Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 103 din 10 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si a dispozitiilor art. 17 alin. (6) din Legea administratiei publice locale nr. 69/1991 , republicata
Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Ioan Muraru - judecãtor Nicolae Popa - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Romul Petru Vonica - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 17 alin. (6) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Nicolae Marius Soare în Dosarul nr. 985/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 27 martie 2001, în prezenta autorului exceptiei şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 aprilie 2001.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 septembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 985/2000, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 17 alin. (6) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Nicolae Marius Soare. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile <>art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale <>art. 17 alin. (6) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 29 alin. (1) şi (2), art. 35 alin. (1), art. 48 alin. (1) şi (2) şi ale art. 128 din Constituţie. Se susţine, de asemenea, ca dispoziţiile legale invocate contravin art. 7, 8 şi 21 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, precum şi art. 14 pct. 1 fraza întâi, art. 18 pct. 1, art. 25 şi 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În esenta, se considera, pe de o parte, ca instituirea unui prag electoral şi redistribuirea voturilor neutilizate exclusiv formatiunilor politice exclud posibilitatea candidaţilor independenţi de a fi aleşi, iar pe de alta parte, ca prin caracterul definitiv şi irevocabil al hotãrârilor instanţei de contencios administrativ este încãlcat dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica de a obţine recunoaşterea dreptului pretins. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstitusionalitate a <>art. 77 din Legea nr. 70/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu este intemeiata. Cu referire la "neprevederea recursului la hotãrârile pronunţate în condiţiile <>art. 17 din Legea nr. 69/1991 , deşi nu vizeazã o dispoziţie legalã care priveşte fondul cauzei deduse judecaţii, având în vedere faptul ca se referã totuşi la reglementarea dreptului reclamantului de a se adresa justiţiei pentru recunoaşterea unui drept, opinia instanţei este, de asemenea, în sensul netemeiniciei ei". Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile <>art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu incalca dispoziţiile constituţionale invocate. Repartizarea mandatelor de consilieri, precum şi redistribuirea voturilor neutilizate formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale care au realizat pragul electoral reprezintã o opţiune a legiuitorului, iar dispoziţiile <>art. 17 alineatul ultim din Legea nr. 69/1991 , republicatã, care prevãd posibilitatea atacarii în justiţie a hotãrârii de validare sau invalidare a mandatului de consilier, constituie tocmai consacrarea principiului înscris în art. 48 alin. (1) din Constituţie. Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale (republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996), modificatã şi completatã prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2000 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 13 aprilie 2000), precum şi dispoziţiile <>art. 17 alin. (6) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 18 aprilie 1996. Dispoziţiile <>art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au urmãtorul conţinut: "(1) Pentru repartizarea mandatelor de consilier biroul electoral de circumscripţie va stabili: a) un coeficient electoral, determinat prin împãrţirea numãrului total de voturi valabil exprimate pentru toate listele şi candidaţii independenţi la numãrul total al consilierilor din circumscripţia electoralã respectiva, stabilit potrivit legii; b) o limita de 5% din numãrul total al voturilor valabil exprimate în circumscripţia electoralã respectiva. (2) Se considera voturi neutilizate diferenţa dintre numãrul de voturi valabil exprimate în favoarea fiecãrei liste de candidaţi a partidelor, formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale ori pentru fiecare candidat independent şi produsul dintre