Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 105 din 9 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 301 din 6 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ştefan Bubenek şi Natalia Herta Zaharescu în Dosarul nr. 634/2003 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã Ştefan Bubenek, personal şi asistat de avocatul Rodica Enoiu, care este şi reprezentantul Nataliei Herta Zaharescu, precum şi consilierul juridic Nicoleta Iacob, pentru Ministerul Finanţelor Publice. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Avocatul autorilor excepţiei, considerând cã este inadmisibil ca o hotãrâre a instanţei de judecatã sã nu poatã fi supusã nici unei cãi de atac, susţine cã art. 78 alin. ultim din Codul de procedurã civilã contravine, în principal, prevederilor constituţionale ale art. 16 şi 21, fapt pentru care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 noiembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 634/2003, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de reclamanţii Ştefan Bubenek şi Natalia Herta Zaharescu într-o cauzã ce are ca obiect o revendicare imobiliarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 128, deoarece "încheierea cu privire la cererea de asistenţã sau prin care s-a revenit asupra asistenţei încuviinţate nu este supusã nici unei cãi de atac".
Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, apreciazã cã textul legal criticat "nu lipseşte pãrţile de posibilitatea atacãrii încheierii prin care instanţa s-a pronunţat asupra cererii de asistenţã juridicã, întrucât încheierea pronunţatã face parte din categoria încheierilor premergãtoare judecãţii, care pot fi atacate o datã cu fondul, conform art. 282 din Codul de procedurã civilã".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatului Poporului.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, deoarece "reglementarea criticatã nu reprezintã o încãlcare a prevederilor constituţionale referitoare la realizarea drepturilor în justiţie, ci reprezintã o expresie a aplicãrii acestora, alãturi de alte dispoziţii ale Legii fundamentale, asigurând, în mod real, accesul la justiţie".
Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, aratã cã "textul criticat nu face nici o diferenţiere între pãrţile aflate în proces. Împrejurarea cã, în aceastã materie, s-a prevãzut, prin derogare de la dreptul comun, cã încheierile prin care s-a respins cererea de asistenţã judiciarã sau s-a revenit asupra asistenţei încuviinţate nu sunt supuse nici unei cãi de atac nu justificã o asemenea criticã, regimul juridic diferit fiind determinat de specificul domeniului reglementat". Cu privire la înfrângerea art. 21 din Constituţie apreciazã cã nici aceastã criticã nu poate fi reţinutã, fiind dreptul legiuitorului "de a stabili regula potrivit cãreia încheierea privind soluţionarea cererii de asistenţã juridicã nu este supusã nici unei cãi de atac (apel sau recurs), în considerarea faptului cã prin aceastã încheiere instanţa nu se pronunţã asupra fondului cauzei, iar exercitarea unor cãi de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitivã a cauzelor, antrenând, totodatã, cheltuieli materiale pentru justiţiabili". Referitor la contrarietatea art. 78 alin. ultim din Codul de procedurã civilã faţã de art. 128, devenit art. 129 în Constituţia republicatã, reţine cã dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã conformitate cu aceste prevederi constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: "Încheierea cu privire la cererea de asistenţã sau prin care s-a revenit asupra asistenţei încuviinţate nu este supusã nici unei cãi de atac."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã urmãtoarele prevederi din Constituţia republicatã:
Art. 16: (1) "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi.
(4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale.";
Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite.";
Art. 129: "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."
Examinând excepţia, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 78 alin. ultim din Codul de procedurã civilã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 208 din 15 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 11 iunie 2003, <>Decizia nr. 216 din 15 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 16 iunie 2003, şi <>Decizia nr. 264 din 24 iunie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, Curtea a statuat cã textul legal criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 şi 21, care consacrã egalitatea în drepturi şi, respectiv, accesul liber la justiţie.
În aceste decizii Curtea Constituţionalã a constatat cã textul de lege dedus controlului nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, întrucât nu face nici o diferenţiere între pãrţile aflate în proces. Împrejurarea cã, în aceastã materie, s-a prevãzut prin derogare de la dreptul comun cã încheierile prin care s-a respins cererea de asistenţã judiciarã sau s-a revenit asupra asistenţei încuviinţate nu sunt supuse nici unei cãi de atac nu justificã o asemenea criticã, regimul juridic diferit fiind determinat de specificul domeniului reglementat. Sub acest aspect Curtea Constituţionalã a reţinut în mod constant în jurisprudenţa sa, în concordanţã cu practica jurisdicţionalã a Curţii Europene a Drepturilor Omului, cã principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, numai similitudinea de situaţii impunând un tratament juridic similar, situaţiile diferite fãcând necesar un tratament juridic diferit.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea <>art. 21 din Constituţie, Curtea a fãcut trimitere la Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, prin care s-a statuat cã semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia accesul la justiţie nu poate fi îngrãdit prin lege, este aceea cã nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale nici o categorie sau grup social. Însã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac. De aceea, instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cãilor de atac nu contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevãzute de art. 75 alin. 2 din Codul de procedurã civilã, pãrţilor interesate le este asiguratã posibilitatea de a reitera cererea de asistenţã judiciarã în faţa aceleiaşi instanţe, în mãsura în care au intervenit elemente noi de naturã a impune şi justifica admiterea unei asemenea cereri.
În sfârşit, pentru aceleaşi argumente expuse mai sus, Curtea constatã cã nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 78 alin. ultim din Codul de procedurã civilã ar aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 129, referitoare la folosirea cãilor de atac. Sub acest aspect opţiunea legiuitorului a fost impusã de exigenţa soluţionãrii cu celeritate a procesului dedus judecãţii.
Întrucât în cauza de faţã nu au fost aduse elemente noi de naturã sã reconsidere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Ştefan Bubenek şi Natalia Herta Zaharescu în Dosarul nr. 634/2003 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
