Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Gabriel Constantin Apostu în Dosarul nr. 1.048/P/2005 al Tribunalului Galaţi.
La apelul nominal se prezintã, personal, partea Gheorghe Iosub, lipsã fiind autorul excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Partea prezentã depune la dosar un memoriu în care este prezentatã situaţia de fapt a cauzei deduse judecãţii, lãsând la aprecierea Curţii soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.048/P/2005, Tribunalul Galaţi a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de inculpatul Gabriel Constantin Apostu în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece prin incriminarea unor fapte ce ţin de activitatea comercialã se instituie o sancţiune penalã ce nesocoteşte libertatea comerţului şi libertatea contractualã, în condiţiile în care, în opinia sa, o eventualã eroare contractualã sau neîndeplinirea unei obligaţii contractuale poate fi sancţionatã doar în materie civilã. Într-o atare situaţie, aplicarea unor sancţiuni penale contravine prevederilor constituţionale ale art. 11 şi 20, prin raportare la art. 1 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 45 referitoare la libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie referitoare la asigurarea de cãtre statul român a libertãţii comerţului.
Tribunalul Galaţi şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc libertatea comerţului, ci, dimpotrivã, încurajeazã exercitarea drepturilor cu bunã-credinţã, ceea ce trebuie sã stea la baza manifestãrii lor, protejându-i, deopotrivã, pe toţi participanţii la încheierea şi derularea actelor comerciale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatului Poporului considerã cã textul de lege criticat nu sancţioneazã neîndeplinirea unei obligaţii contractuale, ci înşelãciunea practicatã la încheierea sau executarea unui contract, fãrã ca aceasta sã reprezinte o atingere adusã prevederilor constituţionale invocate, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã prin deciziile nr. 58/2003, nr. 215/2005 şi nr. 391/2005.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215 alin. 3 din Codul penal, cu urmãtorul conţinut: "Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executãrii unui contract, sãvârşitã în aşa fel încât, fãrã aceastã eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazã cu pedeapsa prevãzutã în alineatele precedente, dupã distincţiile acolo arãtate."
În susţinerea excepţiei, autorul acesteia considerã cã dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 45 privind libertatea economicã şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de protecţie. Totodatã, apreciazã cã prevederile legale criticate contravin şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la interzicerea privãrii de libertate pentru datorii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 215 alin. 3, sub aspectul aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi în prezenta cauzã, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, prin <>Decizia nr. 215 din 14 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 7 iunie 2005, în sensul respingerii acesteia. Cu acel prilej Curtea a reţinut cã alin. 3 al art. 215 din Codul penal incrimineazã înşelãciunea ca o gravã faptã antisocialã contra patrimoniului, constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt absolut intolerabil în cadrul acestora. De altfel, în toate sistemele de drept înşelãciunea ori escrocheria este o faptã incriminatã şi sever sancţionatã.
Cu privire la încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 45 şi ale art. 135 alin. (2) lit. a), s-a reţinut cã, aşa cum rezultã din chiar conţinutul textului criticat, elementul material al infracţiunii de înşelãciune are drept premisã o acţiune şi, respectiv, o omisiune care induce cocontractantul într-o eroare determinantã la încheierea ori executarea actului. Dacã eroarea nu ar fi existat, contractul nu s-ar fi încheiat sau executat în condiţiile respective. Prin urmare, nu poate fi confundatã infracţiunea de înşelãciune cu neexecutarea unei obligaţii contractuale. De aceea, invocarea dispoziţiilor constituţionale menţionate, precum şi a celor ale art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, privitoare la interzicerea sancţionãrii penale a neexecutãrii unei obligaţii contractuale, este total nepertinentã.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã de Gabriel Constantin Apostu în Dosarul nr. 1.048/P/2005 al Tribunalului Galaţi.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
