Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 105*) din 7 mai 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 24 si ale art. 33 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993 , precum si ale Decretului nr. 219/1960 privind obligatiile organizatiilor socialiste debitoare ca urmare a prescriptiei extinctive
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 87 din 24 februarie 1998
------------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 715 din 19 decembrie 1997.
Costica Bulai - preşedinte
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale <>art. 33 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993 , precum şi ale <>Decretului nr. 219/1960 privind obligaţiile organizaţiilor socialiste debitoare ca urmare a prescripţiei extinctive, invocatã de Societatea Comercialã "Rifil" - S.R.L. Savinesti, reclamanta în Dosarul nr. 215/1996 al Curţii de Apel Bacau - Secţia contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 30 aprilie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi data, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 7 mai 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 martie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 215/1996, Curtea de Apel Bacau - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 şi a <>art. 33 din Legea nr. 21/1993 , precum şi a <>Decretului nr. 219/1960 , ridicatã de Societatea Comercialã "Rifil" - S.R.L. Savinesti, reclamanta într-un proces în contencios administrativ cu Direcţia generalã a finanţelor publice şi controlului financiar de stat - Neamt şi cu Ministerul Finanţelor.
Din încheierea de sesizare reiese ca reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. 23 şi a <>art. 24 din Legea nr. 21/1993 , precum şi a <>Decretului nr. 219/1960 , considerând ca aceste texte incalca prevederile constituţionale ale art. 137, art. 138 şi ale art. 156. Indicarea art. 156 este evident eronatã, Constituţia având numai 152 de articole, însã din examinarea concluziilor scrise, depuse în susţinerea exceptiei, rezulta ca aceasta priveşte, de fapt, dispoziţiile art. 24 şi ale <>art. 33 din Legea nr. 21/1993 , deoarece contravin prevederilor art. 53 şi <>art. 137 din Constituţie, precum şi ale Decretului nr. 219/1960 , care ar contraveni art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie.
Fata de cele arãtate şi având în vedere ca instanta de judecata, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, are obligaţia sa sesizeze Curtea cu excepţia de neconstituţionalitate a unei prevederi legale de care depinde judecata cauzei, astfel cum a fost ridicatã de pãrţi, instanta constituţionalã urmeazã sa se pronunţe cu privire la neconstituţionalitatea art. 24 şi <>art. 33 din Legea nr. 21/1993 , precum şi a <>Decretului nr. 219/1960 , <>art. 23 din Legea nr. 21/1993 neavând aici o incidenta în cauza supusã judecaţii.
Exprimandu-şi opinia potrivit art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta de judecata apreciazã ca textele atacate sunt constituţionale.
În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului asupra exceptiei invocate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata, în esenta, ca din analiza dispoziţiilor <>art. 24 şi 33 din Legea nr. 21/1993 , rezulta nu numai ca ele nu contravin, ci, dimpotriva, ca sunt în stricta concordanta cu prevederile art. 137 şi 138 din Constituţia României. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>Decretului nr. 219/1960 , considera ca "urmeazã a li se aplica prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţia României", deoarece reglementãrile referitoare la "organizaţiile socialiste" nu-şi mai pot gãsi aplicarea "din moment ce aceste subiecte de drept au dispãrut din sfera raporturilor juridice".
Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, notele scrise ale pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, art. 3 şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia privind <>art. 24 şi 33 din Legea nr. 21/1993 .
În legatura cu competenta Curţii de a soluţiona excepţia de neconstituţionalitate privind <>Decretul nr. 219/1960 , care a fost adoptat înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei României din 1991, se retine, pe de o parte, ca, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este singura în drept sa hotãrascã asupra competentei sale, conform art. 144 din Constituţie, iar pe de alta parte, ca, potrivit art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege, competenta Curţii nu poate fi contestatã de nici o autoritate publica. Deci Curtea Constituţionalã se considera competenta sa soluţioneze problema abrogãrii implicite prin Constituţie a <>Decretului nr. 219/1960 , fiind în mod legal sesizatã, în condiţiile precizate.
Aceasta nu înseamnã, desigur, ca instanta de judecata ordinarã nu trebuia sa verifice dacã textul de lege pe care urmeazã sa îl aplice este în vigoare sau nu, deci dacã a fost abrogat, explicit sau implicit.
