Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 106*) din 7 mai 1997 privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor referitoare la atributiile Ministerului Public din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 87 din 24 februarie 1998
------------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 651 din 16 decembrie 1997.
Lucian Stangu - preşedinte
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, în ceea ce priveşte atribuţiile Ministerului Public, invocatã de Gogaia Florenta şi Panaitescu Edmond, recurenti-pãrţi vãtãmate în Dosarul nr. 3.627/1996 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 30 aprilie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 mai 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 31 octombrie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 3.627/1996, Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu "excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 92/1992 , în ceea ce priveşte atribuţiile Ministerului Public", invocatã de Gogaia Florenta şi Panaitescu Edmond.
În motivarea exceptiei se susţine, în esenta, ca dispoziţiile atacate incalca prevederile art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 din Constituţie.
Exprimandu-şi opinia la intervenţia Curţii Constituţionale, instanta de judecata apreciazã ca "excepţia ridicatã este neîntemeiatã".
În temeiul <>art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia invocatã "este nefondata", deoarece textul criticat nu contravine prevederilor constituţionale.
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise ale pãrţilor, concluziile pãrţilor şi ale procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 3 şi <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile referitoare la atribuţiile Ministerului Public din <>Legea nr. 92/1992 .
Din concluziile scrise, depuse în motivarea exceptiei, rezulta ca aceasta priveşte <>art. 31 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 92/1992 .
În fapt, se constata ca Administraţia Financiarã a Sectorului 6 Bucureşti a pus în întârziere, în repetate randuri, pe Gogaia Florenta, pentru plata sumei de 15.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecata stabilite în sarcina sus-numitei prin sentinta judecãtoreascã definitiva.
Gogaia Florenta şi Liga Democratica pentru Dreptate din România, reprezentatã prin Raileanu Gheorghe şi Panaitescu Edmond, au formulat plângere penalã impotriva lui Cutitoiu Petre, Marin Antonie şi Panca Gherata, angajaţi ai Administraţiei Financiare a Sectorului 6 Bucureşti.
Prin Sentinta penalã nr. 946 din 13 octombrie 1996, Judecãtoria Sectorului 6 achitã pe cei trei inculpati, retinand ca nu a fost comisã nici o fapta penalã. Organele financiare reclamate au întreprins doar demersurile legale pentru achitarea unui debit datorat statului, netrecand la urmãrirea silitã în temeiul <>Decretului nr. 221/1960 .
Pãrţile vãtãmate au declarat recurs impotriva sentinţei sus-menţionate, pe motiv ca exista nepotriviri între minuta şi dispozitivul sentinţei.
Prin Decizia penalã nr. 26/R din 15 ianuarie 1996, Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penalã, constatând motivul întemeiat, caseazã sentinta şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecarea dupã casare, pentru termenul din 10 iunie 1996 se depun la dosar înscrisuri care modifica fundamental acţiunea penalã iniţialã. Astfel, alãturi de Gogaia Florenta nu mai apare ca parte vãtãmatã Liga Democratica pentru Dreptate din România, asa cum figura iniţial, ci doar Panaitescu Edmond, în nume propriu şi fãrã a depune o delegaţie de reprezentare sau alt document care sa-l indrituiasca sa reprezinte liga sau pe Gogoia Florenta. Mai mult, prin înscrisul depus la dosar pentru acelaşi termen, nu se mai aduc elemente de natura a susţine acţiunea iniţialã, ci:
- se ridica excepţia de necompetentã materialã a Judecãtoriei Sectorului 6, deoarece, "... fata de calitatea persoanelor şi natura faptelor sãvârşite", competenta aparţine Sectiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General;
- se ridica excepţia de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996 ;
- se solicita înlocuirea Direcţiei generale a finanţelor publice (iniţial parte civilmente responsabilã) cu Ministerul Finanţelor "atât în calitate de comitent, cat şi ca reprezentant legal al Statului Roman";
- se susţine nelegalitatea <>Ordinului ministrului finanţelor nr. 972 din 30 aprilie 1996 , precum şi lipsa de temei a diverselor acte ale organelor financiare, cele mai multe neavând nici o legatura cu cauza.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate privind <>Ordonanta Guvernului nr. 11 din 23 ianuarie 1996 , se arata ca ea dovedeşte incompetenta celor care au elaborat-o, deoarece "... crearea unei jurisdicţii paralele (...) reprezintã o sfidare la adresa notiunii de justiţie" şi ca executarea silitã nu poate face obiectul unei ordonanţe, ea aflându-se în competenta şi supravegherea instanţelor civile, conform <>art. 31 lit. f) din Legea nr. 92/1992 , privind atribuţiile Ministerului Public. Instanta respinge, prin încheierea respectiva, atât excepţia de necompetentã materialã, ca neîntemeiatã, cat şi pe cea de neconstituţionalitate, ca neavând legatura cu cauza.
Gogaia Florenta şi Panaitescu Edmond introduc apel impotriva acestei încheieri. Pentru termenul de 31 octombrie 1996, fixat de Tribunalul Municipiului Bucureşti în dosarul format, se depun o serie de noi acte şi se precizeazã ca instanta urmeazã sa înainteze Curţii Constituţionale "excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii de organizare judecãtoreascã nr. 92/1992 ".
