Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 102 din 22 februarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 320 din 15 aprilie 2005
Constantin Doldur - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cristal" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 4.218/2004 al Judecãtoriei Botoşani.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosarul cauzei de Garda Financiarã - Secţia Botoşani, prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, precum şi judecarea cauzei în lipsã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. În acest sens aratã cã posibilitatea procurorului de a pune concluzii în orice proces civil, în oricare fazã a acestuia, dacã apreciazã cã este necesar pentru apãrarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, este în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, apreciazã cã dispoziţiile art. 45 alin. (3) din Codul de procedurã civilã nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât procurorul nu favorizeazã în mod subiectiv vreo parte, ci este imparţial în exercitarea atribuţiilor sale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 13 octombrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 4.218/2004, Judecãtoria Botoşani a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cristal" - S.R.L. din Botoşani. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 132 alin. (1) din Constituţie. Autorul excepţiei apreciazã cã procurorul, punând concluzii în orice proces civil, îşi asumã calitatea de parte în proces, deşi el nu poate avea o asemenea calitate decât în cazurile în care legea prevede expres cã este titularul acţiunii. Considerã cã rolul Ministerului Public nu este acela de a acorda sprijin unuia sau altuia dintre cei care se judecã şi nici nu este învestit cu vreun mandat de reprezentare. Astfel, participarea procurorului la dezbateri încalcã principiul egalitãţii pãrţilor în faţa legii. Citându-l pe profesorul Costicã Bulai, autorul excepţiei aratã cã "într-o economie de piaţã, aşa cum este economia României, potrivit art. 135 alin. (1) din Constituţie, nu este normal ca un subiect de drept, participant la circuitul civil, sã fie considerat ca o persoanã lipsitã de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsã, cãruia trebuie sã i se substituie, în scopul apãrãrii intereselor sale civile, organele judiciare penale. Dacã o astfel de situaţie juridicã era de conceput în statul totalitar, ea este inadmisibilã în statul de drept".
De asemenea, se aratã cã dreptul procurorului de a pune concluzii în orice proces civil aduce atingeri principiului egalitãţii pãrţilor în procesul civil, prevãzut de <>art. 6 şi 7 din Legea nr. 304/2004 , precum şi principiului imparţialitãţii procurorului stipulat de art. 132 din Constituţie.
Judecãtoria Botoşani apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedurã civilã fiind în concordanţã cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie. În baza acestor dispoziţii constituţionale, instanţa considerã cã reprezentantul Parchetului poate sã participe la orice judecatã, fãrã sã ştirbeascã egalitatea pãrţilor.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã, arãtând cã, pentru anumite materii, anume prevãzute de lege, participarea procurorului la judecatã şi punerea concluziilor sunt obligatorii. Se apreciazã cã aceastã soluţie este fireascã şi în deplin acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie. Consacrarea libertãţii procurorului de a pune concluzii în orice proces civil, în orice fazã a acestuia, în funcţie de aprecierea sa, constituie o aplicare a art. 131 alin. (1) din Legea fundamentalã, text ce este completat de celelalte prevederi legale care stabilesc drepturile şi obligaţiile pãrţilor în procesul civil.
În punctul de vedere prezentat, Guvernul aratã cã dreptul procurorului de a participa la judecata cauzelor civile nu trebuie confundat cu dreptul procurorului de a porni procesul civil, în cazurile în care este necesar, pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie şi ale dispãruţilor, precum şi în alte cazuri prevãzute expres de lege.
În cauzã, Guvernul invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, menţionând <>Decizia nr. 71 din 5 martie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedurã civilã nu încalcã prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie. Faptul cã procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în orice fazã a acestuia, în cazul în care considerã necesar pentru apãrarea ordinii de drept sau a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, reprezintã o detaliere, în materie civilã, a atribuţiilor procurorului, stabilitã de dispoziţiile constituţionale amintite.
Potrivit punctului de vedere prezentat, participarea la judecatã, alãturi de pãrţile aflate în conflict, a unui reprezentant al interesului general al societãţii, respectiv procurorul, care, de pe o poziţie imparţialã, contribuie la apãrarea ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, este justificatã de dimensiunea de interes public general prezentã în litigiile ce se soluţioneazã în cadrul procesului civil. În acest sens se invocã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 71 din 5 martie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 10 mai 2002.
