Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent-şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie invocatã de Marin Pop în Dosarul nr. 240/309/2007 al Judecãtoriei Şimleu Silvaniei.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cã partea Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicitã respingerea excepţiei ca nefondatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 240/309/2007, Judecãtoria Şimleu Silvaniei a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie invocatã de Marin Pop.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã modul de abordare actual al infracţiunii de delapidare, pentru care opereazã principiul oficialitãţii atât pentru pãrţi vãtãmate persoane de drept public, cât şi pentru pãrţi vãtãmate persoane de drept privat creeazã o inegalitate de tratament a cetãţenilor în faţa legii şi încalcã dreptul la un proces echitabil "în condiţiile în care pentru unele infracţiuni contra patrimoniului în ceea ce priveşte proprietatea privatã s-a instituit regula plângerii prealabile". Se mai aratã cã aceastã formulare a textului intrã în contradicţie şi cu prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie, întrucât garantarea proprietãţii private şi ocrotirea sa cuprinde şi latura "liberei disponibilitãţi" a acesteia. Aşadar, "prin aceastã garantare nu se poate substitui statul, titularul dreptului de proprietate privatã, şi în aceste condiţii sã exercite acţiuni (în justiţie) pentru apãrarea patrimoniului privat, fãrã o prealabilã împuternicire/mandatare."
Judecãtoria Şimleu Silvaniei apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând şi jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 215^1 din Codul penal, având urmãtorul cuprins: "Însuşirea, folosirea sau traficarea, de cãtre un funcţionar, în interesul sãu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazã sau le administreazã, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 215^1 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, în raport cu critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 907 din 23 iunie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 12 august 2009, <>Decizia nr. 672 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, şi <>Decizia nr. 451 din 25 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 decembrie 2003, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, pentru considerentele acolo arãtate. Cu acele prilejuri Curtea a statuat cã "legiuitorul român a optat pentru regula generalã de urmãrire, judecare şi sancţionare din oficiu a infracţiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituţional al legiuitorului de a stabili şi anumite excepţii de la aceastã regulã generalã. Astfel, s-a prevãzut ca în anumite cazuri, datoritã caracterului şi conţinutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vãtãmate sau relaţiilor speciale dintre fãptuitor şi persoana lezatã, punerea în mişcare a acţiunii penale sã fie condiţionatã de existenţa plângerii prealabile a persoanei vãtãmate. Generalizarea acestei condiţionãri ar împiedica însã, în mod evident, protecţia eficientã a societãţii, a intereselor generale faţã de faptele care prezintã pericol social, prevãzute de legea penalã. [...] În cazul infracţiunii de delapidare, legiuitorul are temeiuri serioase de politicã penalã sã pãstreze principiul oficialitãţii, având în vedere calitatea de funcţionar a fãptuitorului şi relaţiile de serviciu existente între el şi persoana vãtãmatã."
Întrucât nu au apãrut elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 215^1 din Codul penal, excepţie invocatã de Marin Pop în Dosarul nr. 240/309/2007 al Judecãtoriei Şimleu Silvaniei.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
