Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Ioan Deleanu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Valer-Vasilie Bica - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 4 iulie 1996 pronunţate în dosarele nr. 5.726/1996 şi nr. 5.727/1996, Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 din Legea nr. 11/1990 privind încuviinţarea adopţiei, invocatã de Vila Canela Joan şi Olivia Puigagut, respectiv de Rinallo Salvatore şi Caramazza Carmela.
În motivarea exceptiei, autorii acesteia, în ambele cauze, arata, în esenta, ca prevederile <>art. 4 din Legea nr. 11/1990 sînt contrare dispoziţiilor art. 125 şi ale art. 21 din Constituţie, pentru ca:
- textul alin. 1 al articolului, potrivit cãruia strãinii, care doresc sa adopte copii aflaţi în evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii, trebuie sa ceara acestuia încuviinţarea adopţiei, conferã comitetului "atributul de organ jurisdicţional";
- dispoziţia cuprinsã în alin. 2 al articolului, conform cãreia cererea pentru încuviinţarea adopţiei, împreunã cu actele prevãzute de art. 5 din lege, va fi transmisã de Comitetul Roman pentru Adoptii spre soluţionare instanţei competente, constituie o ingradire a accesului liber la justiţie.
Exprimindu-şi opinia în legatura cu excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzele a cãror judecata a suspendat-o sesizind Curtea Constituţionalã, tribunalul considera ca aceasta "pare a fi intemeiata", în esenta, deoarece prin obligarea strãinilor de a depune cererea pentru încuviinţarea adopţiei la Comitetul Roman pentru Adoptii, în fata cãruia se administreazã proba cu înscrisuri, deşi art. 1 din lege statueazã ca încuviinţarea adopţiei este de competenta instanţei judecãtoreşti, comitetul capata atribuţii de organ jurisdicţional, ceea ce constituie o încãlcare a prevederilor art. 125 din Constituţie, privind instanţele judecãtoreşti, şi ale art. 2 alin. 2 din Legea nr. 92/1992. Se arata, de asemenea, ca prin dispoziţiile <>art. 4 alin. 2 din Legea nr. 11/1990 se aduce atingere principiului nemijlocirii probelor de cãtre instanta de judecata, principiului aflarii adevãrului şi principiului disponibilitatii, se conferã Comitetului Roman pentru Adoptii calitatea de parte în procesul civil şi i se recunoaşte dreptul de a formula acţiunea civilã, în condiţiile în care "nu exista identitate între persoana reclamant şi cel care se pretinde titularul dreptului şi care este singur adoptatorul".
CURTEA,
examinînd încheierile de sesizare, raportul întocmit în cauza şi dispoziţiile <>art. 4 din Legea nr. 11/1990 , raportate la prevederile Constituţiei, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate care au fost formulate şi înaintate cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992.
Deoarece încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale provin de la aceeaşi instanta, avînd ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, în scopul mai bunei administrãri a justiţiei, fiind întrunite cerinţele art. 164 din Codul de procedura civilã, urmeazã sa se conexeze Dosarul nr. 201C/1996 la Dosarul nr. 200C/1996.
Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 4 din Legea nr. 11/1990 , Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994, statuind ca textul acestuia este conform Constituţiei, precum şi pactelor şi tratatelor internaţionale la care România este parte.
În ceea ce priveşte concordanta sa cu dispoziţiile art. 21 şi ale art. 125 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, respectiv la instanţele judecãtoreşti, susţinerile autorilor exceptiei de neconstituţionalitate, cît şi opinia Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã nu pot fi reţinute, deoarece:
Comitetul Roman pentru Adoptii este, potrivit <>art. 2 din Legea nr. 11/1990 , astfel cum a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 24 iulie 1995, un organ guvernamental înfiinţat în scopul supravegherii şi sprijinirii acţiunilor de ocrotire a minorilor prin adopţie şi al realizãrii cooperãrii internaţionale în aceasta materie.
Pentru realizarea acestui scop, în speta pentru a fi ocrotite cît şi mai eficient interesele minorului, prin art. 4 din lege, s-a stabilit ca cererea pentru încuviinţarea adopţiei, în cazul solicitanţilor strãini, se depune la
acest organ guvernamental, care o va inainta, împreunã cu actele privind adoptatul şi actele privind adoptatorii, instanţei competente. Prin aceasta Comitetul Roman pentru Adoptii nu se substituie instanţei judecãtoreşti şi nici nu devine o instituţie paralela acesteia, finalitatea textului legal atacat ca neconstitutional fiind aceea de a apara minorii de adoptiile internaţionale fictive, interesate, pentru ca în ţara strãinã aceştia sa beneficieze de garanţiile şi normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii naţionale.
Prin dispoziţiile <>art. 4 alin. 1 din Legea nr. 11/1990 , Comitetul Roman pentru Adoptii nu realizeazã justiţia, nu devine instanta extraordinarã şi nici nu are competente în procedura de judecata, astfel ca nici una dintre dispoziţiile art. 125 din Constituţie nu este incalcata.
