Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 101 din 4 februarie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Vasile Lazãr în Dosarul nr. 7.015/300/2009 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penalã. La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat George Alimãnescu. Cauza se aflã în stare de judecatã. Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, expunând, pe larg, motivele de neconstituţionalitate formulate în dosarul cauzei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 7.015/300/2009, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Vasile Lazãr. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã normele criticate restrâng mijloacele de probã ce pot fi administrate în cadrul procedurii îndreptate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, permiţând doar administrarea probei cu înscrisuri. Prin aceasta este îngrãdit accesul liber la justiţie şi este limitat rolul judecãtorului, care nu mai poate dispune administrarea tuturor probelor pe care le-ar socoti necesare aflãrii adevãrului. Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins: "Judecãtorul, soluţionând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate." În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor prevederi legale se invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) cu privire la statul român, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi ale art. 126 alin. (1) cu privire la instanţele judecãtoreşti. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã a mai fost supus controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la prevederile constituţionale invocate şi în prezenta cauzã şi cu motivãri similare. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, şi <>Decizia nr. 250 din 6 martie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 24 martie 2008, Curtea a considerat ca fiind neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã limitarea mijloacelor de probã care pot fi administrate la judecarea plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã este justificatã având în vedere natura juridicã a acestei plângeri, care nu vizeazã judecarea propriu-zisã a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizeazã un examen al rezoluţiei sau al ordonanţei procurorului, atacate sub aspectul legalitãţii acesteia. Ca urmare, este firesc ca, în vederea soluţionãrii plângerii, instanţa sã verifice, pe baza lucrãrilor şi a materialului existente în dosarul cauzei, care au fost avute în vedere de procuror la emiterea ordonanţei sau a rezoluţiei de netrimitere în judecatã atacate, dacã aceastã soluţie a fost sau nu dispusã cu respectarea dispoziţiilor legale. Cu aceeaşi ocazie, Curtea a statuat cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã nu încalcã dreptul la un proces echitabil, astfel cum este acesta consfinţit de prevederile constituţionale şi de reglementãrile internaţionale, petentul având deplina libertate de a demonstra în faţa instanţei de judecatã nelegalitatea actului atacat, în raport cu lucrãrile şi materialul din dosarul cauzei, precum şi posibilitatea prezentãrii unor probe suplimentare faţã de cele deja administrate, respectiv "înscrisuri noi". Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã ducã la reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedurã penalã, excepţie invocatã de Vasile Lazãr în Dosarul nr. 7.015/300/2009 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia penalã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 4 februarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef, Marieta Safta _________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
