Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 104 din 9 martie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 alin. 1, 4 si 6 din Legea nr. 85/1992 privind vanzarea de locuinte si spatii cu alta destinatie construite din fondurile statului si din fondurile unitatilor economice sau bugetare de stat, republicata, precum si a legii in integralitatea ei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 328 din 16 aprilie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, precum şi a legii în integralitatea ei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electromontaj" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.204/R/2003, nr. 1.271/R/2003 şi nr. 1.156/R/2003 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã.
La apelul nominal se prezintã consilierul juridic Bogdan Constantin Iordache, pentru autorul excepţiei, şi avocatul Dan Stoian, pentru pãrţile Ion Florea, Hollanda Laszlo şi Eugen Marin.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 526D/2003, nr. 527D/2003 şi nr. 528D/2003 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul autorului excepţiilor de neconstituţionalitate nu se opune conexãrii cauzelor.
Avocatul pãrţilor este de acord cu conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 527D/2003 şi nr. 528D/2003 la Dosarul nr. 526D/2003, care este primul înregistrat.
Consilierul juridic, pentru autorul excepţiei, aratã cã obligarea la vânzare a locuinţelor cu terenul aferent de cãtre o societate comercialã cu capital integral privat cãtre persoanele fizice, beneficiare ale contractelor de închiriere, pe considerente sociale, reprezintã o expropriere pentru utilitate publicã. Toate considerentele sociale care au motivat apariţia legii au avut la bazã neputinţa statului de a asigura din fonduri bugetare creşterea calitãţii vieţii şi a unui trai decent, ceea ce a golit de conţinut şi formã însuşi dreptul de proprietate privatã. În final, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru argumentele invocate în susţinerea acesteia.
Avocatul pãrţilor solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 ca neîntemeiatã, considerând cã acest text de lege nu contravine prevederilor constituţionale invocate. În ceea ce priveşte critica ce vizeazã neconstituţionalitatea legii în integralitatea sa, apreciazã cã nu are nici o relevanţã, deoarece de restul textelor din lege nu depinde judecarea cauzei de cãtre instanţa de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 6 noiembrie 2003 şi 10 noiembrie 2003, pronunţate în dosarele nr. 1.204/R/2003, nr. 1.271/R/2003 şi nr. 1.156/R/2003, Curtea de Apel Braşov - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, precum şi a legii în integralitatea ei. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Electromontaj" - S.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionãrii recursurilor declarate împotriva unor decizii civile pronunţate de Tribunalul Braşov în dosarele nr. 1.032/2003, nr. 1.026/2003 şi nr. 822/2003.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41, 49, art. 72 alin. (3) lit. k), art. 74 alin. (1), precum şi celor ale art. 135, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea de revizuire a Constituţiei României. În acest sens, apreciazã cã "obligarea la vânzare a apartamentelor cu terenul aferent de cãtre o societate comercialã cu capital integral privat cãtre persoane fizice, beneficiare ale contractelor de închiriere, angajaţi sau nu ai societãţii respective, pe considerente sociale de a crea condiţii pentru creşterea calitãţii vieţii, de a lua mãsuri de dezvoltare economicã şi de protecţie socialã, de a da posibilitatea chiriaşilor de a cumpãra locuinţele la a cãror construire au contribuit direct sau indirect, reprezintã o expropriere pentru utilitate publicã şi ar trebui sã fie asimilatã cu exproprierea". De asemenea, precizeazã faptul cã, deşi <>Legea nr. 85/1992 reglementeazã dobândirea dreptului de proprietate, "ea nu a fost adoptatã în forma cerutã de legea supremã" ca lege organicã, ci doar ca lege ordinarã.
Curtea de Apel Braşov apreciazã cã dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. În opinia instanţei, oricãrui drept subiectiv îi corespunde o obligaţie corelativã, în cauza de faţã fiind vorba despre dreptul chiriaşului de a cumpãra locuinţa, cãruia îi corespunde obligaţia unitãţii de a vinde aceastã locuinţã. De asemenea, instanţa considerã cã textul legal criticat nu înfrânge prevederile constituţionale ale art. 41, cu menţiunea expresã cã limitele şi conţinutul acestor drepturi sunt stabilite de lege, dispoziţiile art. 7 fiind în deplinã concordanţã şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în acest sens invocând cazul Zubani versus Italia.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, întrucât legea criticatã nu contravine prevederilor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei republicate, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în principal, dispoziţiile <>art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
"Locuinţele construite din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integralã sau în rate a preţului, în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. [...]