coeficientul electoral şi numãrul de mandate alocate potrivit alin. (4). (3) Pragul electoral este egal: a) cu limita de 5%, în cazul în care coeficientul electoral este superior limitei de 5%, prevãzutã la alin. (1) lit. b); sau b) cu coeficientul electoral, dacã acesta este inferior limitei de 5%. (4) Biroul electoral de circumscripţie va repartiza fiecãrui partid, fiecãrei formaţiuni politice, aliante politice sau aliante electorale care a realizat pragul electoral, în limita numãrului de candidaţi de pe lista, un numãr de mandate egal cu partea intreaga a rezultatului împãrţirii dintre numãrul de voturi valabil exprimate pentru fiecare partid, formaţiune politica, alianta politica sau alianta electoralã şi coeficientul electoral; fiecãrui candidat independent i se atribuie câte un mandat dacã numãrul de voturi valabil exprimate în favoarea sa este cel puţin egal cu coeficientul electoral. (5) Biroul electoral de circumscripţie va repartiza fiecãrui partid, fiecãrei formaţiuni politice, aliante politice sau aliante electorale care a realizat pragul electoral mandatele rãmase dupã atribuirea prevãzutã la alin. (4), potrivit listei care cuprinde ordinea descrescãtoare a numãrului de voturi neutilizate prevãzute la alin. (2), acordand acestora câte un mandat; operaţiunea se repeta, în ordinea listei, pana la epuizarea mandatelor rãmase nerepartizate. (6) În situaţia în care nici un partid, formaţiune politica, alianta politica sau alianta electoralã ori candidat independent nu realizeazã pragul electoral se repartizeazã fiecãruia câte un mandat, în ordinea descrescãtoare a numãrului de voturi valabil exprimate în favoarea fiecãruia, pana la epuizarea mandatelor stabilite potrivit legii. (7) Pentru situaţiile prevãzute la alin. (4) şi (5), în cazul în care doua sau mai multe partide, formaţiuni politice, aliante politice sau aliante electorale au acelaşi numãr de voturi rãmase neutilizate înainte de atribuirea ultimului mandat rãmas de repartizat, acesta va fi atribuit partidului, formatiunii politice, aliantei politice sau aliantei electorale care a obţinut înainte de redistribuirea voturilor numãrul cel mai mare de voturi valabil exprimate; dacã acestea au acelaşi numãr de voturi valabil exprimate, atribuirea mandatului se va face prin tragere la sorţi. (8) Repartizarea mandatelor atribuite pentru fiecare lista de candidaţi depusa de partide, formaţiuni politice, aliante politice sau aliante electorale se face în ordinea înscrierii candidaţilor pe lista. (9) Candidaţii înscrişi în liste, care nu au fost aleşi, sunt declaraţi supleanţi în listele respective. În caz de vacanta a mandatelor de consilieri aleşi pe liste de candidaţi, supleanţii vor ocupa locurile devenite vacante în ordinea în care sunt înscrişi în liste, dacã pana la data validãrii mandatului pentru ocuparea locului vacant partidele, formaţiunile politice, aliantele politice sau aliantele electorale pe listele cãrora au candidat supleanţii confirma în scris ca aceştia fac parte din partidul politic, formatiunea politica, alianta politica sau alianta electoralã respectiva. În caz de vacanta a mandatului unui consilier independent, locul devenit vacant va fi ocupat de supleantul de pe lista partidului, formatiunii politice, aliantei politice sau aliantei electorale care a obţinut numãrul cel mai mare de voturi valabil exprimate." Dispoziţiile <>art. 17 alin. (6) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, au urmãtorul conţinut: "Hotãrârile privind validarea sau invalidarea mandatelor de consilier pot fi atacate de cei interesaţi, la instanta de contencios administrativ, în termen de 5 zile de la adoptare sau de la comunicare, în cazul celor absenţi de la şedinţa. Hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã." Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate."; - Art. 4 alin. (2): "România este patria comuna şi indivizibilã a tuturor cetãţenilor sãi, fãrã deosebire de rasa, de naţionalitate, de origine etnicã, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţa politica, de avere sau de origine socialã."; - Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale."; - Art. 29 alin. (1) şi (2): "(1) Libertatea gandirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrãdite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinţa religioasã, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea conştiinţei este garantatã; ea trebuie sa se manifeste în spirit de toleranta şi respect reciproc."; - Art. 35 alin. (1): "Au dreptul de a fi aleşi cetãţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevãzute în articolul 16 alineatul (3), dacã nu le este interzisã asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3)."; - Art. 48 alin. (1) şi (2): "(1) Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. (2) Condiţiile şi limitele exercitãrii acestui drept se stabilesc prin lege organicã."; - Art. 128: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii." Dispoziţiile din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate, au urmãtorul conţinut: - Art. 7: "Toţi oamenii sunt egali în fata legii şi au dreptul, fãrã nici o deosebire, la o protecţie egala a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egala impotriva oricãrei discriminãri care ar viola prezenta declaraţie şi impotriva oricãrei provocari la o asemenea discriminare."; - Art. 8: "Orice persoana are dreptul sa se adreseze, în mod efectiv, instanţelor judiciare competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale care îi sunt recunoscute de Constituţie sau de lege."; - Art. 21: "1. Orice persoana are dreptul sa participe la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi. 2. Orice persoana are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa. 3. Vointa poporului este fundamentul autoritãţii puterilor publice; aceasta vointa trebuie sa fie exprimatã prin alegeri libere, care trebuie sa aibã loc periodic, prin sufragiu universal egal şi prin vot secret sau dupã o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului." 3. Vointa poporului este fundamentul autoritãţii puterilor publice; aceasta vointa trebuie sa fie exprimatã prin alegeri libere, care trebuie sa aibã loc periodic, prin sufragiu universal egal şi prin vot secret sau dupã o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului." - Art. 14 pct. 1 fraza întâi: "Toţi oamenii sunt egali în fata tribunalelor şi curţilor de justiţie. Orice persoana are dreptul ca litigiul în care se afla sa fie examinat în mod echitabil şi public de cãtre un tribunal competent, independent şi impartial, stabilit prin lege, care sa decidã fie asupra temeiniciei oricãrei învinuiri penale îndreptate impotriva ei, fie asupra contestaţiilor privind drepturile şi obligaţiile sale cu caracter civil."; - Art. 18 pct. 1: "Orice persoana are drept la libertatea gandirii, conştiinţei şi religie; acest drept implica libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cat şi în particular, prin practici şi prin învãţãmânt."; - Art. 25: "Orice cetãţean are dreptul şi posibilitatea, fãrã nici una dintre discriminarile la care se referã art. 2 şi fãrã restrictii nerezonabile: a) de a lua parte la conducerea treburilor publice, fie direct, fie prin intermediul unor reprezentanţi liber aleşi; b) de a alege şi de a fi ales, în cadrul unor alegeri periodice, oneste, cu sufragiu universal şi egal şi cu scrutin secret, asigurând exprimarea libera a voinţei alegãtorilor; c) de a avea acces, în condiţii generale de egalitate, la funcţiile publice din ţara sa."; - Art. 26: "Toate persoanele sunt egale în fata legii şi au, fãrã discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta, legea trebuie sa interzicã orice discriminare şi sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala şi eficace contra oricãrei discriminãri, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine nationala sau socialã, avere, naştere sau intemeiata pe orice alta împrejurare." Examinând dispoziţiile legale criticate prin raportare la prevederile constituţionale, precum şi la cele cuprinse în actele internaţionale invocate în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea retine ca nici una dintre criticile formulate nu este intemeiata. I. Referitor la prima critica de neconstituţionalitate Curtea constata ca dispoziţiile <>art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reglementeazã modul de repartizare a mandatelor de consilieri, precum şi redistribuirea voturilor neutilizate formatiunilor politice, aliantelor politice sau aliantelor electorale care au realizat pragul electoral, redistribuire care îi exclude pe candidaţii independenţi. Examinând dispoziţiile constituţionale invocate, Curtea constata ca acestea vizeazã principii, drepturi şi obligaţii reglementate de Constituţie prin art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 