Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 105 din 13 februarie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 si 3 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 176 din 13 martie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 5 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România", excepţie ridicatã de Al-Tikriti Waleed Khalid Subhi în Dosarul nr. 1.712/302/2006 (RF) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal, cauzã înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 2.183D/2006.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul autorizat de limba arabã, Rashed Abdullah Abdul Rahman. Magistratul-asistent informeazã Curtea cã partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis prin Serviciul de Registraturã al Curţii Constituţionale note scrise prin care solicitã respingea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.184D/2006 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 5 pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România", excepţie ridicatã de Nabeel Ahmed Dawood, Sarra Hasen Saeed, Nabeel Abdalla şi Nabeel Miriam în Dosarul nr. 3.748/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Rãspunde interpretul autorizat de limbã arabã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.223D/2006, nr. 2.364D/2006 şi nr. 2.265D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "<>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România", excepţie ridicatã de Du Zhonghen, Johnson Albert şi Dii Eugene Menesusor în dosarele nr. 9.560/302/2006, nr. 11.126/302/2006 şi nr. 10.753/302/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Rãspund interpretul autorizat de limba chinezã, dl. Ioan Budura, precum şi interpretul autorizat de limba englezã, d-na Elena Andrei. Magistratul-asistent aratã cã şi în aceste dosare partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise, cu un conţinut identic, prin care solicitã respingea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã a obiectului excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 2.365D/2006, nr. 2.364D/2006, nr. 2.223D/2006 şi nr. 2.184D/2006 la Dosarul nr. 2.183D/2006, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public precizeazã, mai întâi, cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã expres prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Aratã însã cã soluţia legislativã conţinutã în textele ce constituie obiectul excepţiei a fost preluatã de noua reglementare, la art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 şi 3. Considerã cã jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 îşi menţine valabilitatea şi în ceea ce priveşte dispoziţiile menţionate din <>Legea nr. 122/2006 , motiv pentru care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 122/2006 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 7 şi 14 septembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 1.712/302/2006 (RF) şi nr. 3.748/302/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 pct. 2, respectiv <>art. 5 pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Al-Tikriti Waleed Khalid Subhi, respectiv de Nabeel Ahmed Dawood, Sarra Hasen Saeed, Nabeel Abdalla şi Nabeel Miriam în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri formulate împotriva unor sentinţe civile de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat. Totodatã, prin încheierile din 20 octombrie 2006 şi 13 noiembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 9.560/302/2006, nr. 11.126/302/2006 şi nr. 10.753/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Du Zhonghen, Johnson Albert şi Dii Eugene Menesusor în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri împotriva hotãrârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine cã dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie, art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, texte care instituie dreptul absolut al persoanei la protecţie împotriva riscului de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante.
Se aratã, în acest sens, cã, datã fiind lipsa de claritate a dispoziţiilor legale criticate, acestea permit, pe de o parte, limitarea condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile în care riscul de torturã, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar surveni dintr-o temere bine întemeiatã de persecuţie, pentru unul sau mai multe dintre cele 5 motive de persecuţie (rasa, religia, naţionalitatea, opinia politicã şi apartenenţa la un anumit grup social), în condiţiile în care prevederile art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii, au un caracter absolut şi necondiţionat. Pe de altã parte, caracterul ambiguu al dispoziţiilor legale criticate lasã loc unor interpretãri arbitrare şi în ceea ce priveşte "natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante". Se mai menţioneazã cã, în practicã, majoritatea hotãrârilor, atât ale Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, cât şi ale instanţei de judecatã, sunt, în realitate, nemotivate sub aspectul acordãrii protecţiei umanitare condiţionate, întâlnindu-se, de cele mai multe ori, o soluţie tipizatã, favorizatã de caracterul imprecis al textului de lege criticat, dar contrarã prevederilor art. 3 alin. (2) din Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