Evaluarea şi vânzarea locuinţelor prevãzute la alin. 1 şi 2 şi la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpãrare pânã la data intrãrii în vigoare a prezentei legi, se vor face în condiţiile <>Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienţii de uzurã din <>Decretul nr. 93/1977 , la un preţ indexat în funcţie de creşterea salariului minim brut pe ţarã la data cumpãrãrii, faţã de cel existent la data intrãrii în vigoare a <>Legii nr. 85/1992 . [...]
Beneficiazã de prevederile alin. 1 şi chiriaşii care nu sunt angajaţii unitãţilor proprietare."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege autorul excepţiei invocã încãlcarea urmãtoarelor prevederi din Constituţia republicatã, care, în noua lor redactare şi numerotare, au urmãtorul conţinut:
- Art. 44: (1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii.";
- Art. 136: "(1) Proprietatea este publicã sau privatã.
(2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogãţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organicã, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
(4) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã.
(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia, Curtea constatã cã asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum <>Decizia nr. 40 din 14 martie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, <>Decizia nr. 164 din 22 mai 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 23 august 2001, precum şi <>Decizia nr. 278 din 1 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, statuând cã aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, reprezintã o normã de justiţie socialã, întrucât dau posibilitatea chiriaşilor sã cumpere locuinţele la construirea cãrora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. Pe aceastã bazã s-a apreciat cã dispoziţiile art. 7 din actul normativ criticat sunt nu numai conforme literei şi spiritului art. 41 şi 135 din Constituţie, ci şi legitimate din punct de vedere economic, social şi moral.
Prin <>Decizia nr. 357 din 12 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 4 martie 2003, Curtea a statuat cã, în cazul privatizãrii unitãţilor din ale cãror fonduri a fost construitã locuinţa ce a fãcut obiectul vânzãrii, obligaţia de vânzare cãtre chiriaşi, prevãzutã de dispoziţiile <>Legii nr. 85/1992 , este o obligaţie in rem, deci în considerarea obiectului (locuinţa construitã din fondurile unitãţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie in personam, care ar fi avut în considerare societatea comercialã ce a luat naştere pe calea privatizãrii.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţiile, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În ceea ce priveşte înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 53, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, dispoziţiile <>art. 7 din Legea nr. 85/1992 , republicatã, instituie o limitare legalã a dreptului de proprietate, exercitat de unitãţile economice sau de societãţile comerciale asupra acestor locuinţe, indiferent dacã acestea au capital integral privat sau de stat. Aceastã limitare însã este conformã dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, fiind justificatã din punct de vedere social şi moral, întrucât chiriaşii au contribuit la construirea acestor locuinţe, iar statul are obligaţia constituţionalã de a asigura condiţiile necesare pentru creşterea calitãţii vieţii şi pentru un trai decent.
De asemenea, nu poate fi primitã nici critica autorului excepţiei potrivit cãreia <>Legea nr. 85/1992 , ca lege ce reglementeazã dobândirea dreptului de proprietate, nu a fost adoptatã conform exigenţelor art. 73 alin. (3) lit. m) şi art. 76 alin. (1) din Constituţia republicatã, potrivit cãrora:
- Art. 73 alin. (3): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
m) regimul juridic general al proprietãţii şi al moştenirii;";
- Art. 76 alin. (1): "Legile organice şi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adoptã cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere."
În acest sens, întrucât <>Legea nr. 85/1992 conţine principii privind evaluarea şi vânzarea unor locuinţe şi nu regimul general al proprietãţii, Curtea reţine cã nu era necesar ca acest act normativ sã fie adoptat cu procedura prevãzutã pentru legea organicã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7 alin. 1, 4 şi 6 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altã destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unitãţilor economice sau bugetare de stat, republicatã, precum şi a legii în integralitatea ei, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electromontaj" - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 1.204/R/2003, nr. 1.271/R/2003 şi nr. 1.156/R/2003 ale Curţii de Apel Braşov - Secţia civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
