Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 104 din 20 ianuarie 2009  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. I si II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justitiei    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 104 din 20 ianuarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I si II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justitiei

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 73 din 6 februarie 2009

Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, excepţie ridicatã din oficiu de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã în dosarele nr. 398/116/2008, nr. 2.173/122/2007, nr. 4.175/97/2007, nr. 506/116/2008, nr. 7.777/62/2007, nr. 59/40/2008, nr. 4.949/111/2007, nr. 5.999/1/2008, nr. 3.376/109/2007, nr. 593/98/2008 şi nr. 653/109/2008.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 2.301D/2008 - 2.311D/2008, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea dispune, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , conexarea dosarelor nr. 2.302D/2008 - 2.311D/2008 la Dosarul nr. 2.301D/2008, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public, considerând cã sunt înfrânte prevederile constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) şi ale art. 21 alin. (3), pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 .

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile pronunţate în dosarele nr. 398/116/2008, nr. 2.173/122/2007, nr. 4.175/97/2007, nr. 506/116/2008, nr. 7.777/62/2007, nr. 59/40/2008, nr. 4.949/111/2007, nr. 5.999/1/2008, nr. 3.376/109/2007, nr. 593/98/2008 şi nr. 653/109/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei.
Excepţia a fost ridicatã, din oficiu, de instanţa de judecatã cu ocazia soluţionãrii unor recursuri formulate împotriva unor sentinţe pronunţate de secţiile civile ale tribunalelor în cauze având ca obiect "drepturi bãneşti".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 21 alin. (3), pentru urmãtoarele motive:
1. Dispoziţiile <>art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 sunt neconstituţionale prin raportare la prevederile art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu existã o situaţie extraordinarã legatã de competenţa de soluţionare a cauzelor a cãrei reglementare sã nu poatã fi amânatã. Aceste dispoziţii de lege cuprind norme de procedurã referitoare la competenţa de soluţionare a cauzelor în primã instanţã şi în recurs; or, aspectele şi implicaţiile financiare legate de punerea în executare a hotãrârilor judecãtoreşti nu îşi pot gãsi o soluţie în aceste norme, indiferent dacã acestea sunt legiferate pe calea unei proceduri legislative obişnuite sau de urgenţã. Nici unificarea practicii judiciare nu poate fi realizatã prin simpla schimbare a competenţei de soluţionare a cauzelor, ci doar prin mijloace procedurale specifice puse la dispoziţia judecãtorului de Codul de procedurã civilã, legea de organizare judecãtoreascã şi regulamentul de organizare şi funcţionare a instanţelor judecãtoreşti. Astfel, art. 329 din Codul de procedurã civilã, reglementând instituţia recursului în interesul legii, dã dreptul procurorului general şi colegiilor de conducere ale curţilor de apel sã solicite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sã se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecãtoreşti, pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a legii pe întreg teritoriul României. În ceea ce priveşte drepturile salariale ale personalului din sistemul justiţiei, instanţa supremã s-a pronunţat deja prin mai multe decizii date de Secţiile Unite în temeiul art. 329 din Codul de procedurã civilã.
2. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 este neconstituţionalã, deoarece a nesocotit limitele prevãzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie, prin efectele pãgubitoare asupra unei instituţii fundamentale a statului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, deşi scopul declarat al ordonanţei este reglementarea anumitor aspecte financiare în sistemul justiţiei, dispoziţiile acesteia cuprind norme de procedurã civilã referitoare la competenţa de soluţionare în primã instanţã şi în recurs a cererilor ce au ca obiect acordarea unor drepturi salariale. Or, normele de competenţã nu oferã nicio soluţie aspectelor financiare legate de punerea în executare a hotãrârilor judecãtoreşti, dar, prin reglementarea oferitã, afecteazã grav Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin supradimensionarea activitãţii, consecinţele pe termen lung repercutându-se asupra celeritãţii şi calitãţii actului de justiţie.
3. Intervenţia Guvernului prin aceastã ordonanţã de urgenţã contravine art. 21 alin. (3) din Constituţie, în condiţiile supraîncãrcãrii instanţei supreme, care nu are o secţie specializatã în soluţionarea litigiilor de muncã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 sunt neconstituţionale, deoarece nu satisfac exigenţele prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 21 alin. (3).
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Deşi Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, în ansamblul sãu, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din motivarea acesteia, îl constituie numai dispoziţiile art. I şi II din ordonanţã.
Astfel, textele de lege asupra cãrora urmeazã sã se pronunţe Curtea Constituţionalã au urmãtorul cuprins:
"Art. I. - (1) Cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecãtorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 45/2007 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi potrivit <>Ordonanţei Guvernului nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanţelor judecãtoreşti şi al parchetelor de pe lângã acestea, precum şi din cadrul altor unitãţi din sistemul justiţiei, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 247/2007 , cu modificãrile ulterioare, sunt soluţionate, în primã instanţã, de curţile de apel.
(2) Recursul împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã de curţile de apel se judecã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Art. II. - (1) Dispoziţiile art. I se aplicã şi proceselor în curs de judecatã, având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei, începute sub legea anterioarã.
(2) Cauzele prevãzute la alin. (1) aflate în curs de judecatã în fond la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã vor fi trimise de îndatã spre soluţionare curţilor de apel, prin încheiere care nu este supusã niciunei cãi de atac.
