Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 103 din 14 februarie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 alin. (1) si ale art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania, precum si a legii in ansamblul ei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 143 din 26 februarie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Ata Yussef, prin reprezentant Noor Sdi Fadhil şi Ata Firas Saleh Al Shimaki în Dosarul nr. 6.616/302/2007 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, cauzã ce face obiectul Dosarului nr. 1.344D/2007 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Se prezintã interpretul de limba arabã, desemnat în cauzã spre a asigura traducerea, domnul Rashed Abdullah Abdul Rahman.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.345D/2007 şi nr. 1.485D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Samir Ali Seif, respectiv de Muhammad Waseem în dosarele nr. 5.230/302/2007 şi nr. 16.426/302/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarele nr. 1.500D/2007 şi nr. 1.501D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, precum şi a legii în ansamblul ei, ridicatã de Sergiu Galatonov, respectiv de Natalia Galatonov şi Andrei Galatonov, prin reprezentant legal Natalia Galatonov, în dosarele nr. 12.134/325/2007 şi nr. 12.132/325/2007 ale Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã Curtea asupra faptului cã în dosarele nr. 1.344D/2007, nr. 1.345D/2007, nr. 1.485D/2007 şi nr. 1.501D/2007, partea Oficiul Român pentru Imigrãri - Direcţia azil şi integrare a transmis note scrise prin care solicitã respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.501D/2007, nr. 1.500D/2007, nr. 1.485D/2007 şi nr. 1.345D/2007 la Dosarul nr. 1.344D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public pentru a-şi exprima opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 septembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 6.616/302/2007, respectiv încheierile din 13 august 2007 şi 5 octombrie 2007, pronunţate în Dosarele nr. 5.230/302/2007 şi nr. 16.426/302/2006, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, respectiv Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 64 alin. (1) şi <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.
Excepţiile au fost ridicate de Ata Yussef, prin reprezentant Noor Sdi Fadhil şi Ata Firas Saleh Al Shimaki, de Samir Ali Seif, respectiv de Muhammad Waseem în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva unor hotãrâri ale Oficiului Român pentru Imigrãri - Direcţia azil şi integrare de respingere a unor cereri de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie subsidiarã.
Prin încheierile din 28 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 12.134/325/2007 şi nr. 12.132/325/2007, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România şi a legii în ansamblul ei.
Excepţiile au fost ridicate de Sergiu Galatonov, respectiv de Natalia Galatonov şi Andrei Galatonov, prin reprezentant legal Natalia Galatonov, în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva unor hotãrâri ale Oficiului Român pentru Imigrãri - Direcţia azil şi integrare de respingere a cererii de azil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin, în esenţã, cã textele de lege criticate, care stabilesc competenţa materialã a judecãtoriilor, respectiv a tribunalului - secţia de contencios administrativ în materia judecãrii plângerii împotriva hotãrârii de soluţionare a cererii de azil, respectiv a recursului, contravin prevederilor art. 73 alin. (3) lit. k) şi p) şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, norme potrivit cãrora contenciosul administrativ şi regimul general privind protecţia socialã se reglementeazã prin lege organicã, iar controlul judecãtoresc al actelor autoritãţilor publice este garantat, cu anumite excepţii, pe calea contenciosului administrativ.
Se susţine în acest sens cã hotãrârile Oficiului Român pentru Imigrãri sunt "veritabile acte administrative", iar competenţa materialã de judecatã în materia contenciosului administrativ revine, dupã caz, tribunalelor sau curţilor de apel, iar nu şi judecãtoriilor. Excepţiile de la aceastã regulã pot viza doar acele acte administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cãrora se prevede, prin lege organicã sau prin alte acte normative care pot reglementa în domeniul legii organice, o altã procedurã judiciarã. Prin urmare, în privinţa judecãrii plângerii împotriva hotãrârilor de soluţionare a cererii de azil, competenţa materialã de judecatã ar trebui sã urmeze regulile dreptului comun în materie prevãzute de <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , şi nu cele cuprinse în <>Legea nr. 122/2006 , lege ordinarã, care, contrar normelor constituţionale invocate, stabileşte o procedurã specialã de contestare a actelor autoritãţii competente în domeniul acordãrii azilului.