Ca urmare, prin Încheierea din 31 octombrie 1996, instanta de casare înainteazã aceasta excepţie, spre competenta soluţionare, Curţii Constituţionale.
Conform <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , excepţiile de neconstituţionalitate ce se formuleazã în proces nu se pot raporta decât la obiectul judecaţii, iar, potrivit art. 317 din Codul de procedura penalã, judecata se limiteazã la fapta şi la persoana arãtatã în actul de sesizare. Deci orice excepţie, fie ea şi de neconstituţionalitate, nu poate depãşi cadrul acţiunii penale iniţiale.
Or, în speta, acţiunea penalã aflatã pe rolul Judecãtoriei Sectorului 6 priveşte inculparea unor persoane pentru sãvârşirea infracţiunii de ameninţare, prevãzutã şi pedepsita de art. 193 din Codul penal. În acest caz, acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate. Pe de alta parte, potrivit art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã, plângerea prealabilã se adreseazã direct instanţei de judecata, dacã fãptuitorul este cunoscut. Numai în cazul când persoana acestuia nu este cunoscutã, partea vãtãmatã se poate adresa organului de cercetare penalã pentru a se face investigaţiile necesare.
În speta, corect, pãrţile vãtãmate s-au adresat direct instanţei de judecata, numai ca, în aceasta situaţie, procedura penalã nu prevede nici un fel de atribuţii pentru Ministerul Public. În adevãr, potrivit art. 315 din Codul de procedura penalã, participarea procurorului este obligatorie la şedinţele de judecata ale judecãtoriilor în cauzele în care legea prevede pedepse cu închisoarea mai mari de 2 ani. Or, ameninţarea, prevãzutã şi pedepsita de art. 193 din Codul penal, se pedepseşte cu închisoare de la o luna la un an sau cu amenda.
Asadar, nici sub raportul urmãririi penale, nici sub cel al judecaţii, cauza de fata nu putea implica în nici un mod activitatea Ministerului Public, pe care, asa cum este reflectatã în prevederile <>Legii nr. 92/1992 , pãrţile vãtãmate o socotesc contrarã Constituţiei.
Rezulta ca în cauza sunt aplicabile dispoziţiile <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora excepţia de neconstituţionalitate poate fi soluţionatã de Curtea Constituţionalã numai în mãsura în care de rezolvarea ei depinde judecarea cauzei, cu alte cuvinte, dacã exista o legatura de relevanta între cauza şi excepţia invocatã.
În consecinta, fata de dispoziţiile sus-citate din Codul penal şi din Codul de procedura penalã, aplicabile în speta, prevederile relative la competenta şi activitatea Ministerului Public sunt irelevante şi, ca atare, excepţia privind <>Legea nr. 92/1992 urmeazã sa fie respinsã.
În subsidiar, dacã s-ar considera ca instanta de fond sau cea de casare nu s-a desesizat totuşi formal de prima excepţie de neconstituţionalitate, iar astfel nesesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia privind <>Ordonanta Guvernului nr. 11/1996 ar fi doar urmarea unei omisiuni, aceleaşi consideratii sunt aplicabile, în temeiul <>art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .
În adevãr, excepţia vizând neconstituţionalitatea acestei ordonanţe are loc în afarã cadrului cauzei. Astfel, din actele aflate la dosarul instanţei de fond rezulta ca Administraţia Financiarã a Sectorului 6 Bucureşti nu a fãcut niciodatã aplicatia acestei ordonanţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996. Somatiile şi punerile în întârziere ale organelor financiare pentru plata celor 15.000 lei datorati bugetului de stat de Gogaia Florenta au avut loc în anii 1994-1995. Însãşi persoana în cauza, în depozitia facuta în fata instanţei de fond, arata ca nu s-a luat nici o mãsura de executare silitã impotriva ei, "ameninţarea" constând doar în faptul ca va fi trimisa în judecata în caz de neplata a debitului. Asadar, doar în cazul în care, fãcându-se aplicatia unor norme legale considerate de parte ca neconstituţionale şi în urma cãrora s-ar naşte un proces, pe acest temei, s-ar justifica, eventual, sesizarea instanţei şi, respectiv, a Curţii Constituţionale. Simpla posibilitate de aplicare a unei anumite norme legale denota faptul ca dispoziţia legalã criticata, negasindu-şi aplicarea concretã în cauza, nu poate constitui obiectul unei critici pe motiv de neconstituţionalitate, de soluţionarea ei, evident, neavând cum sa depindã judecarea cauzei.
Pentru considerente arãtate şi având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 23 alin. (2), ale art. 24 şi ale <>art. 25 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecãtoreascã, în ceea ce priveşte atribuţiile Ministerului Public, invocatã de Gogaia Florenta şi Panaitescu Edmond, în Dosarul nr. 3.627/1996 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a II-a penalã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 7 mai 1997.
PREŞEDINTE,
dr. Lucian Stangu
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
