Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 107 din 1 iulie 1999 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 354 din 27 iulie 1999
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstitutiona litate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Bogdan Tinteanu în Dosarul nr. 3.837/1998 al Tribunalului Bacau - Secţia civilã.
La apelul nominal rãspunde Bogdan Tinteanu personal şi asistat de avocat Ionel Olteanu, în baza delegaţiei depuse la dosar. Lipsesc Nicolae Puscaciu, Nicolae Sorii şi reprezentantul Ministerului Finanţelor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, apãrãtorul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, sustinand ca dispoziţiile art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care limiteazã în timp exercitarea dreptului la acţiune pentru repararea pagubei, incalca prevederile art. 48 alin. (3) din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 5 paragraful 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care nu stipuleazã nici o asemenea limitare. Depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca, deşi dispoziţiile legale criticate stabilesc un termen în care se poate exercita dreptul la acţiune pentru repararea pagubei, acestea nu contravin nici Constituţiei şi nici Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi, în consecinta, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 februarie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 3.837/1998, Tribunalul Bacau - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã. Excepţia a fost ridicatã de Bogdan Tinteanu într-un litigiu al cãrui obiect îl constituie acţiunea în pretenţii pentru repararea pagubelor suferite de autorul exceptiei ca urmare a arestãrii preventive, nedrepte. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca prevederile art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care limiteazã exercitarea acţiunii în desdaunare pentru prejudicii produse în urma unor erori judiciare, la termenul de un an de la rãmânerea definitiva a hotãrârii de achitare sau de la data ordonanţei de scoatere de sub urmãrire penalã, au devenit anacronice atât în raport cu prevederile art. 48 alin. (3) din Constituţie, cat şi cu cele ale art. 5 paragraful 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã excepţia ca neîntemeiatã. Aceasta arata ca dispoziţia legalã atacatã, "stabilind termenul de un an, în care persoana indreptatita poate porni acţiunea în despãgubiri impotriva statului, nu aduce o limitare a acestui drept în raport de dispoziţiile constituţionale, întrucât avem de a face cu un drept patrimonial şi regula în aceasta materie o reprezintã prescriptibilitatea acestora. Dacã legiuitorul ar fi dorit ca dreptul la acţiune reglementat de art. 505 din Codul de procedura penalã sa fie imprescriptibil, ar fi fãcut aceasta menţiune fie în legea arãtatã, fie, cu atât mai mult, în Constituţie, care a fost adoptatã dupã promulgarea Codului de procedura penalã".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul sau de vedere preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca stabilirea unor termene procedurale cu privire la exercitarea dreptului la acţiune pentru repararea pagubei produse ca urmare a unei erori judiciare este în deplin acord cu ordinea de drept constituţionalã şi nu pericliteazã în nici un fel interesele cetãţeanului aflat într-o astfel de situaţie. Se menţioneazã ca în acest sens a statuat Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 45/1998.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã, de asemenea, ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, întrucât "Acţiunea pentru repararea pagubelor - prevãzutã la art. 504-507 - este o acţiune civilã", prin care se urmãreşte realizarea unui drept patrimonial, iar "regula instituitã în acest caz este aceea a prescriptibilitatii dreptului la acţiune prin care poate fi valorificat dreptul la despãgubiri". Nici art. 48 alin. (3) din Constituţie şi nici tratatele internaţionale nu prevãd termene pentru exercitarea acţiunii în reparatie, fãcând trimitere la legea interna, care are menirea de a reglementa modalitãţile procedurale de exercitare a acestui drept. Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune trebuie sa fie în asa fel stabilit, încât sa nu aducã atingere substanţei dreptului la despãgubiri. În opinia Guvernului, termenul de un an, prevãzut la art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, asigura toate posibilitãţile celui prejudiciat prin mãsuri nedrepte de privare de libertate pentru a-şi pregati şi porni acţiunea în pretenţii la despãgubire.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta sa soluţioneze excepţia ridicatã.
Excepţia de neconstituţionalitate priveşte art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, care prevede: "Acţiunea poate fi pornitã în termen de un an de la rãmânerea definitiva a hotãrârii de achitare sau de la data ordonanţei de scoatere de sub urmãrire."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca aceste dispoziţii legale, limitand la un an dreptul de exercitare a acţiunii pentru repararea pagubei produse în urma unei erori judiciare, incalca prevederile constituţionale ale art. 48 alin. (3), potrivit cãrora "Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale", precum şi prevederile art. 5 pct. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, conform cãrora "Orice persoana care este victima unei arestari sau a unei detineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã.
Dispoziţiile constituţionale invocate de autorul exceptiei sau alte norme cuprinse în Constituţia României, în pacte ori tratate internaţionale la care România este parte nu prevãd imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate prin mãsuri ilegale de deţinere de a porni acţiune în repararea pagubei şi nici un termen limita în care acest drept poate fi exercitat. Art. 48 alin. (3) din Constituţie, prin expresia "potrivit legii", lasa la opţiunea legiuitorului stabilirea condiţiilor procedurale în care dreptul la reparaţii poate fi exercitat. Aceeaşi idee se regaseste şi în dispoziţiile art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Atunci când o condamnare penalã definitiva este ulterior anulatã sau când este acordatã graţierea, pentru ca un fapt nou sau recent descoperit dovedeşte ca s-a produs o eroare judiciarã, persoana care a suferit o pedeapsa din cauza acestei condamnãri este despagubita conform legii ori potrivit practicii în vigoare în statul respectiv, cu excepţia cazului în care se dovedeşte ca nedescoperirea în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilã în tot sau în parte".
Termenul de un an, prevãzut la art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, este un termen de prescripţie a dreptului la acţiune, rezonabil, care asigura condiţiile optime celui prejudiciat pentru a exercita acţiune în justiţie în scopul obţinerii reparaţiilor legale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Bogdan Tinteanu în Dosarul nr. 3.837/1998 al Tribunalului Bacau - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 1 iulie 1999.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
