Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 102 din 9 iulie 1998 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 294 din 10 august 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie şi de Popescu Cartianu Ana Sofia în Dosarul nr. 2.366/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 30 iunie 1998 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 9 iulie 1998.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 25 februarie 1998, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, ridicatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie şi de Popescu Cartianu Ana Sofia în Dosarul nr. 2.366/1996 al acelei instanţe.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã contravin prevederilor art. 128 şi 130 din Constituţie. Se susţine ca, din moment ce declararea recursului în anulare constituie o prerogativa a procurorului general, este firesc ca retragerea acestei cai de atac de cãtre initiatorul ei, conform art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, sa reprezinte un exerciţiu al aceloraşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv. Prevederea atacatã este neconstitutionala, deoarece transfera în competenta pãrţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, reprezintã apanajul exclusiv al Ministerului Public şi se exercita prin procurorii constituiţi în parchete, incalcandu-se astfel ordinea de drept. Prin aceasta se permite pãrţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze şi care aparţine în exclusivitate unei autoritãţi publice. Se precizeazã totodatã ca art. 16 alin. (1) din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic al cetãţenilor în raport cu cea care se aplica autoritãţilor publice şi nici preluarea de cãtre cetãţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autoritãţi.
Popescu Cartianu Ana Sofia motiveaza excepţia de neconstituţionalitate invocatã sustinand ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã contravin prevederilor art. 16, 21, 54, 128 şi 130 din Constituţie.
Se arata ca principiul constituţional prevãzut la art. 16 alin. (1) este încãlcat, deoarece, permitandu-se pãrţilor sa ceara continuarea judecaţii unui recurs a cãrui declarare este de competenta Ministerului Public, se contureaza o categorie de cetãţeni privilegiaţi, care beneficiazã de un al patrulea grad de jurisdicţie, artificial creat. Prin prerogativa unor cetãţeni de a-şi exercita dreptul de a ataca o hotãrâre judecãtoreascã, chiar şi dupã epuizarea cãilor legale, se legifereaza un abuz de drept, incalcandu-se şi dispoziţiile art. 21 şi 54 din Constituţie.
Exprimandu-şi opinia, instanta de judecata apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã nu este intemeiata, textul atacat fiind constituţional.
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicatã, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere al Guvernului se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã ar urma sa fie respinsã, având în vedere practica constanta a Curţii Constituţionale, în care s-a statuat ca dispoziţiile legale menţionate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi ale partii prezente, precum şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedura civilã, "pana la închiderea dezbaterilor, procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, pãrţile în proces pot cere continuarea judecaţii".
Impotriva acestui text s-a invocat de mai multe ori excepţia de neconstituţionalitate, Curtea pronunţându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul ca dispoziţiile sale sunt constituţionale. S-a reţinut, în considerente, ca "art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodatã, dreptul pãrţilor din proces de a stãrui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusã în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei."
Ulterior, a mai fost invocatã excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text şi în alte cauze, însã Curtea Constituţionalã a menţinut, prin deciziile pronunţate, soluţia de constitutionalitate.
Cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, se constata ca nu contravin prevederilor art. 128 din Constituţie. Dispoziţia constituţionalã nu este incalcata prin faptul ca o cale de atac ce se poate exercita numai de cãtre procurorul general este continuatã, în caz de renunţare a acestuia, la cererea uneia dintre pãrţi, deoarece este în sarcina legiuitorului sa stabileascã condiţiile de exercitare a cãilor de atac.
Cat priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 130 din Constituţie, este de observat ca autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera ca textul de lege criticat transfera în competenta pãrţilor din proces atribuţii care, potrivit dispoziţiilor constituţionale, reprezintã apanajul exclusiv al Ministerului Public.
Acest text constituţional reglementeazã participarea Ministerului Public la activitatea judiciarã în general, fãrã a distinge între procesele penale şi civile. Procesul civil fiind o cauza a intereselor private, pãrţile îşi apara, în primul rând ele, drepturile, iar instanta, aplicând legea, vegheazã la apãrarea ordinii de drept. În aceste condiţii nu se poate susţine ca apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, precum şi a ordinii de drept constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public.
Textul criticat nu contravine nici prevederilor art. 16 şi 21 din Constituţie. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera ca, prin continuarea judecaţii de cãtre pãrţi a recursului în anulare, declarat de procurorul general, se creeazã un al patrulea grad de jurisdicţie.
Prin aceasta prevedere nu se creeazã nici un privilegiu pãrţilor care pot cere continuarea judecaţii recursului în anulare, deoarece acestea nu beneficiazã de un al patrulea grad de jurisdicţie în defavoarea altor cetãţeni. Declanşarea caii de atac nu se face la initiativa partii, ci a procurorului general, iar participarea acesteia la activitatea de judecata este, asa cum s-a mai arãtat, în interesul ei.
În concluzie, posibilitatea partii de a cere continuarea judecãrii recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, nu contravine nici unei prevederi constituţionale.
Asupra dispoziţiilor criticate Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat şi prin deciziile nr. 67 şi 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, constatând constituţionalitatea prevederilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã.
Motivele invocate în susţinerea exceptiei nu sunt de natura sa facã necesarã reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmând ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã sa fie respinsã.
Fata de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedura civilã, invocatã de Parchetul de pe lângã Curtea Suprema de Justiţie şi de Popescu Cartianu Ana Sofia în Dosarul nr. 2.366/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 9 iulie 1998.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
