Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 107 din 12 aprilie 2001 referitoare la exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 14 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţii ridicate de Ovidiu Razvan Savaliuc şi Raluca Tica în dosarele nr. 9.219/1999, nr. 456/2000 şi nr. 3.496/2000 ale Judecãtoriei Targoviste.
La apelul nominal rãspunde avocat Virginia Vedinas, pentru Corneliu Vadim Tudor, lipsind autorii excepţiilor şi celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 449C/2000, nr. 457C/2000 şi nr. 459C/2000 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor. Partea prezenta şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 457C/2000 şi nr. 459C/2000 la Dosarul nr. 449C/2000.
Avocatul prezent, ţinând seama de jurisprudenta Curţii Constituţionale, arata ca excepţiile de neconstituţionalitate sunt neintemeiate şi solicita respingerea acestora.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, precum şi faptul ca nu au intervenit elemente noi de natura sa justifice schimbarea acesteia, solicita respingerea excepţiilor ca neintemeiate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierile din 13 noiembrie 2000 şi 20 noiembrie 2000, pronunţate în dosarele nr. 9.219/1999, nr. 456/2000 şi nr. 3.496/2000, Judecãtoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã. Excepţiile au fost ridicate de Ovidiu Razvan Savaliuc şi Raluca Tica în cauze penale având ca obiect plângeri prealabile formulate de pãrţile vãtãmate Corneliu Vadim Tudor, Vasile Duta şi Cristinel Parvu.
În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), ce statueazã egalitatea cetãţenilor în fata legii, deoarece acorda "anumitor persoane pretins vãtãmate privilegiul de a dispune asupra punerii/nepunerii în mişcare a acţiunii penale", ale art. 22, potrivit cãrora dreptul la viata şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale oricãrei persoane sunt garantate de stat, precum şi ale art. 30, care consfinţesc libertatea de exprimare. De asemenea, se considera ca dispoziţiile legale criticate "impieteaza şi asupra prezumţiei de nevinovatie", consacratã prin art. 23 alin. (8) din Constituţie.
Judecãtoria Targoviste, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţiile sunt neintemeiate. Se considera ca prin dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã se reglementeazã "un mod special de sesizare a organelor judiciare", a cãrui lipsa ar impiedica "punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale, pentru infracţiunea dedusã judecaţii", ceea ce "ar aduce atingere dreptului însuşi de petiţionare prevãzut de Constituţie".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt neintemeiate, întrucât aceste dispoziţii nu incalca prevederile constituţionale invocate. În motivarea acestui punct de vedere se face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 195 şi nr. 197, ambele din 12 octombrie 2000.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul cuprins: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã astfel de plângere."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã.";
- Art. 23 alin. (8): "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã.";
- Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisã.
(3) Libertatea presei implica şi libertatea de a infiinta publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimatã.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a face publica sursa finanţãrii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defãimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la ura nationala, rasialã, de clasa sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum şi manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Rãspunderea civilã pentru informaţia sau pentru creaţia adusã la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege."
Autorii excepţiilor considera ca este neconstitutionala instituţia plângerii prealabile, condiţie necesarã pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, deoarece persoana impotriva cãreia se formuleazã o astfel de plângere devine automat inculpat, fãrã existenta vreunei probe care sa ateste vinovãţia sa. Se mai susţine ca în aceste condiţii se creeazã un privilegiu pentru partea vãtãmatã şi o discriminare pentru inculpat, fiind totodatã afectat şi dreptul la integritate psihicã al persoanei reclamate, drept garantat de stat, întrucât acesta urmeazã sa fie tras la rãspundere penalã, deşi plângerea prealabilã nu are caracterul unui act de inculpare.
Examinând excepţiile de neconstituţionalitate Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. În acest sens, prin numeroase decizii, ca de exemplu deciziile nr. 195 şi nr. 197, ambele din 12 octombrie 2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, Curtea a statuat ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. Pentru a se ajunge la aceasta soluţie s-a reţinut, referitor la condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vãtãmate, ca aceasta reprezintã o excepţie de la regula generalã a oficialitatii procesului penal, înscrisã în art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã. Cazurile în care este necesarã plângerea prealabilã se împart în doua categorii: în cazul anumitor infracţiuni, prevãzute expres şi limitativ de lege, plângerea prealabilã se depune direct la instanta de judecata, iar în cazul altor infracţiuni, determinate de asemenea prin lege, plângerea trebuie adresatã organului de urmãrire penalã competent, sesizarea instanţei urmând sa se facã prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Stabilirea infracţiunilor în cazul cãrora este necesarã plângerea prealabilã, a celor în cazul cãrora trebuie efectuatã urmãrirea penalã, precum şi a celor în cazul cãrora sesizarea instanţei de judecata se face prin plângerea prealabilã directa a persoanei vãtãmate este lãsatã de Constituţie la libera opţiune a legiuitorului. De asemenea, Curtea a observat ca în orice proces penal, începând din momentul declansarii sale (începerea urmãririi penale sau sesizarea instanţei de judecata), sunt implicate diferite pãrţi: invinuit, inculpat, parte vãtãmatã, parte civilã, parte responsabilã civilmente, pãrţi care au drepturi şi obligaţii egale. Norma procedurala penalã criticata nu prevede privilegii sau îngrãdiri ale exercitãrii drepturilor procesuale pentru nici una dintre pãrţile procesului penal, iar distincţiile fãcute între calitatea pãrţilor nu înseamnã nici privilegii şi nici discriminãri. Calitatea procesuala de inculpat este definitã în art. 23 din Codul de procedura penalã, potrivit cãruia "Persoana impotriva cãreia s-a pus în mişcare acţiunea penalã este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat". Aceasta calitate de inculpat nu reprezintã o prejudecare a cauzei şi nu rastoarna prezumţia de nevinovatie prevãzutã la art. 23 alin. (8) din Constituţie, conform cãruia "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate care, la fel ca oricare parte din procesul penal, îşi poate exercita dreptul la apãrare şi poate solicita administrarea oricãror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare. În vederea apãrãrii impotriva unor inculpari vadit nefondate sau tendenţioase inculpatul are la dispoziţie şi mijloace de drept penal, având posibilitatea sa ceara tragerea la rãspundere penalã a celor care l-au reclamat pentru sãvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasã, prevãzutã la art. 259 din Codul penal. Curtea a constatat, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã nu contravine nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie, referitoare la garantarea dreptului la viata, precum şi a dreptului la integritate fizica şi psihicã al persoanei, deoarece, în mod evident, nu conţine dispoziţii de natura sa aducã atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementãrii constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acţiunii penale numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã o astfel de plângere.
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauzele de fata, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea soluţiei pronunţate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţii ridicate de Ovidiu Razvan Savaliuc şi Raluca Tica în dosarele nr. 9.219/1999, nr. 456/2000 şi nr. 3.496/2000 ale Judecãtoriei Targoviste.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 12 aprilie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
