Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 103 din 9 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) teza finala din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 166 din 21 februarie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Marilena Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Vaslui în Dosarul nr. 6.764/2004 al Judecãtoriei Vaslui.
La apelul nominal rãspunde Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã Bucureşti, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã Bucureşti solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 697 din 20 decembrie 2005 .
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 6.764/2004, Judecãtoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 241/2005 , excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Vaslui în dosarul de mai sus.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale potrivit cãrora, în situaţia achitãrii prejudiciului cauzat prin infracţiunea de evaziune fiscalã comisã, învinuitul ori inculpatul beneficiazã de o cauzã de nepedepsire aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, deoarece instituie o diferenţã de tratament juridic între inculpaţii care comit o infracţiune de evaziune fiscalã de pericol şi inculpaţii care sãvârşesc o infracţiune de evaziune fiscalã de prejudiciu, între autorii infracţiunii rãmase în faza de tentativã şi autorii cercetaţi pentru aceeaşi infracţiune consumatã, precum şi între inculpaţii care au comis infracţiunea de evaziune fiscalã şi inculpaţii autori ai oricãrei alte infracţiuni de prejudiciu. De asemenea, dispoziţiile legale criticate sunt, în opinia autorului excepţiei, neconstituţionale, deoarece, pe de o parte, instituie o discriminare între cetãţeni pe criterii de avere, iar pe de altã parte, favorizeazã statul prin încurajarea achitãrii prejudiciului fãrã ca inculpatul sã mai rãspundã penal, ceea ce contravine prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie.
Judecãtoria Vaslui apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) din Legea fundamentalã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 241/2005 sunt constituţionale, ele aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor prevãzute de ipoteza normei, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare, stabilirea cauzelor de nepedepsire şi a celor de reducere a pedepselor, în cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã, reprezentând opţiunea legiuitorului. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de art. 44 alin. (2) din Constituţie, menţioneazã cã textul de lege criticat nu conţine norme contrare dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de proprietate privatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 aprilie 2005, având urmãtorul conţinut: "Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplicã o sancţiune administrativã, care se înregistreazã în cazierul judiciar."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, şi ale art. 44 alin. (2) privind garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege a dreptului de proprietate privatã, indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceastã excepţie, ridicatã de acelaşi autor cu o motivare similarã, a mai fost soluţionatã prin <>Decizia nr. 697 din 20 decembrie 2005 . Cu acel prilej Curtea Constituţionalã a constatat cã nu sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece cauza de impunitate prevãzutã de textul de lege criticat se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de dispoziţiile <>art. 10 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 241/2005 , şi anume autorilor unei infracţiuni de evaziune fiscalã care au acoperit prejudiciul de pânã la 50.000 euro cauzat prin fapta penalã. De asemenea, Curtea a reţinut cã, în temeiul art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentalã, legiuitorul este liber sã aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmeazã sã se stabileascã natura juridicã a faptei incriminate, cât şi condiţiile rãspunderii juridice pentru aceastã faptã, reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de recuperarea prejudiciului cauzat prin infracţiunea sãvârşitã fiind expresia fireascã a principiului constituţional menţionat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, cele statuate prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) teza finalã din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Parchetul de pe lângã Judecãtoria Vaslui în Dosarul nr. 6.764/2004 al Judecãtoriei Vaslui.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
