Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 104 din 9 februarie 2012  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 104 din 9 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 224 din 4 aprilie 2012
    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Xu Aifen în Dosarul nr. 10.758/4/2009 al Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti, şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 245D/2011 al Curţii Constituţionale.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã.
    Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 246D/2011, nr. 247D/2011, nr. 248D/2011, nr. 249D/2011, nr. 268D/2011, nr. 269D/2011 şi nr. 991D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi prevederi legale, ridicatã de Mao Yucui, Peng Ruilang, Lin Rong, Gu Chunling, Chen Tingduo, Wu Zeguang şi Yan Yuwei în dosarele nr. 4.796/4/2009, nr. 10.757/4/2009, nr. 4.798/4/2009, nr. 8.596/4/2009, nr. 21.021/4/2009, nr. 21.022/4/2009 şi, respectiv, nr. 9.602/4/2008 ale Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chinezã.
    Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã, în toate aceste dosare, partea Oficiul Român pentru Imigrãri a transmis note scrise în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã.
    Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect a cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
    Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.
    Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 246D/2011, nr. 247D/2011, nr. 248D/2011, nr. 249D/2011, nr. 268D/2011, nr. 269D/2011 şi nr. 991D/2011 la Dosarul nr. 245D/2011, care a fost primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

                        CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
    Prin încheierile din 15 ianuarie 2010, 19 aprilie 2010 şi 21 septembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 10.758/4/2009, nr. 4.796/4/2009, nr. 10.757/4/2009, nr. 4.798/4/2009, nr. 8.596/4/2009, nr. 21.021/4/2009, nr. 21.022/4/2009 şi, respectiv, nr. 9.602/4/2008, Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Xu Aifen, Mao Yucui, Peng Ruilang, Lin Rong, Gu Chunling, Chen Tingduo, Wu Zeguang şi Yan Yuwei în cauze având ca obiect soluţionarea plângerilor introduse împotriva unor hotãrâri ale Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererilor formulate de autorii excepţiei în vederea recunoaşterii statutului de refugiat sau acordãrii protecţiei subsidiare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege ce formeazã obiect al acesteia sunt lipsite de precizie şi claritate cu privire la riscul de a fi supus la pedepse sau tratamente inumane ori degradante ca motiv de acordare a protecţiei subsidiare, precum şi întrucât nu menţioneazã explicit respectarea vieţii de familie ca motiv de acordare a acestei forme de protecţie, noţiunile folosite de prevederile de lege criticate fiind prea vagi şi imprecise.
    Judecãtoria Sectorului 4 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

                        CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise transmise la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au urmãtorul conţinut: "Protecţia subsidiarã
    (1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
    (2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: [... ]
    2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
    În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane sau degradante, precum şi dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Legea fundamentalã şi celor ale art. 8 din aceeaşi Convenţie, referitoare la dreptul la viaţã intimã, familialã şi privatã.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006, din perspectiva unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în cauza de faţã. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.178 din 30 septembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 745 din 8 noiembrie 2010, Curtea a reţinut cã textul de lege criticat se constituie într-o formã suplimentarã de protecţie, instituitã în favoarea acelor strãini care nu îndeplinesc condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat, fiind o modalitate de concretizare a rigorilor impuse de necesitatea respectãrii de cãtre statul român a principiului fundamental referitor la interzicerea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.
    De asemenea, Curtea a constatat cã prevederile legale ce formeazã obiect al excepţiei de neconstituţionalitate oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia acestea i se adreseazã sã înţeleagã condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitatã de protecţie, iar determinarea circumstanţelor specifice fiecãrei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusã o persoanã în cazul returnãrii sale în ţara de origine, precum şi aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt atribute ce revin organelor administrative competente în aceastã materie sau, dupã caz, ale instanţei de judecatã.
    Totodatã, în jurisprudenţa sa constantã, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 sunt în deplinã concordanţã şi cu prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale care garanteazã dreptul la viaţã intimã, familialã şi privatã şi a precizat, totodatã, cã revine instanţei învestite cu soluţionarea litigiului în cadrul cãruia a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate sã stabileascã dacã valoarea protejatã de dispoziţiile constituţionale şi convenţionale amintite poate fi consideratã, în circumstanţele concrete ale speţei, motiv de acordare a formei de protecţie solicitate. În acest sens, sunt, de exemplu, Decizia nr. 1.504 din 18 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 25 ianuarie 2011, sau Decizia nr. 423 din 15 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 21 mai 2010.
    Întrucât motivãrile excepţiei nu prezintã elemente de noutate care sã justifice modificarea acestei jurisprudenţe, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                  CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                      În numele legii
                          DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Xu Aifen, Mao Yucui, Peng Ruilang, Lin Rong, Gu Chunling, Chen Tingduo, Wu Zeguang şi Yan Yuwei în dosarele nr. 10.758/4/2009, nr. 4.796/4/2009, nr. 10.757/4/2009, nr. 4.798/4/2009, nr. 8.596/4/2009, nr. 21.021/4/2009, nr. 21.022/4/2009 şi, respectiv, nr. 9.602/4/2008 ale Judecãtoriei Sectorului 4 Bucureşti.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2012.

           PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                     AUGUSTIN ZEGREAN

                    Magistrat-asistent,
                    Valentina Bãrbãţeanu

                           -------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016