Avocatul Poporului considerã cã prezenţa procurorului în procesul civil, în calitate de reprezentant al intereselor generale ale societãţii, constituie unul dintre modurile în care se concretizeazã caracterul de stat social al României, în care drepturile şi libertãţile cetãţenilor reprezintã valori supreme şi sunt garantate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 45 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, care au urmãtorul cuprins: "Procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, în oricare fazã a acestuia, dacã apreciazã cã este necesar pentru apãrarea ordinii de drept, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi ale art. 132 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (1) şi (2): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 132 alin. (1): "Procurorii îşi desfãşoarã activitatea potrivit principiului legalitãţii, al imparţialitãţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constatã cã, în concordanţã cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora, "în activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor", posibilitatea recunoscutã procurorului, prin textul de lege criticat, de a pune concluzii în orice proces civil şi în oricare fazã a acestuia nu constituie o încãlcare a nici unuia dintre principiile constituţionale invocate.
În mãsura în care finalitatea urmãritã de procuror este apãrarea ordinii de drept, a drepturilor şi intereselor cetãţenilor, prezenţa sa în proces nu este susceptibilã de conotaţia negativã ce i-a fost atribuitã. Chiar dacã, în condiţiile în care procesul judiciar dã expresie unui conflict de interese contrare, dintre care, în principiu, doar unul este legitim, prin prisma cadrului juridic şi a asigurãrii ordinii de drept, opţiunea procurorului este univoc favorabilã acestuia, o atare opţiune nu este aprioricã şi nici intuitu personae, ci este impusã de convingerea cã cel în cauzã are dreptate, altfel spus, cã interesul sãu este cel cãruia autoritatea publicã îi datoreazã ocrotire. Sprijinindu-l în acest mod, procurorul îi potenţeazã acestuia accesul liber la justiţie, fãrã ca astfel sã afecteze principiul egalitãţii în drepturi, întrucât nu poate exista egalitate între titularul unui drept şi cel care înţelege sã îl conteste fãrã temei, între titularul unui interes legitim şi cel care invocã acelaşi interes în mod arbitrar şi fãrã legitimitate.
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2) şi <>art. 132 alin. (1) din Constituţie, în Decizia nr. 68 din 3 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã, "în toate cazurile de participare a procurorului în procesul civil, calitatea de parte în acest sens material aparţine titularului dreptului subiectiv ce formeazã obiectul litigiului, care este liber sã dispunã de acest drept şi sã-şi exercite fãrã nici o constrângere toate drepturile procesuale. Procurorul este, fãrã îndoialã, un organ al statului, dar el nu este un «reprezentant al statului» în procesul civil [...]. Procurorul apãrã ordinea normativã, iar în felul acesta nu dezechilibreazã procesul în favoarea unuia sau altuia dintre titularii drepturilor supuse judecãţii [...]. Ca şi judecãtorul, procurorul este un subiect oficial al procesului civil. El acţioneazã întotdeauna din oficiu şi atunci când declanşeazã procesul, şi atunci când intervine în proces, şi în cererile pe care le adreseazã. Scopul acţiunii sale nu este acela de a obţine pentru una dintre pãrţi satisfacerea unei pretenţii, ci de a veghea ca admiterea sau respingerea cererilor pãrţilor sã se facã în conformitate cu legea. Procurorul nu este parte, în sensul afirmat în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, el este un organ al legii. În felul acesta, principiul oficialitãţii în temeiul cãruia acţioneazã procurorul nu anihileazã şi nici mãcar nu micşoreazã efectele principiului disponibilitãţii care guverneazã acţiunea şi comportamentul pãrţilor în procesul civil. Independent de acţiunea Ministerului Public, pãrţile au în continuare libertatea sã dispunã de drepturile lor subiective, materiale sau procesuale".
Deoarece nu au intervenit elemente noi de naturã sã justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate în decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate invocatã urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 45 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Cristal" - S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 4.218/2004 al Judecãtoriei Botoşani.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 februarie 2005.
PREŞEDINTE,
CONSTANTIN DOLDUR
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
