Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Costantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, excepţie cu a carei soluţionare Curtea Constituţionalã a fost sesizatã de Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti prin Încheierea din 22 martie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.856/1999, aflat pe rolul acelei instanţe.
La apelul nominal rãspunde consilier juridic Cornel Simtian pentru Societatea Comercialã "Admet" - S.A. Galaţi, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Societãţii Comerciale "Admet" - S.A. Galaţi arata ca excepţia ridicatã este inadmisibila, deoarece nu se poate susţine ca în fond nu ar fi aplicabile dispoziţiile art. 214 alin. 3 din Codul penal. Se mai arata ca printre actele aflate la dosarul instanţei care a sesizat Curtea Constituţionalã se afla un act prin care Stefania Sandu şi Constantin Remus Ivan au ridicat în acest dosar excepţia lipsei plângerii prealabile şi nu excepţia de neconstituţionalitate. În consecinta, solicita respingerea acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca în cauza Curtea Constituţionalã nu a fost legal sesizatã, deoarece prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, Curtea a constatat ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului", cuprinsã în textul art. 214 alin. 3 din Codul penal, este neconstitutionala. În aceasta situaţie instanta constatând ca excepţia este inadmisibila, trebuia ca, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa o respingã printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã. În concluzie, solicita respingerea exceptiei ca fiind inadmisibila.
C U R T E A,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 22 martie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 3.856/1999, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, excepţie ridicatã, asa cum se arata în încheiere, de "apãrãtorul inculpatului". Instanta retine ca apãrãtorul inculpatului a ridicat excepţia de neconstituţionalitate "conform art. 214 alin. 3 din Codul penal şi <>art. 22 din Legea nr. 47/1992 ", fãrã sa arate în numele cãrui inculpat a fost ridicatã excepţia, având în vedere ca în cauza erau mai mulţi inculpati care, asa cum se retine în încheiere, erau prezenţi în instanta. În aceeaşi încheiere se mai arata ca reprezentantul Ministerului Public "pune concluzii de admitere a exceptiei şi solicita trimiterea dosarului la Curtea Constituţionalã".
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, arata ca prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, Curtea Constituţionalã a constatat ca dispoziţia "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului", din art. 214 alin. 3 din Codul penal, este neconstitutionala. În aceeaşi încheiere instanta mai arata ca "Fata de cele arãtate, întrucât Curtea a constatat printr-o decizie anterioarã neconstituţionalitatea dispoziţiei legale criticate, aceasta nu mai poate face obiectul unei noi excepţii de neconstituţionalitate, apreciind o cauza de inadmisibilitate, în temeiul <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã". Cu toate acestea, instanta "admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã de apãrãtorul inculpatului" şi dispune trimiterea dosarului la Curtea Constituţionalã.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi putea exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca, întrucât Curtea Constituţionalã a constatat printr-o decizie anterioarã ca dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, instanta trebuia sa respingã excepţia prin încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã, potrivit <>art. 23 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, susţinerile partii prezente, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Excepţia cu a carei soluţionare a fost sesizatã priveşte dispoziţiile art. 214 alin. 3 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut: "Dacã bunul este proprietate privatã, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului, acţiunea penalã pentru fapta prevãzutã în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca în aceasta cauza ea nu a fost legal sesizatã. Cunoscând ca anterior Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 5 din 4 februarie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 5 martie 1999, asupra constituţionalitãţii dispoziţiei "cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte proprietatea statului", declarand-o neconstitutionala, instanta se afla în fata unui caz de inadmisibilitate a exceptiei ridicate şi, potrivit dispoziţiilor <>art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, avea obligaţia sa respingã excepţia printr-o încheiere motivatã, fãrã a mai sesiza Curtea Constituţionalã. Cu toate acestea, Curtea, având în vedere jurisprudenta sa, precum şi faptul ca a fost sesizatã în forma prevãzutã în <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, urmeazã sa respingã ea însãşi, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 alin. 3 din Codul penal, excepţie cu a carei soluţionare a fost sesizatã de Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti în Dosarul nr. 3.856/1999.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 8 iunie 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Laurentiu Cristescu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