Asa dupã cum rezulta din motivele exceptiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 24 şi ale <>art. 33 din Legea nr. 21/1993 , care reglementeazã constituirea veniturilor fondului special pentru cercetare-dezvoltare şi, respectiv, constituirea veniturilor fondului special pentru agricultura, incalca prevederile constituţionale ale art. 137 alin. (1), care arata ca "bugetul public naţional cuprinde bugetul de stat, bugetul asigurãrilor sociale de stat şi bugetele locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale judeţelor", precum şi ale art. 138 alin. (1), potrivit cãrora "impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".
Cercetarea temeiurilor de neconstituţionalitate, invocate de autoarea exceptiei, conduce la concluzia ca aceasta nu se justifica. Datoritã anualitatii bugetului de stat, <>Legea nr. 21/1993 a fost o reglementare temporarã a carei aplicare a încetat la sfârşitul anului 1993, prelungindu-se cel mult pana la adoptarea legii bugetului de stat pe anul 1994, potrivit art. 137 alin. (3) din Constituţie. Rezulta ca dispoziţiile atacate nu mai erau în vigoare la data formularii exceptiei cu care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã. Or, astfel cum a decis în mod constant Curtea, controlul constituţionalitãţii nu se poate exercita decât asupra legilor sau ordonanţelor în vigoare, scopul sau fiind acela de a impiedica aplicarea lor, dacã sunt contrare Constituţiei.
Pe de alta parte, se constata ca, potrivit <>art. 3 din Legea nr. 21/1993 , cuantumul Fondului special pentru cercetare-dezvoltare, precum şi cota de contribuţie a agenţilor economici se stabilesc anual prin legea bugetului de stat. De altfel, chiar art. 24 din legea criticata limiteazã aplicarea dispoziţiilor privind constituirea şi cuantumul fondului respectiv doar pana la 31 decembrie 1993.
În fine, este de reţinut ca atât Legea bugetului de stat pe anul 1995 nr. 22/1995, cat şi Legea bugetului de stat pe anul 1996 nr. 29/1996 nu mai cuprind reglementãri referitoare la Fondul special pentru cercetare-dezvoltare sau la fondul pentru agricultura, ci doar dispoziţii care vizeazã alocarea nemijlocitã din buget a unor sume pentru aceste domenii.
În prezent, constituirea şi utilizarea Fondului special pentru cercetare-dezvoltare fac obiectul Legii nr. 67/1993, iar în ceea ce priveşte fondul pentru agricultura, nu a fost adoptatã o reglementare asemãnãtoare.
Deci argumentele invocate în susţinerea exceptiei privind inexistenta unor legi speciale privind constituirea fondurilor bugetare în discuţie, asa cum prevede <>art. 43 din Legea nr. 21/1993 , nu au relevanta, deoarece, pe de o parte, nu Constituţia, ci o lege prevede adoptarea legilor speciale, iar pe de alta parte, inexistenta legilor speciale nu putea paraliza aplicarea dispoziţiilor <>Legii nr. 21/1993 .
Nici invocarea legii finanţelor nu poate fi consideratã relevanta, întrucât ne aflam în fata unei excepţii de neconstituţionalitate, iar nu de nelegalitate.
Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale <>art. 33 din Legea nr. 21/1993 urmeazã sa fie respinsã.
Cat priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Decretului nr. 219/1960 , se constata ca raportarea acestora la prevederile art. 41 alin. (7) şi (8) din Constituţie nu poate fi reţinutã, deoarece acest decret, care a reglementat obligaţiile organizaţiilor socialiste debitoare ca urmare a prescripţiei extinctive, a fost abrogat implicit în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie. Categoria subiectelor de drepturi şi obligaţii care au fost organizaţiile socialiste a dispãrut din viata economicã şi socialã a tarii. Ca urmare, acest act normativ, rãmas fãrã obiect, nu mai este în vigoare întrucât contravine Constituţiei.
Pentru motivele arãtate, excepţia de neconstituţionalitate a <>Decretului nr. 219/1960 , abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, urmeazã sa fie admisã.
Având în vedere prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 24 şi ale art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 şi ale <>art. 33 din Legea bugetului de stat pe anul 1993 nr. 21/1993 , invocatã de Societatea Comercialã "Rifil" - S.R.L. Savinesti în Dosarul nr. 215/1996 al Curţii de Apel Bacau - Secţia contencios administrativ.
2. Admite excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Societatea Comercialã "Rifil" - S.R.L. Savinesti în Dosarul nr. 215/1996 al Curţii de Apel Bacau - Secţia contencios administrativ, şi constata ca dispoziţiile <>Decretului nr. 219/1960 privind obligaţiile organizaţiilor socialiste debitoare ca urmare a prescripţiei extinctive sunt abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 7 mai 1997.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