Se mai precizeazã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România stabileşte competenţa materialã a curţilor de apel în ceea ce priveşte soluţionarea plângerilor privind actele de expulzare sau de pãrãsire a ţãrii de cãtre strãini, în timp ce <>Legea nr. 122/2006 prevede un regim mixt al competenţei materiale în materia azilului, respectiv a judecãtoriei ca primã instanţã şi a tribunalului - secţia de contencios administrativ ca instanţã de recurs.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti şi Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Textele de lege criticate conţin norme de procedurã, asupra cãrora legiuitorul suveran are drept de opţiune, fãrã ca prin aceasta sã se poatã pretinde încãlcarea art. 126 alin. (6) din Constituţie, referitor la garantarea controlului judecãtoresc al actelor administrative. În cazul de faţã, noţiunea de "contencios administrativ" a fost folositã de legiuitor în sens larg, acela al controlului judiciar privind orice act emis de o autoritate publicã, iar nu în sensul restrâns, reglementat de <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , astfel cã prin lege specialã este posibilã reglementarea unei proceduri speciale, derogatorii. În plus, argumentele ce însoţesc excepţia de neconstituţionalitate vizeazã în principal neconcordanţa dintre dispoziţiile privind competenţa instanţelor judecãtoreşti cuprinse în <>Legea nr. 122/2006 şi cele similare din <>Legea nr. 554/2004 , ceea ce nu atrage însã neconstituţionalitatea actului normativ atacat.
Judecãtoria Timişoara opineazã în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, pentru motivul cã hotãrârile emise de cãtre Oficiul Român pentru Imigrãri nu pot fi circumscrise noţiunii de act administrativ, astfel cã <>Legea nr. 122/2006 nu ar fi putut fi încadratã în sfera legilor organice, aşa cum susţin autorii excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul, în argumentarea punctului sãu de vedere, considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Instituirea unei proceduri speciale în materia azilului prin prevederi ale <>Legii nr. 122/2006 , derogatorii de la dispoziţiile <>Legii nr. 554/2004 , nu este de naturã a aduce atingere dispoziţiilor art. 73 alin. (3) lit. k) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, întrucât controlul judecãtoresc al actelor Oficiului Român pentru Imigrãri, prin care se acordã protecţia subsidiarã sau se respinge cererea de azil, este asigurat. În plus, apreciazã cã prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, invocate ca fiind încãlcate, nu au incidenţã în cauzã, deoarece regimul general privind protecţia socialã nu are nicio legãturã cu regimul special al statutului de refugiat sau de beneficiar al protecţiei subsidiare, reglementat de <>Legea nr. 122/2006 .
Avocatul Poporului, prin punctul sãu de vedere, considerã cã dispoziţiile de lege criticate sunt în conformitate cu prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) şi ale art. 126 alin. (6) din Legea fundamentalã, fiind constituţionale. În plus, menţioneazã cã, în realitate, critica de neconstituţionalitate vizeazã o problemã de aplicare a legii, ceea ce excedeazã competenţei Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 64 alin. (1) şi <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, precum şi <>Legea nr. 122/2006 în ansamblul ei. Dispoziţiile art. 64 alin. (1) au fost modificate prin <>art. 6 pct. I, subpct. 12 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrãri prin reorganizarea Autoritãţii pentru strãini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007, astfel cã textele de lege criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 64 alin. (1) - Soluţionarea plângerii:
"(1) Plângerea se soluţioneazã de cãtre judecãtoria în a cãrei razã teritorialã se aflã structura specializatã pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrãri care a emis hotãrârea.";
- Art. 67 - Soluţionarea recursului:
"Recursul se judecã în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa de cãtre tribunalul - secţia de contencios administrativ - în a cãrui circumscripţie se aflã judecãtoria a cãrei hotãrâre este atacatã."
Autorii excepţiei considerã cã textele de lege menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k) şi p), potrivit cãrora contenciosul administrativ, pe de o parte, şi regimul general privind raporturile de muncã, sindicatele, patronatele şi protecţia socialã, pe de altã parte, se reglementeazã prin lege organicã, şi pe cele ale art. 126 alin. (6), care garanteazã, cu anumite excepţii, controlul judecãtoresc al actelor autoritãţilor publice pe calea contenciosului administrativ.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã în jurisprudenţa sa recentã a mai examinat conformitatea textelor de lege atacate faţã de aceleaşi norme constituţionale invocate şi în prezenta cauzã şi din prisma unor critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare.
