Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 101 din 9 februarie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Ioan Vida - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Nica Leon în Dosarul nr. 10.192/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. La apelul nominal rãspunde partea Consiliul Local al Sectorului 2 Bucureşti - Direcţia Venituri Buget Local Sector 2, reprezentatã prin consilier juridic, lipsã fiind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza este în stare de judecatã. Partea prezentã solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 31 octombrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 10.192/2005, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicatã de Nica Leon cu ocazia soluţionãrii unei cauze civile având ca obiect o contestaţie la executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 20, 21, 56 şi ale art. 154 alin. (1). De asemenea, considerã cã dispoziţiile de lege criticate nu sunt în concordanţã cu <>Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor şi <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã. În acest sens, aratã cã prin instituirea obligativitãţii plãţii taxelor de timbru este afectat principiul statului de drept. Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, apreciazã cã dispoziţiile <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 , care stabilesc obligaţia de platã a unei taxe judiciare de timbru în funcţie de anumite criterii valorice, nu încalcã principiile constituţionale invocate de autorul excepţiei. Dimpotrivã, taxele judiciare de timbru sunt concepute de legiuitor ca o platã a serviciilor prestate de instanţele judecãtoreşti, determinarea cuantumului taxei datorate constituind o sarcinã administrativã a instanţei, în calitatea sa de prestator al serviciului taxabil, fãrã a reprezenta obiect al activitãţii de judecatã. Ca atare, prin instituirea obligaţiei legale de platã a taxei judiciare de timbru nu se aduce atingere valorilor primordiale ale statului de drept, egalitãţii în faţa legii, dreptului la un proces echitabil sau imparţialitãţii instanţei de judecatã, întrucât sarcina acestei plãţi reprezintã o formã de descurajare a unor eventuale abuzuri procesuale, fãrã a constitui, prin ea însãşi, o obstrucţionare a accesului la justiţie. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 16 şi 21, fiind totodatã în deplinã conformitate şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. În ceea ce priveşte invocarea art. 20, 56 şi a art. 154 alin. (1) din Constituţie, Guvernul apreciazã cã aceste norme constituţionale nu au incidenţã în cauzã. În final, apreciazã cã invocarea neconstituţionalitãţii <>art. 2 din Legea nr. 146/1997 prin raportare la dispoziţiile unor alte legi decât Constituţia este inadmisibilã. Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, invocând <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 202/2004 , aratã cã reglementarea criticatã nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. În ceea ce priveşte înfrângerea art. 16 şi 56 din Constituţie, aratã cã dispoziţiile legale criticate nu fac nici un fel de diferenţiere între contribuabili, ci, dimpotrivã, reprezintã o concludentã aplicare a regulii constituţionale potrivit cãreia "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice". Referitor la celelalte texte constituţionale de referinţã invocate de autorul excepţiei, apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauza de faţã. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textul de lege criticat are urmãtorul conţinut: - Art. 2: "(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecãtoreşti, se taxeazã astfel: [...] (2) În cazul contestaţiei la executarea silitã, taxa se calculeazã la valoarea bunurilor a cãror urmãrire se contestã sau la valoarea debitului urmãrit, când acest debit este mai mic decât valoarea bunurilor urmãrite. Taxa aferentã acestei contestaţii nu poate depãşi suma de 1.830.000 lei (194 lei - pentru anul 2006), indiferent de valoarea contestatã. (3) Valoarea la care se calculeazã taxa de timbru este cea declaratã în acţiune sau în cerere. Dacã aceastã valoare este contestatã sau apreciatã de instanţã ca derizorie, evaluarea se va face potrivit normelor metodologice prevãzute la art. 28 alin. (2) din prezenta lege." Cuantumul taxei judiciare de timbru prevãzute de art. 2 a fost actualizat prin pct. II din Anexa la <>Hotãrârea Guvernului nr. 797/2005 privind aprobarea nivelurilor pentru valorile impozabile, impozitele şi taxele locale şi alte taxe asimilate acestora, precum şi pentru amenzile care se indexeazã anual pe baza ratei inflaţiei, aplicabile în anul fiscal 2006, hotãrâre publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 10 august 2005, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2006. Autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), privind statul de drept, art. 16 alin. (1), care consacrã egalitatea în drepturi, art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21, privind accesul liber la justiţie, art. 56, referitoare la contribuţiile financiare, şi art. 154 alin. (1), privind conflictul temporal de legi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentalã ca şi în prezenta cauzã şi cu motivãri asemãnãtoare, soluţia adoptatã fiind de fiecare datã aceeaşi, şi anume cã aceste dispoziţii sunt constituţionale. Astfel, prin <>Decizia nr. 202 din 29 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 9 iunie 2004, Curtea a statuat cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie sã fie în toate cazurile gratuit. Cu acel prilej, Curtea a reţinut cã art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. S-a reţinut, de asemenea, cã echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecatã prin hotãrârea pe care o pronunţã în cauzã, plata acestora revenind pãrţii care cade în pretenţii. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a apreciat cã textul de lege criticat nu aduce atingere nici principiului egalitãţii în drepturi, deoarece nu instituie nici un fel de diferenţiere între contribuabili. Totodatã, prin <>Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, Curtea a constatat cã dispoziţiile criticate nu contravin nici prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, întrucât instituirea taxelor de timbru reprezintã o aplicare a principiului consacrat la art. 56 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãruia "Cetãţenii au obligaţia sã contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice". Deoarece nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã. În legãturã cu invocarea normelor constituţionale prevãzute la art. 20 şi art. 154 alin. (1), Curtea constatã cã aceste critici nu sunt relevante pentru soluţionarea cauzei de faţã. În final, Curtea reţine cã autorul excepţiei invocã şi o problemã de necorelare dintre dispoziţii legale cuprinse în acte normative diferite, respectiv între <>art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi unele dispoziţii cuprinse în <>Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor şi în <>Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã. Sub acest aspect, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în mod constant cã examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate, şi nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din aceastã comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Nica Leon în Dosarul nr. 10.192/2005 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora _________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