(3) Recursurile împotriva hotãrârilor pronunţate cu privire la cererile prevãzute la alin. (1) aflate pe rolul curţilor de apel la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã se trimit de îndatã la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin încheiere care nu este supusã niciunei cãi de atac."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii de lege, instanţa supremã invocã înfrângerea prevederilor art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 115 alin. (4) şi (6): "(4) Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţã numai în situaţii extraordinare a cãror reglementare nu poate fi amânatã, având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora. [...]
(6) Ordonanţele de urgenţã nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertãţile şi îndatoririle prevãzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza mãsuri de trecere silitã a unor bunuri în proprietate publicã.";
- Art. 21 alin. (3): "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."
Examinând susţinerile autorului excepţiei, Curtea constatã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã în sensul şi pentru motivele ce se vor arãta în continuare.
Astfel cum rezultã din nota de fundamentare care însoţeşte <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 , existenţa situaţiei extraordinare, de care textul constituţional condiţioneazã posibilitatea Guvernului de a recurge la aceastã modalitate de delegare legislativã, este justificatã, în primul rând, de "faptul cã justiţia trebuie sã reprezinte un factor esenţial de echilibru şi stabilitate socialã într-un stat de drept şi cã în realizarea deplinã a acestui rol se impun o unificare a practicii judiciare şi o asigurare a stabilitãţii raporturilor juridice, inclusiv în domeniul stabilirii drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiţiei", de asemenea, de "necesitatea asigurãrii unui cadru unitar privind administrarea fondurilor în domeniul justiţiei" şi de "imperativul identificãrii de noi resurse financiare în vederea îmbunãtãţirii capacitãţii administrative a instanţelor şi parchetelor". Totodatã se mai aratã cã s-au luat în considerare "dificultãţile întâmpinate pânã în prezent în ceea ce priveşte executarea hotãrârilor judecãtoreşti având ca obiect drepturi de naturã salarialã stabilite în favoarea personalului din sistemul justiţiei", precum şi "consecinţele negative pe care le presupune pentru bugetul de stat întârzierea identificãrii unor soluţii eficiente pentru punerea în executare a hotãrârilor judecãtoreşti având ca obiect soluţionarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiţiei". În fine, se are în vedere şi "faptul cã întârzierea adoptãrii unor mãsuri legislative conduce la crearea unor diferenţieri cu privire la modalitatea de stabilire şi la cuantumul drepturilor salariale acordate în temeiul hotãrârilor judecãtoreşti pronunţate în domeniul stabilirii drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiţiei".
Curtea observã cã aceste elemente cuprinse în nota de fundamentare nu sunt de naturã sã justifice adoptarea ordonanţei de urgenţã, în condiţiile stabilite de art. 115 alin. (4) teza întâi din Constituţie. <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 nu a fost motivatã de necesitatea unei situaţii extraordinare a cãrei reglementare nu putea fi amânatã, ci a fost impusã de diverse situaţii cu implicaţii financiare legate de punerea în executare a hotãrârilor judecãtoreşti. Aceste aspecte ce ţin de oportunitatea adoptãrii reglementãrii nu îşi pot gãsi însã soluţionarea în modificarea unor norme ce reglementeazã competenţa în primã instanţã şi în recurs.
Mai mult, niciunul dintre obiectivele <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 nu este susceptibil de a fi atins prin mãsura schimbãrii de competenţã, adicã prin derogare de la dreptul comun în materia litigiilor de muncã, în domeniul acţiunilor privind valorificarea drepturilor salariale ale personalului din justiţie. Din aceastã perspectivã, intervenţia legiuitorului delegat pentru schimbarea competenţei de judecatã, numai pentru o categorie de litigii, în vederea unificãrii practicii, nu se justificã. De altfel, unificarea practicii priveşte întreaga jurisprudenţã, iar nu numai o categorie de cauze ale personalului din sistemul justiţiei. Singurul instrument procedural prin care se asigurã unificarea practicii judiciare, pornind de la obligativitatea dezlegãrii date problemelor de drept de cãtre instanţa supremã, este recursul în interesul legii, reglementat prin art. 329 din Codul de procedurã civilã.
De asemenea, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 , reglementând modificarea competenţei de soluţionare a litigiilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sistemul justiţiei, înfrâng şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie, deoarece afecteazã regimul unei instituţii fundamentale a statului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, al cãrei statut constituţional este prevãzut de prevederile art. 126 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora "Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organicã".
În continuare, Curtea reţine cã stabilirea în competenţa instanţei supreme a soluţionãrii recursurilor împotriva hotãrârilor pronunţate de curţile de apel în primã instanţã are ca efect extinderea sferei sale de competenţã şi supradimensionarea activitãţii acesteia, în condiţiile în care, potrivit <>Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu funcţioneazã în cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o secţie specializatã în soluţionarea conflictelor şi litigiilor de muncã.
În fine, Curtea constatã cã dispoziţiile ordonanţei de urgenţã deduse controlului nu satisfac nici exigenţele art. 21 alin. (3) din Constituţie în ceea ce priveşte soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, întrucât supradimensionarea activitãţii instanţei supreme are repercusiuni asupra judecãrii cu celeritate a cauzelor, afectând grav calitatea actului de justiţie.
Având în vedere argumentele expuse, Curtea reţine cã nerespectarea normelor constituţionale ale art. 115 alin. (4) şi (6) şi art. 21 alin. (3) atrage şi înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), potrivit cãrora, "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, din oficiu, de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilã şi de proprietate intelectualã în Dosarele nr. 398/116/2008, 2.173/122/2007, 4.175/97/2007, 506/116/2008, 7.777/62/2007, 59/40/2008, 4.949/111/2007, 5.999/1/2008, 3.376/109/2007, 593/98/2008 şi 653/109/2008 şi constatã cã dispoziţiile <>art. I şi II din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de mãsuri pentru soluţionarea unor aspecte financiare în sistemul justiţiei sunt neconstituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 ianuarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016