Astfel, prin <>Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2008 , nepublicatã încã, instanţa de contencios a statuat, în esenţã, cã "<>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România este o lege specialã, care reglementeazã o materie distinctã de cea a contenciosului administrativ. Fiind ea însãşi o lege specialã, nu i se pot aplica prin analogie dispoziţiile unei alte legi speciale. Este un principiu consacrat în teoria generalã a dreptului cã, acolo unde legea specialã nu prevede, dispoziţiile acesteia se completeazã cu cele ale dreptului comun, în niciun caz nu cu cele ale legii speciale celei mai apropiate ca materie de reglementare. Or, dreptul comun îl constituie, atât în ceea ce priveşte materia azilului, cât şi în cea a contenciosului administrativ, prevederile Codului de procedurã civilã". Ca atare, Curtea a reţinut cã "dispoziţiile din <>Legea nr. 122/2006 , care prevãd cã judecãtoriile şi tribunalele sunt instanţele competente sã soluţioneze în fond şi, respectiv, în recurs plângerile împotriva hotãrârilor Oficiului Român pentru Imigrãri de respingere a cererilor de acordare a statutului de refugiat ori a altei forme de protecţie în România, nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei".
În plus, Curtea a mai observat, cu acelaşi prilej, cã "instanţa de fond urmeazã sã decidã asupra propriei sale competenţe, fie din oficiu, fie soluţionând excepţia lipsei de competenţã materialã ridicatã, eventual, de partea interesatã, aceasta nefiind o problemã de constituţionalitate, ci una de stabilire a legii aplicabile şi de interpretare a acesteia".
Întrucât, faţã de aspectele examinate de Curte cu prilejul pronunţãrii deciziei menţionate, în prezenta cauzã nu au intervenit elemente noi, considerentele la care s-a fãcut referire îşi menţin valabilitatea şi în acest dosar, Curtea urmând sã respingã ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate.
În plus, autorii excepţiei de faţã invocã în motivare şi prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituţie, referindu-se în special la regimul de reglementare a protecţiei sociale prin lege organicã. Or, chiar dacã <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România stabileşte, în principal, condiţiile de acordare a azilului pentru cetãţenii strãini şi apatrizi, precum şi procedura de urmat pentru soluţionarea litigiilor declanşate între aceştia şi autoritãţile competente a acorda o formã de protecţie umanitarã, nu se poate ajunge la concluzia cã obiectul de reglementare a legii îl constituie, în principal, protecţia socialã, pentru ca dispoziţiile constituţionale invocate sã fie aplicabile. Prin urmare, Curtea reţine cã aceste norme fundamentale nu au incidenţã în cauzã.
Totodatã, Curtea observã cã în motivarea excepţiei autorii au invocat şi neconstituţionalitatea <>Legii nr. 122/2006 privind azilul în România în ansamblul sãu, însã fãrã a indica un text din Constituţie distinct, pretins a fi încãlcat.
Luând în considerare susţinerile de ordin general, referitoare la neconcordanţa dintre actul normativ criticat şi <>Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sau <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România - critici ce nu pot fi primite de Curte, în mãsura în care vizeazã aspecte de necorelare a legislaţiei -, precum şi considerentele reţinute prin <>Decizia nr. 11 din 15 ianuarie 2008 , amintitã mai sus, prin care s-a stabilit cã dispoziţiile examinate din <>Legea nr. 122/2006 nu încalcã prevederile art. 73 alin. (3) lit. k) din Constituţie, rezultã cã şi aceastã criticã de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) şi ale <>art. 67 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Ata Yussef, prin reprezentant Noor Sdi Fadhil şi Ata Firas Saleh Al Shimaki, respectiv de Samir Ali Seif şi Muhammad Waseem în Dosarul nr. 6.616/302/2007 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti, respectiv dosarele nr. 5.230/302/2007 şi nr. 16.426/302/2006 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti - Secţia a II-a civilã, precum şi a dispoziţiilor <>art. 64 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România şi a legii în ansamblul ei, excepţie ridicatã de Sergiu Galatonov şi, respectiv, Natalia Galatonov şi Andrei Galatonov, prin reprezentant legal Natalia Galatonov, în dosarele nr. 12.134/325/2007 şi, respectiv, nr. 12.132/325/2007 ale Judecãtoriei Timişoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 februarie 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
