Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 103 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal si ale art. 75 din Hotararea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi ale art. 75 din Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Eugen Anton şi Stella Anton în Dosarul nr. 2.344/98/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care aratã cã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 din Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind codul fiscal este inadmisibilã, iar cea a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal este neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 25 martie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 2.344/98/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal şi ale art. 75 din Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Eugen Anton şi Stella Anton. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia aratã cã dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, fiind contrare principiului egalitãţii în drepturi prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, în mãsura în care se prevede obligaţia plãţii taxei pe teren doar pentru persoanele care au concesionat terenuri de la primãrii, iar nu şi de la alte persoane juridice cu capital de stat. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Prin adresa înregistratã cu nr. 11.769 din 2 august 2010, Curtea Constituţionalã a solicitat instanţei de judecatã exprimarea opiniei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi ale art. 75 din Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 112 din 6 februarie 2004 cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Dispoziţiile art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal au urmãtorul cuprins: "Pentru terenurile proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, se stabileşte taxa pe teren care reprezintã sarcina fiscalã a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz, în condiţii similare impozitului pe teren." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã prin Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, pronunţându-se asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, a statuat cã plata impozitului pe teren în cazul terenurilor proprietate publicã sau privatã a statului ori a unitãţilor administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţã, dupã caz, de cãtre concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţã, dupã caz, nu este de naturã a încãlca prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie. Legiuitorul este liber sã stabileascã impozite în mãsura în care acestea sunt proporţionale, rezonabile şi echitabile, condiţie îndeplinitã în cazul de faţã. Aceasta, cu atât mai mult cu cât concesionarea, închirierea, ca şi darea în administrare şi în folosinţã a terenurilor se fac în general pe termen foarte lung, prin convenţii/acte intervenite între pãrţile interesate. De asemenea, prin Decizia nr. 209 din 17 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 10 martie 2009, în ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a reţinut cã textul criticat se aplicã în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor care se aflã în situaţiile prevãzute de ipoteza normei respective. Pe de altã parte, principiul egalitãţii în drepturi înscris în Constituţie priveşte egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã a institui egalitatea între cetãţeni şi autoritãţile publice sau între cetãţeni şi stat sau unitãţile administrativ-teritoriale, ca persoane juridice de drept public. Totodatã, prin Decizia nr. 159 din 10 noiembrie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 4 februarie 1999, Curtea a statuat cã exceptarea, prin lege, de la plata unor impozite şi taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activitãţi ori bunuri nu poate sã fie consideratã, prin ea însãşi, ca neconstituţionalã. Dimpotrivã, exceptarea de la impozite şi taxe ori stabilirea unor reduceri în aceastã materie reprezintã o practicã legislativã curentã, care corespunde fie necesitãţii de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor raţiuni economice. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 75 din Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constatã cã aceasta este inadmisibilã, deoarece, potrivit prevederilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor [... ] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare", astfel încât o hotãrâre a Guvernului nu poate forma obiectul controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
1. Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 256 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Eugen Anton şi Stella Anton în Dosarul nr. 2.344/98/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. 2. Respinge ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 75 din Hotãrârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2011.
