Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 101 din 26 martie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.181/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât într-o cauza anterioarã, în care aceeaşi parte a invocat excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii de lege, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 180/2000, care are autoritate de lucru judecat.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 12 septembrie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 6.181/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din Bucureşti într-un litigiu având ca obiect pretenţii reprezentând remuneraţie compensatorie pentru copie privatã. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 contravin art. 11, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 115, 116, art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) şi art. 138 din Constituţie. Astfel se arata ca stabilirea "taxei" reglementatã de textele criticate contravine obligaţiilor asumate de statul roman prin <>Legea nr. 18/1994 pentru ratificarea Convenţiei dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Coreea pentru evitarea dublei impuneri şi prevenirea evaziunii fiscale cu privire la impozitele pe venit şi pe capital. Nerespectarea acestei convenţii, care face parte din dreptul intern, constituie, în opinia autorului exceptiei, o încãlcare a prevederilor art. 11 din Constituţie, conform cãrora statul roman se obliga sa îndeplineascã cu bunacredinta obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte. Se considera ca dispoziţiile <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 sunt în contradictie cu art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, prin aceea ca se creeazã "o situaţie favorabilã societãţilor mici şi celor care nu au sediul în Bucureşti, care nu vor achitã taxa de 5%, urmãrirea fiind determinata de un criteriu subiectiv, respectiv mãrimea patrimoniului sau sediul acestora, fiind imposibil ca organismul de gestiune colectivã sa poatã urmãri pe importatorii la nivel naţional, pentru a le impune tuturor şi în mod egal obligaţia achitãrii remuneraţiei compensatorie pentru copia privatã". Se mai susţine ca dispoziţiile criticate contravin şi art. 138 din Constituţie referitor la impozite şi taxe, întrucât "statul roman printr-o lege obliga o categorie de societãţi comerciale denumite generic «importatori şi fabricanti» sa plãteascã taxe unei societãţi «non profit» (constituite din peste 20 de persoane) şi îşi deleagã responsabilitãţile, ca organe de specialitate ale administraţiei publice, acestei asociaţii, pentru ca prin delegare aceasta sa efectueze acte care ţin de puterea statului, respectiv calcularea, verificarea, urmãrirea şi încasarea impozitelor la nivel naţional, incalcandu-se principii de drept universal valabile şi prevederile art. 115 şi 116 din Constituţia României". Se mai susţine ca <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 incalca în mod evident prevederile art. 115 şi art. 116 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "asemenea organisme de specialitate se pot infiinta numai în subordinea ministerelor şi cu avizul Curţii de Conturi, în cazul în care legea le recunoaşte aceasta competenta". În ceea ce priveşte contrarietatea fata de prevederile art. 134 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitoare la libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, se considera ca textele criticate creeazã "o discriminare prin majorarea obligaţiilor fiscale în detrimentul marilor societãţi comerciale şi crearea de facilitãţi prin neurmarirea fiscalã a micilor comercianţi şi a persoanelor fizice, legea creând grave inegalitati şi o concurenta neloialã determinata de modul în care a fost organizatã aplicarea legii". Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca "textele de lege vizate de excepţia invocatã nu sunt contrare prevederilor constituţionale cuprinse în art. 11 şi 138 din Constituţia României" şi nu incalca nici "dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b), c) din Constituţie". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca dispoziţiile din lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei şi propune respingerea exceptiei ca neîntemeiatã. Guvernul apreciazã, de asemenea, ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel se considera ca prevederile constituţionale ale art. 11, 115, 116 şi 138 nu sunt incidente în cauza, iar dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)-c) nu sunt incalcate, deoarece textele de lege criticate nu fac "nici o diferentiere a fabricantilor şi importatorilor, în raport cu mãrimea patrimoniului acestora" şi "faptul ca societãţile mai mici pot fi mai greu urmãrite pentru plata remuneraţiei compensatorii pentru copia privatã tine de aplicarea legii, iar nu de constituţionalitatea dispoziţiilor sale". Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, prevederi care au urmãtorul conţinut: - Art. 107: "(1) Autorii operelor înregistrate sonor sau audiovizual, pe orice fel de suporturi, au dreptul, împreunã cu editorii şi producãtorii operelor respective şi cu artiştii interpreti sau executanti ale cãror executii sunt fixate pe aceste suporturi, la o remuneraţie compensatorie pentru copia privatã efectuatã în condiţiile art. 34 alin. (2) din prezenta lege. (2) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) va fi plãtitã de fabricantii sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor şi de cãtre fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Remuneraţia se va plati în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor suporturi şi aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al suporturilor şi aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5% din valoarea înscrisã în documentele organelor vamale pentru suporturile şi aparatele importate. (3) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) se repartizeazã, prin intermediul organismelor de gestiune colectivã a drepturilor de autor, între autori, artişti interpreti sau executanti, editori şi producãtori, dupã cum urmeazã: a) în