Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 103 din 9 februarie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 14 alin. (1) si art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 10 aprilie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "MW Team Invest" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.429/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 173D/2011 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã, raportat la criticile formulate, nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 5.429/118/2010, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "MW Team Invest" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 contravin art. 16 din Constituţie. Aratã, în acest sens, cã acestea creeazã un statut privilegiat persoanelor strãine de raportul juridic de drept administrativ stabilit între emitentul actului administrativ şi beneficiarul acestuia, întrucât le conferã calitate procesualã activã, astfel cã pot contesta un act administrativ cu caracter individual adresat unui alt subiect.
În ceea ce priveşte prevederile art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, autorul excepţiei susţine cã nesocotesc principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, deoarece conferã instanţelor judecãtoreşti posibilitatea de a suspenda un act administrativ care se bucurã de prezumţia de legalitate, permiţând acestora sã interfereze cu atribuţiile ce revin puterii executive. În opinia sa, este încãlcat şi dreptul la un proces echitabil, ca urmare a redactãrii imprecise. Astfel, prin condiţionarea unei cereri de suspendare a executãrii unui act administrativ de existenţa unor "cazuri bine justificate" şi de "prevenirea unei pagube iminente", se conferã instanţei o marjã largã de apreciere, dând posibilitatea unor interpretãri arbitrare şi subiective. Totodatã, susţine cã textele favorizeazã reclamantul, de a cãrui voinţã depinde în mod esenţial durata suspendãrii executãrii actului administrativ. Astfel, având în vedere cã suspendarea dureazã pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei, se deschide calea exercitãrii abuzive a drepturilor procesuale ale reclamantului, care are posibilitatea sã prelungeascã prin mijloace dilatorii procesul pe fond şi apoi în recurs.
Totodatã, precizeazã cã art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prejudiciazã grav drepturile pârâtului - care este constructor de bunã-credinţã în baza autorizaţiei de înfiinţare a unei capacitãţi energetice -, aducând atingere dreptului de proprietate privatã şi dreptului de a desfãşura o activitate economicã, în mãsura în care recunoaşte posibilitatea terţilor de a obţine suspendarea efectelor unui act administrativ individual, înainte de analizarea legalitãţii acestuia.
Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, precizând cã textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul acesteia.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1 alin. (2), art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 262/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 1 alin. (2): "(2) Se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi persoana vãtãmatã într-un drept al sãu sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept.";
- Art. 14 alin. (1): "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, dupã sesizarea, în condiţiile art. 7, a autoritãţii publice care a emis actul sau a autoritãţii ierarhic superioare, persoana vãtãmatã poate sã cearã instanţei competente sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ unilateral pânã la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vãtãmatã nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea înceteazã de drept şi fãrã nicio formalitate.";
- Art. 15 alin. (1): "(1) Suspendarea executãrii actului administrativ unilateral poate fi solicitatã de reclamant, pentru motivele prevãzute la art. 14, şi prin cererea adresatã instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, pânã la soluţionarea definitivã şi irevocabilã a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o datã cu acţiunea principalã sau printr-o acţiune separatã, pânã la soluţionarea acţiunii în fond."
În opinia autorului excepţiei, textele de lege menţionate contravin prevederilor din Legea fundamentalã cuprinse la art. 1 alin. (4) care consacrã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, la art. 16 alin. (1) care consacrã principiul egalitãţii, la art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, la art. 44 alin. (1) şi (2) care garanteazã în mod egal dreptul de proprietate privatã, indiferent de titular, şi la art. 45 privind libertatea economicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi din perspectiva unor critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 788 din 3 iulie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Curtea a constatat cã art. 1 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care oferã şi terţilor dreptul de a se adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea actelor administrative cu caracter individual al cãror beneficiar este o altã persoanã, în mãsura în care acestea le afecteazã drepturi sau interese legitime, reprezintã expresia principiului constituţional al liberului acces la justiţie, lãrgind sfera persoanelor care, prin intermediul instanţelor de judecatã, pot sã conteste legalitatea unui act administrativ vãtãmãtor. În acest context, Curtea constatã cã nu poate reţine critica prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, acest drept conferit şi terţilor nefiind de naturã sã instituie un regim juridic mai favorabil terţilor prin comparaţie cu cel reglementat pentru personale care sunt pãrţi la raportul juridic stabilit între emitentul actului administrativ şi beneficiarul acestuia.
În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, pot fi menţionate Decizia nr. 1.103 din 8 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 4 noiembrie 2011, Decizia nr. 1.303 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 12 decembrie 2011, sau Decizia nr. 1.354 din 13 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã posibilitatea reclamantului de a solicita suspendarea executãrii actului administrativ unilateral prin cererea adresatã instanţei pentru anularea actului nu contravine dreptului la un proces echitabil, iar mãsura se justificã prin nevoia asigurãrii unui just echilibru între interesul particular şi cel general. Instanţa va putea sã dispunã suspendarea executãrii actului administrativ, fãrã ca prin aceasta sã impieteze asupra exigenţelor impuse de respectarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, deoarece, în cazul contenciosului administrativ, controlul reciproc specific principiului constituţional invocat legitimeazã atât controlul legalitãţii actelor administrative emise de diverse autoritãţi publice, cât şi suspendarea punerii în executare a acestora, cu finalitatea prevenirii producerii unor consecinţe negative care nu ar mai putea fi reparate sau înlãturate în ipoteza admiterii acţiunii în anularea actului.
Referitor la invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea a constatat cã mãsura amintitã nu este de naturã sã afecteze dreptul de proprietate al beneficiarului actului administrativ.
De asemenea, Curtea a observat cã, pentru a evita consecinţele negative ale executãrii unui act administrativ nelegal, se justificã suspendarea efectelor acestuia pânã la clarificarea problemei legalitãţii actului administrativ ce stã la baza desfãşurãrii activitãţii economice, astfel cã restrângerea temporarã a libertãţii economice nu constituie o încãlcare a dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, privitã prin prisma condiţiilor enumerate la art. 53 din Legea fundamentalã.
În cauza de faţã nu au fost evidenţiate elemente noi, care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, astfel cã îşi menţin valabilitatea atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "MW Team Invest" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.429/118/2010 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