29, referitoare, respectiv, la unitatea poporului, la egalitatea între cetãţeni şi la libertatea conştiinţei. Întrucât aceste norme constituţionale nu sunt incidente în cauza, examinarea constituţionalitãţii textelor de lege criticate urmeazã sa se facã prin raportare exclusiv la celelalte norme constituţionale invocate de autorul exceptiei. Susţinerea autorului exceptiei potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 77 din Legea nr. 70/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, contravin art. 1 alin. (3) din Constituţie este neîntemeiatã, întrucât faptul ca România este un stat de drept, democratic şi social, în care drepturile şi libertãţile cetãţenilor sunt garantate, este confirmat tocmai de posibilitatea acestora de a candida, în condiţiile legii, la alegerile locale şi parlamentare. Stabilirea unui prag electoral pe care candidaţii trebuie sa îl atinga pentru obţinerea mandatului de consilier, precum şi stabilirea modului în care se atribuie voturile neutilizate în prima etapa reprezintã o chestiune de oportunitate, asupra cãreia numai legiuitorul este chemat sa se pronunţe; prin excluderea candidaţilor independenţi de la redistribuirea voturilor neutilizate s-a avut în vedere o concentrare a voturilor, deoarece fãrã sustinere politica activitatea candidaţilor independenţi este lipsitã de eficienta. Curtea retine ca art. 20 din Constituţie cuprinde reguli care privesc de fapt transpunerea în practica a dispoziţiilor constituţionale privind drepturile, libertãţile şi îndatoririle fundamentale ale cetãţenilor şi care trebuie interpretate prin coroborare cu dispoziţiile art. 11 din Constituţie, ce consacra corelatia dintre dreptul internaţional şi dreptul intern. În acest sens susţinerea potrivit cãreia dispoziţiile <>art. 77 din Legea nr. 70/1991 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, contravin, în principal, Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi celorlalte pacte şi tratate privind drepturile omului, la care România este parte, este neîntemeiatã, problema ridicatã neintrând în domeniul jurisdicţiei constituţionale, ci constituind o problema de aplicare a legii. Curtea retine, de asemenea, ca, în conformitate cu prevederile art. 35 alin. (1) din Constituţie, "Au dreptul de a fi aleşi cetãţenii cu drept de vot care îndeplinesc condiţiile prevãzute în articolul 16 alineatul (3), dacã nu le este interzisã asocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3)". Aceste dispoziţii constituţionale precizeazã limitele dreptului de a fi ales, indicând condiţiile care trebuie îndeplinite de cei care doresc sa candideze la alegeri. Pe de alta parte, îndeplinirea de cãtre o persoana a condiţiilor stabilite de lege pentru a candida creeazã numai o premisa, iar nu o certitudine de alegere. II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea prin dispoziţiile <>art. 17 alineatul final din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, a art. 48 alin. (1), coroborat cu art. 128 din Constituţie, Curtea observa ca textul de lege invocat este în deplina concordanta cu prevederile art. 48 alin. (1) din Constituţie, care instituie dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei. În acest sens dispoziţiile <>art. 17 alineatul final din Legea nr. 69/1991 , republicatã, care prevãd posibilitatea atacarii în justiţie a hotãrârii de validare sau de invalidare a mandatului de consilier, constituie tocmai consacrarea principiului înscris în art. 48 alin. (1) din Constituţie. Faptul ca hotãrârea instanţei este definitiva şi irevocabilã nu constituie o infrangere a dispoziţiilor art. 128 din Constituţie, potrivit cãrora "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", deoarece legiuitorul a apreciat ca este oportuna exceptarea de la cãile de atac prevãzute de lege a hotãrârilor pronunţate de instanta judecãtoreascã în condiţiile <>art. 17 alineatul ultim din Legea nr. 69/1991 , republicatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 77 din Legea nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi a dispoziţiilor <>art. 17 alin. (6) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 , republicatã, excepţie ridicatã de Nicolae Marius Soare în Dosarul nr. 985/2000 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 aprilie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent, Cristina Radu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
