Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 106 din 14 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 393 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 174 din 6 martie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Paulina în Dosarul nr. 6.744/281/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penalã.
La apelul nominal lipseşte autoarea excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã Curţii cã Mihai Paulina a depus la dosar, în susţinerea excepţiei, concluzii scrise, însoţite de un set de acte.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.744/281/2007, Tribunalul Prahova - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Mihai Paulina în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se argumenteazã, pe larg, în ce constã nelegalitatea hotârârii judecãtoreşti atacate, în cauzã, pe calea revizuirii şi se susţine, în esenţã, cã stabilirea limitativã a hotãrârilor definitive ce pot fi atacate pe calea revizuirii este neconstituţionalã.
Tribunalul Prahova - Secţia penalã apreciazã cã excepţia invocatã nu este întemeiatã. Se aratã cã revizuirea constituie o cale extraordinarã de atac reglementatã de legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituţionale, care nu îngrãdeşte, ci permite liberul acces la justiţie, în concordanţã cu normele constituţionale şi din actele internaţionale invocate de autoarea excepţiei.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat nu aduce atingere normelor constituţionale şi din actele internaţionale invocate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv <>Decizia nr. 576/2007 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 393 din Codul de procedurã penalã privind hotãrârile supuse revizuirii, având urmãtorul cuprins: "Hotãrârile judecãtoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penalã cât şi cu privire la latura civilã.
Când o hotãrâre priveşte mai multe infracţiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre fãptuitori."
În opinia autoarei excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei şi a legilor, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, ale art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti, ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac şi ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, cu raportare la art. 7 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la legalitatea pedepsei, respectiv interzicerea discriminãrii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã.
Revizuirea constituie o cale extraordinarã de atac, reglementatã de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege". Aceste dispoziţii constituţionale conferã legiuitorului competenţa exclusivã de a stabili procedura de judecatã şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea unor situaţii deosebite, sã stabileascã reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul reglementãrii privind hotãrârile judecãtoreşti supuse revizuirii, realizatã prin dispoziţiile art. 393 din Codul de procedurã penalã.
Prin aceste dispoziţii de lege, criticate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu se aduce atingere liberului acces la justiţie, întrucât, aşa cum a statuat în mod constant Curtea în jurisprudenţa sa, liberul acces la justiţie semnificã faptul cã orice persoanã poate sesiza instanţele judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate, iar nu faptul cã acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionãri, competenţa de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în faţa instanţelor judecãtoreşti revenindu-i, aşa cum s-a arãtat, legiuitorului. Prevederile legale criticate, reglementând o cale de atac extraordinarã împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, nu îngrãdesc, ci permit liberul acces la justiţie, în concordanţã şi cu dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv. Pentru aceleaşi motive, nu se aduce atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind supremaţia Constituţiei şi a legilor, ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, ale art. 126 privind instanţele judecãtoreşti şi ale art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Textul de lege criticat nu stabileşte nicio discriminare, fiind deopotrivã aplicabil tuturor persoanelor aflate în ipoteza sa, aşa încât nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminãrii.
Dispoziţiile art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, ale art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap, ale art. 131 privind rolul Ministerului Public, cu raportare la art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la legalitatea pedepsei, nu au incidenţã în cauzã.
De altfel, se observã cã neconstituţionalitatea textului de lege criticat este dedusã din modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale privind revizuirea, în cauza aflatã pe rolul instanţei. Or, exercitarea controlului asupra activitãţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintã atributul exclusiv al instanţelor judecãtoreşti, Curtea Constituţionalã fiind competentã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã.
În plus, Curtea s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 393 alin. 1 din Codul de procedurã penalã prin Decizia nr. 576 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, a cãrei soluţie de respingere a excepţiei, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Mihai Paulina în Dosarul nr. 6.744/281/2007 al Tribunalului Prahova - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 februarie 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