cazul operelor înregistrate sonor pe suporturi, 40% din remuneraţie revine, în pãrţi negociabile, autorilor şi editorilor operelor înregistrate, iar restul de 60% revine, în pãrţi egale, artiştilor interpreti sau executanti, pe de o parte, şi producãtorilor de înregistrãri sonore, pe de alta parte; b) în cazul operelor înregistrate audiovizual pe suporturi, remuneraţia se împarte în mod egal între autori, artişti interpreti sau executanti şi producãtori. (4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se va face de cãtre un singur organism de gestiune colectivã pentru un domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizãrii acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia. (5) Organismele de gestiune colectivã care colecteazã sumele datorate în temeiul alin. (1) au dreptul sa solicite de la fabricanti şi importatori informaţii privind situaţia vânzãrilor şi, respectiv, a importurilor de suporturi şi aparate şi sa controleze exactitatea acestora. (6) Dreptul prevãzut la alin. (1) nu poate face obiectul unei renunţãri din partea autorilor şi a artiştilor interpreti sau executanti."; - Art. 108: "Remuneraţia prevãzutã la art. 107 nu se plãteşte în cazul în care suporturile audio sau video neinregistrate, fabricate în ţara sau importate, se comercializeazã en gros cãtre producãtorii de înregistrãri sonore şi audiovizuale sau cãtre organismele de radiodifuziune şi televiziune, pentru propriile emisiuni."; - Art. 109: "(1) Autorii şi editorii de opere fixate pe un suport grafic sau analog au dreptul la o remuneraţie compensatorie pentru copia privatã efectuatã în condiţiile art. 34 din prezenta lege. (2) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) va fi plãtitã de fabricantii sau importatorii de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog. Remuneraţia se va plati în momentul punerii în circulaţie pe teritoriul naţional a acestor aparate şi va reprezenta 5% din preţul de vânzare al aparatelor fabricate în ţara, respectiv 5% din valoarea înscrisã în documentele vamale pentru aparatele importate. (3) Remuneraţia prevãzutã la alin. (1) se repartizeazã prin intermediul organismelor de gestiune colectivã a dreptului de autor, în mod egal, între autor şi editor. (4) Colectarea sumelor datorate în temeiul alin. (1) se face de cãtre un singur organism de gestiune colectivã pentru fiecare domeniu, desemnat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor. Procedura repartizãrii acestor sume între beneficiari se va stabili printr-un protocol negociat între aceştia."; - Art. 110: "Dispoziţiile art. 107 şi 109 nu se aplica importului de suporturi şi aparate destinate reproducerii, efectuat de o persoana, fãrã scop comercial."; - Art. 111: "Difuzarea exemplarelor unei prestaţii artistice sau ale unei înregistrãri sonore, ulterioara primei lor difuzari, nu mai necesita autorizarea titularului drepturilor conexe decât pentru închiriere şi pentru import."; - Art. 112: "Dispoziţiile art. 33, 34 şi 38 se aplica, prin analogie, artiştilor interpreti sau executanti şi producãtorilor de înregistrãri sonore." În opinia autorului exceptiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege incalca prevederile constituţionale ale art. 11, art. 16 alin. (1) şi (2), art. 115, art. 116 alin. (2), art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a), b) şi c) şi ale art. 138, prin aceea ca aplicarea în "mod anarhic" a legii conduce la apariţia concurentei neloiale şi "tulbura grav echilibrul şi stabilitatea economiei naţionale, precum şi credibilitatea angajamentelor internaţionale asumate de România". Textele constituţionale care se considera ca sunt incalcate prin reglementãrile criticate prevãd: - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; - Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. [...]"; - Art. 115: "(1) Ministerele se organizeazã numai în subordinea Guvernului. (2) Alte organe de specialitate se pot organiza în subordinea Guvernului ori a ministerelor sau ca autoritãţi administrative autonome."; - Art. 116 alin. (2): "Guvernul şi ministerele, cu avizul Curţii de Conturi, pot infiinta organe de specialitate, în subordinea lor, numai dacã legea le recunoaşte aceasta competenta."; - Art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a)-c): "(1) Economia României este economie de piata. (2) Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã; c) stimularea cercetãrii ştiinţifice naţionale;"; - Art. 138: "(1) Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurãrilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege. (2) Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii." Examinând excepţia de neconstituţionalitate se constata urmãtoarele: Cu privire la constituţionalitatea prevederilor <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 180 din 10 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000, cu prilejul soluţionãrii exceptiei ridicate tot de Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din Bucureşti, într-o cauza având acelaşi obiect şi aceleaşi pãrţi şi cu o motivare identicã, ca şi în acest dosar. Excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsã pentru considerentele ce au fost reţinute în decizia menţionatã. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, din care menţionãm, de exemplu, Decizia nr. 44 din 14 martie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 14 iulie 2000, "partea care a invocat excepţia nu o mai poate reitera, deoarece, fiind contrarã puterii lucrului judecat, ea este inadmisibila. Decizia anterioarã de respingere a exceptiei este obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, având în vedere ca motivele care au justificat-o subzistã în continuare, fiind aceleaşi". Asa fiind, în prezentul dosar excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe este inadmisibila şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 107-112 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Daewoo Electronics România" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.181/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 martie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
