specialã, mai operativã decât cea prevãzutã de dreptul comun, îi corespunde dreptul salariatului vinovat de pagubirea unitãţii de a rãspunde numai pentru fapta proprie şi numai pentru prejudiciile actuale pe care le-a produs, cu repararea pagubei, de regula, prin echivalent, asupra unei cote din salariu, stabilitã de lege.
În fine, se precizeazã, în punctul de vedere al Guvernului, împrejurarea ca dispoziţiile Codului muncii sunt anterioare Constituţiei din 1991 nu este, prin ea însãşi, un motiv întemeiat pentru considerarea ca neconstituţionale a prevederilor art. 107 alin. (1) teza finala, de vreme ce, reglementand, în cadrul rãspunderii materiale a salariaţilor, o procedura de protecţie a acestora, indiferent de funcţia ocupatã şi de organul competent sa-i încadreze în munca, aceste prevederi legale sunt în concordanta cu regimul de protecţie a cetãţenilor, din punct de vedere al drepturilor şi îndatoririlor fundamentale, instituit prin dispoziţiile art. 16, art. 38 alin. (2) şi ale art. 54 din Constituţie.
Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere comunicate, raportul întocmit în cauza, întâmpinarea intimatului, concluziile autoarei exceptiei de neconstituţionalitate, concluziile procurorului, precum şi prevederile art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã în condiţiile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, deoarece, deşi Codul muncii este anterior Constituţiei, excepţia s-a ridicat în legatura cu raporturi juridice prezente, nãscute în temeiul sau.
Textul art. 107 alin. (1) din Codul muncii, pe care autoarea exceptiei îl considera ca fiind contrar prevederilor Constituţiei, este urmãtorul:
"Obligarea la plata despãgubirilor sau a contravalorii bunurilor, precum şi la restituirea sumelor încasate fãrã drept se face prin decizie de imputare, emisã de conducãtorul unitãţii; când plata sau restituirea urmeazã a se face de conducãtorul unitãţii sau de alte persoane încadrate în munca de organul ierarhic superior, singure sau împreunã cu alte persoane, decizia de imputare se emite de cãtre acest organ."
În excepţia de neconstituţionalitate invocatã de apelanta Societatea Comercialã "Comservice" - S.A. Iaşi se critica, pentru neconstituţionalitatea sa, ultima fraza din text, referitoare la procedura de recuperare a pagubei, atunci când rãspunderea incumba conducatorului unitãţii. Fãrã sa se refere la vreo dispoziţie constituţionalã anume, autoarea exceptiei considera prevederile din textul menţionat ca fiind contrare noului cadrul economico-legislativ aplicabil în materie şi, totodatã, în contradictie cu prevederile art. 108 din Legea nr. 31/1990, care reglementeazã acţiunea în rãspundere, în cazul societãţilor comerciale.
Asa cum se menţioneazã în opinia instanţei, Tribunalul Iaşi, cat şi în punctul de vedere al Guvernului, autoarea exceptiei vizeazã mai curând aspectul aplicabilitatii sau al inaplicabilitatii dispoziţiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii în cauza dedusã judecaţii, prin raportarea acestor prevederi la cele din Legea nr. 31/1990, care reglementeazã relaţiile dintre acţionari şi persoanele mandatate sa exercite funcţia de administrator al patrimoniului societãţii comerciale respective, în speta directorul societãţii comerciale; deci este mai curând o problema de aplicare a legii, decât una de constitutionalitate.
Examinând posibila contrarietate a prevederilor legale criticate [art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii] cu prevederile Constituţiei, se impune constatarea ca o asemenea contrarietate nu exista. Asa cum se arata, în mod corect, în opinia Tribunalului Iaşi şi în punctul de vedere al Guvernului, prevederile Codului muncii în general, care reglementeazã relaţiile de munca dintre patroni şi angajaţii acestora, ca şi prevederile speciale, referitoare la modalitãţile de recuperare a pagubelor produse de angajaţi în executarea obligaţiilor lor contractuale, întemeiate pe principiul general al rãspunderii materiale a persoanei care a cauzat alteia un prejudiciu, nu pot fi considerate contrare Constituţiei. Dimpotriva, aceste prevederi sunt în deplina concordanta cu prevederile art. 54 din Constituţie privind exercitarea drepturilor şi libertãţilor constituţionale cu buna credinţa, ca şi cu cele ale art. 16 şi ale art. 38 alin. (1) din legea fundamentalã, cu privire la egalitatea în drepturi a cetãţenilor şi la neingradirea dreptului la munca, iar pe de alta parte, atât timp cat art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii are camp de aplicare, acesta este constituţional.
În ceea ce priveşte chestiunea dacã dispoziţiile art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, în raport cu prevederile art. 108 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, se aplica uneia sau alteia dintre persoanele juridice, în calitatea lor de parte în contractul individual de munca, aceasta nu este o problema de constitutionalitate pendinte de Curtea Constituţionalã, ci o problema de aplicare a legii, de competenta instanţelor judecãtoreşti.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) teza a II-a din Codul muncii, invocatã de Societatea Comercialã "Comservice" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 2.381/1996 al Tribunalului Iaşi.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 7 mai 1997.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Victor Dan Zlatescu
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
