Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 106 din 8 iunie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 328 din 14 iulie 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, ridicatã de Florin Manciu în Dosarul nr. 4.139/1998 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penalã.
La apelul nominal se prezintã avocat Gheorghe Dediu pentru autorul exceptiei, lipsind celelalte pãrţi: Mariana Stoian, Florica Gabriela Andrei, Societatea Comercialã "Malicom"-S.R.L. Calarasi şi Nicolae David, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, apãrãtorul autorului exceptiei solicita admiterea exceptiei, întrucât dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal sunt neconstituţionale prin modul în care sunt aplicate de instanţe. Arata ca astfel se incalca prevederile art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind nefondata, apreciind ca dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie. Considera ca neaplicarea unitarã a acestor dispoziţii, invocatã de autorul exceptiei ca argument principal de neconstituţionalitate, poate fi rezolvatã pe o alta cale, şi anume aceea a recursului în interesul legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 februarie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 4.139/1998, Curtea Suprema de Justiţie Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Florin Manciu, prin apãrãtor.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile menţionate incalca prevederile constituţionale cuprinse în: art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, precum şi pe cele ale art. 23 alin. (9), potrivit cãrora "Nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii". Se mai arata ca, prin modul în care este redactat, textul art. 215 alin. 2 din Codul penal nu asigura respectarea principiului constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, prevãzut la art. 16 alin. (1), deoarece permite adoptarea unor soluţii juridice diferite în situaţii similare. Autorul exceptiei se referã la fapta de punere în circulaţie de monede false, prevãzutã la art. 282 alin. 2 din Codul penal, care a fost calificatã de Curtea Suprema de Justiţie uneori ca infracţiune unica, iar alteori în concurs de infracţiuni cu înşelãciunea calificatã prevãzutã la art. 215 alin. 2 din Codul penal. Calificarea diferita a aceleiaşi fapte, în cauze distincte, prin hotãrâri judecãtoreşti, reprezintã, în opinia autorului exceptiei, o încãlcare a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, privitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor. De asemenea, considera ca dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal incalca şi dispoziţiile art. 23 alin. (9) din Constituţie, deoarece nu oferã posibilitatea realã ca orice pedeapsa sa fie stabilitã şi aplicatã numai în condiţiile şi în temeiul legii.
Curtea Suprema de Justiţie-Secţia penalã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, astfel cum sunt redactate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 23 alin. (9) din Constituţie. Împrejurarea ca, pentru fapte de punere în circulaţie de monede false, instanţele au pronunţat hotãrâri contradictorii reprezintã o problema de aplicare a legii, ce poate fi remediata pe calea unui recurs în interesul legii, iar nu una de contencios constituţional.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu incalca nici unul dintre criteriile egalitãţii în drepturi prevãzute la art. 4 alin. (2) din Constituţie, ele aplicându-se fãrã deosebire de rasa, naţionalitate, origine etnicã, limba, religie, sex, opinie, apartenenţa politica, avere sau origine socialã. Guvernul mai arata ca pronunţarea unor hotãrâri contradictorii de cãtre instanţele judecãtoreşti nu constituie o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare neunitara a legii, care poate fi soluţionatã pe calea recursului în interesul legii. De asemenea, nu se poate susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 23 alin. (9) din Constituţie, deoarece acestea prevãd condiţiile în care poate fi aplicatã o pedeapsa.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins: "Înşelãciunea sãvârşitã prin folosire de nume sau calitãţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacã mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplica regulile privind concursul de infracţiuni."
Autorul exceptiei considera ca aceste dispoziţii incalca prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi în art. 23 alin. (9).
Textele menţionate au urmãtoarea redactare:
- art. 16 alin. (1) "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- art. 23 alin. (9) "Nici o pedeapsa nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. De altfel, chiar autorul exceptiei nu invoca încãlcarea acestui principiu fundamental prin modul de redactare a art. 215 alin. 2 din Codul penal, sustinand ca aplicarea sa neunitara de cãtre instanţele judecãtoreşti creeazã o inegalitate între cetãţeni.
Curtea retine, de asemenea, ca dispoziţiile art. 215 alin. 2 din Codul penal nu incalca nici prevederile art. 23 alin. (9) din Constituţie. Textul de lege criticat prevede o varianta agravantã a infracţiunii de înşelãciune, care se realizeazã atunci când înşelãciunea, în varianta simpla prevãzutã la alin. 1 sau înşelãciunea în convenţii prevãzutã la alin. 3 se sãvârşeşte în vreuna din condiţiile prevãzute la alin. 2 al aceluiaşi articol. De asemenea, este prevãzutã şi pedeapsa (închisoare de la 3 la 15 ani), astfel încât nu se poate susţine ca art. 215 alin. 2 din Codul penal nu oferã posibilitatea realã ca pedeapsa sa fie stabilitã şi aplicatã numai în condiţiile şi în temeiul legii. Totodatã, la individualizarea pedepsei sunt aplicabile şi dispoziţiile prevãzute în Partea generalã a Codului penal.
Curtea observa ca pronunţarea de cãtre instanţele judecãtoreşti a unor soluţii diferite cu privire la calificarea unor fapte de punere în circulaţie de bancnote false nu constituie o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare neunitara a legii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicatã de Florin Manciu în Dosarul nr. 4.139/1998 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 iunie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
