Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 107 din 11 martie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 4 si ale art. 581 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 261 din 15 aprilie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Horea Tudor Vuscan în Dosarul nr. 15.137/2002 al Judecãtoriei Oradea.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin accesului liber la justiţie şi invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie (de exemplu, deciziile nr. 199/2000, 124/2002 şi 281/2002).
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 decembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 15.137/2002, Judecãtoria Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Horea Tudor Vuscan într-o cauza judecata în procedura ordonanţei preşedinţiale.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), ale art. 16 alin. (1), ale art. 24 şi 49 din Constituţie, deoarece reglementeazã o restrangere a dreptului la apãrare, discriminatorie, nejustificatã şi contrarã principiilor statului de drept.
Judecãtoria Oradea apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece procedura ordonanţei preşedinţiale, justificatã de necesitatea de a preveni pagubele iminente şi ireparabile ce s-ar produce prin întârzierea judecaţii, nu duce la restrangerea drepturilor pãrţilor din litigiu, acestea având, în egala mãsura, mijloace procedurale pentru apãrarea drepturilor lor. Astfel, numai în situaţia în care autorul exceptiei nu ar dispune de mijloacele juridice de apãrare s-ar pune problema restrângerii exerciţiului unor drepturi.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece procedura ordonanţei preşedinţiale, precum şi procedura de judecata, în întregul ei, se întemeiazã pe dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, care prevãd în mod expres ca reglementarea competentei şi a procedurii de judecata se face prin lege. Permitand folosirea ordonanţei preşedinţiale în situaţii de urgenta, ce reclama o intervenţie prompta a justiţiei, legea consacra o soluţie fireasca, în deplin acord cu principiile constituţionale invocate de autorul exceptiei, precum şi cu necesitatea respectãrii drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale pãrţilor.
Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate nu instituie diferenţe de tratament juridic sau privilegii ori discriminãri, în sensul art. 16 din Constituţie. Faptul ca ordonanta preşedinţialã poatea fi data şi fãrã citarea pãrţilor este justificat de urgenta intervenţiei, aceasta fiind în concordanta cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie. În acest caz dreptul constituţional la apãrare este asigurat prin posibilitatea exercitãrii caii de atac a recursului, prevãzut de dispoziţiile art. 582 din Codul de procedura civilã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 156, respectiv art. I pct. 213 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificãri, dispoziţiile criticate de autor au urmãtorul conţinut:
- Art. 403 alin. 4: "În cazuri urgente, preşedintele instanţei poate dispune suspendarea provizorie a executãrii pe cale de ordonanta preşedinţialã, pana la soluţionarea de cãtre instanta a cererii de suspendare prevãzute de prezentul articol.";
- Art. 581: "Instanta va putea sa ordone mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri.
Cererea de ordonanta preşedinţialã se va introduce la instanta competenta sa se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanta va putea fi data şi fãrã citarea pãrţilor şi chiar atunci când exista judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenta şi cu precãdere. Pronunţarea se poate amana cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanta este vremelnicã şi executorie. Instanta va putea hotãrî ca executarea sa se facã fãrã somaţie sau fãrã trecerea unui termen."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 1. alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri." ;
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu." ;
- Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate prevãd posibilitatea preşedintelui instanţei de a dispune suspendarea provizorie a executãrii silite pe cale de ordonanta preşedinţialã, care poate fi data chiar şi fãrã citarea pãrţilor, pana la soluţionarea de cãtre instanta a cererii de suspendare a executãrii silite. Aceste prevederi legale trebuie apreciate în raport de natura cauzelor deduse soluţionãrii pe calea ordonanţei preşedinţiale. Astfel, suspendarea provizorie a executãrii silite, reglementatã de prevederile criticate, constituie o mãsura cu caracter vremelnic, care se ia pe calea ordonanţei preşedinţiale numai "în cazuri urgente" care justifica aceasta procedura specialã.
Dispoziţiile criticate nu conţin mãsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii, consacrat de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât mãsura instituitã prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicita, acestea beneficiind de un tratament egal în fata legii.
Curtea retine, de asemenea, ca prin dispoziţiile legale criticate nu se incalca prevederile art. 24 din Constituţie, deoarece partea impotriva cãreia se ia mãsura suspendãrii provizorii a executãrii nu este lipsitã de exerciţiul dreptului la apãrare nici în cazul în care este citata, când are posibilitatea sa îşi susţinã nemijlocit interesele în fata instanţei, şi nici atunci când - fãcându-se aplicarea art. 581 alin. 3 din Codul de procedura civilã - nu este citata, cãci, şi în aceasta situaţie, se poate apara exercitandu-şi dreptul de a ataca ordonanta instanţei, pe cãile prevãzute de lege.
În ceea ce priveşte susţinerile autorului exceptiei, referitoare la încãlcarea principiilor statului de drept, Curtea retine ca statul de drept presupune obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor, asa cum prevãd şi dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi ale art. 51 din Legea fundamentalã. Procedura ordonanţei preşedinţiale se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecata, care, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Cu privire la dispoziţiile art. 581 din Codul de procedura civilã Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 281 din 29 octombrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 13 decembrie 2002, respingând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curţii în aceasta materie, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 şi ale art. 581 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Horea Tudor Vuscan în Dosarul nr. 15.137/2002 al Judecãtoriei Oradea.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 11 martie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