În ceea ce priveşte prevederile alin. 2 al art. 4 din lege, respectiv ca cererea de încuviinţare a adopţiei, împreunã cu actele prevãzute de art. 5 din lege (acte privind adoptatul şi acte privind adoptatorii), se transmite spre soluţionare instanţei judecãtoreşti, nu pot fi interpretate decît ca un sprijin competent al unui organ guvernamental la înfãptuirea justiţiei.
Acelaşi scop îl au şi dispoziţiile din art. 6 alin. 2 din lege, cu privire la citarea Comitetului Roman pentru Adoptii la judecarea cererilor de adoptii internaţionale. Dispoziţia este în concordanta cu art. 70 din Codul familiei, asa cum a fost modificat prin <>art. 9 din Legea nr. 11/1990 , republicatã, potrivit cãruia "în condiţiile legii, cei care justifica un interes legitim pot interveni în procesul privind încuviinţarea adopţiei". Citarea este justificatã de dispoziţiile art. 42-44 din Codul de procedura civilã, dar şi de normele Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperãrii în materia adopţiei internaţionale, încheiatã la Haga la 29 mai 1993, ratificatã prin Legea nr. 84/1994, şi de cele ale Convenţiei europene în materia adopţiei de copii, încheiatã la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin Legea nr. 15/1993.
Conform art. 6-9 din Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperãrii în materia adopţiei internaţionale, autoritatea centrala desemnatã sa aducã la îndeplinire obligaţiile ce îi sînt impuse prin convenţie, Comitetul Roman pentru Adoptii, în cazul României, este îndrituit sa i se adreseze comunicãri, sa întocmeascã rapoarte, sa adune, sa pãstreze, sa efectueze schimb de informaţii referitoare la situaţia copilului şi a viitorilor pãrinţi adoptivi, în mãsura necesarã adopţiei, şi sa ia mãsurile cuvenite pentru a înlesni, urmãri şi activa procedura în vederea adopţiei, inclusiv sa fie citata în instanta.
Art. 14 şi 22 din convenţie prevãd ca strãinii, care vor sa adopte un minor aflat în evidenta copiilor adoptabili pentru adoptia internationala, urmeazã sa adreseze cererea prin autoritatea centrala a statului lor ori, în lipsa unei asemenea autoritãţi, prin organisme de adoptii legal constituite în ţara lor cu care Comitetul Roman pentru Adoptii a încheiat acorduri de colaborare. De asemenea, art. 18 din Convenţia europeanã în materia adopţiei de copii, încheiatã la Strasbourg, prevede ca "autoritãţile publice vor veghea la promovarea şi buna funcţionare a instituţiilor publice sau private cãrora li se pot adresa cei care doresc sa adopte sau sa fie adoptat un copil, în vederea obţinerii de sprijin şi de sfaturi". Aceasta, pentru ca prevederile Convenţiei privitoare la drepturile copilului se gãsesc integrate în dreptul intern, în temeiul prevederilor art. 11 alin. (2) din Constituţie, care stabileşte ca "tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", şi al dispoziţiilor art. 20 din legea fundamentalã, care prevede ca dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. În al doilea alineat al aceluiaşi text constituţional se statueazã ca, dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale.
Acţiunea de încuviinţare - cu excepţia prevãzutã în <>art. 8 alin. 3 din Legea nr. 11/1990 , în cazul copilului aflat într-o instituţie de ocrotire sau într-o unitate medico-sanitarã - rãmîne la dispoziţia titularului dreptului, care are posibilitatea de a administra nemijlocit şi alte probe în instanta, fãrã ca prin aceasta sa se încalce principiul aflarii adevãrului ori sa impieteze asupra disponibilitatii titularului acţiunii.
Comitetul Roman pentru Adoptii are obligaţia de a inainta instanţei cererea de adopţie şi actele prevãzute la art. 5 în termenul prevãzut de lege, ca şi obligaţia de a concura la ocrotirea şi apãrarea intereselor copilului.
Aceste obligaţii sînt în acord cu prevederile Convenţiei privind drepturile copilului, ratificatã de România prin Legea nr. 18/1990, convenţie ce stabileşte, prin art. 21, ca în materie de adoptii criteriul fundamental este interesul superior al copilului, şi cu art. 66 din Codul familiei, potrivit cãruia adoptia se face numai în interesul celui adoptat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, precum şi al art. 164 din Codul de procedura civilã, cu unanimitate de voturi,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Conexarea Dosarului nr. 201C/1996 la Dosarul nr. 200C/1996.
2. Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate vizind <>art. 4 din Legea nr. 11/1990 privind încuviinţarea adopţiei, invocate de Vila Canela Joan şi Olivia Puigagut în Dosarul nr. 5.726/1996 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã, şi de Rinallo Salvatore şi Caramazza Carmela în Dosarul nr. 5.727/1996 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a IV-a civilã.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa din 30 septembrie 1996.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Ioan Deleanu
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