Cât priveşte dispoziţiile <>art. 5 pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , autorii excepţiei considerã cã sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În acest sens, prezintã în mod detaliat consideraţii din doctrina internaţionalã şi din practica jurisdicţionalã strãinã asupra noţiunii de conflict armat internaţionalizat în cadrul dreptului umanitar internaţional, concluzionând cã "va fi esenţialã dezvoltarea unei protecţii umanitare mai puternice în timpul unui conflict armat internaţionalizat." Apreciazã cã, faţã de situaţia actualã din Irak, se poate vorbi cu certitudine de un astfel de conflict, însã singurul motiv pentru care nu pot beneficia de protecţia statutului român este textul de lege criticat, menit tocmai sã acorde protecţie solicitanţilor acesteia.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal şi Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece argumentele invocate se referã la posibilitatea unor interpretãri restrictive ale <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , fãrã a releva un real conflict între textul în cauzã şi norma înscrisã la art. 22 din Constituţie, care, dimpotrivã, dau expresie acestei prevederi din Legea fundamentalã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , devenit <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 , sunt constituţionale, iar determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte în vederea aplicãrii textului de lege criticat nu reprezintã o problemã de constituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Curtea observã cã, la data sesizãrii sale cu soluţionarea prezentei excepţii, acest act normativ era abrogat în temeiul <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, act normativ ce preia însã soluţiile legislative conţinute de dispoziţiile de lege iniţial criticate. Ca atare, Curtea constatã cã, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 122/2006 , care prevãd urmãtoarele:
- Art. 26 - Protecţia subsidiarã: "(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: (...)
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã."
În motivarea excepţiei ridicate autorii acesteia invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (2) din Constituţie, ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi ale art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
În ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, Curtea Constituţionalã constatã cã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, atât sub forma anterioarã a <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , în prezent abrogatã, cât şi în actuala redactare. De exemplu, prin deciziile nr. 648/2006, nr. 717/2006 şi nr. 799/2006, Curtea a reţinut, pentru argumentele acolo expuse, cã dispoziţiile <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România nu contravin textelor constituţionale şi convenţionale referitoare la interzicerea torturii, pretins a fi încãlcate şi în prezenta cauzã.
Soluţia pronunţatã prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi, de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 3, Curtea observã cã autorii excepţiei se limiteazã numai la a indica anumite texte din Constituţie pretins a fi încãlcate, fãrã a evidenţia însã, prin motivarea formulatã, contrarietatea invocatã. Susţinerile acestora conţin referiri la modalitãţile de interpretare în doctrina şi practica internaţionalã a noţiunii de conflict armat internaţionalizat, în cadrul dreptului internaţional umanitar, limitându-se a afirma doar cã, datoritã neaplicãrii dispoziţiilor <>art. 5 pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 , solicitanţii în speţã nu pot beneficia de protecţia umanitarã acordatã de legea românã, precum şi de Convenţia de la Geneva. Curtea constatã, aşadar, cã autorii excepţiei nu formuleazã o realã criticã de neconstituţionalitate, ci prezintã mai degrabã aspecte teoretice legate de interpretarea unei noţiuni de drept şi de fapt, ceea ce nu poate fi convertit într-o veritabilã criticã de neconstituţionalitate.
Faţã de aceste susţineri, Curtea reaminteşte cã aspectele legate de interpretarea unui text legal şi aplicarea acestuia la un caz dat, în funcţie de circumstanţele sale specifice, nu pot fi soluţionate de instanţa de contencios constituţional, ci sunt de atributul exclusiv al organelor competente în materie, precum şi al instanţei de judecatã chemate sã soluţioneze litigiul în cauzã, astfel cã excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Al-Tikriti Waleed Khalid Subhi în Dosarul nr. 1.712/302/2006 (RF) al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Du Zhonghen, Johnson Albert şi Dii Eugene Menesusor în dosarele nr. 9.560/302/2006, nr. 11.126/302/2006 şi nr. 10.753/302/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 3 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Nabeel Ahmed Dawood, Sarra Hasen Saeed, Nabeel Abdalla şi Nabeel Miriam în Dosarul nr. 3.748/302/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data 13 februarie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
