Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 101 din 1 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea si combaterea traficului si consumului ilicit de droguri
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 15 aprilie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Cristiana Nicoleta Bugaru în Dosarul nr. 43.489/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde, pentru partea Georgeta Mioara, Lãcrãmioara Mihãilescu, avocat cu delegaţie la dosar, partea Ionela Bunea personal, lipsind celelalte pãrţi şi autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii de amânare depuse la dosar de cãtre autoarea excepţiei.
Avocatul pãrţii Georgeta Mioara Lãcrãmioara Mihãilescu, precum şi partea Ionela Bunea lasã la aprecierea instanţei acordarea unui nou termen de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public se opune acordãrii unui nou termen de judecatã.
Curtea respinge cererea de amânare.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul avocatului pãrţii Georgeta Mioara, Lãcrãmioara Mihãilescu, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Partea Ionela Bunea lasã la aprecierea instanţei soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, principiul non bis in idem, invocat de autorul excepţiei, presupunând existenţa unei hotãrâri definitive de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, identitatea de persoanã şi identitatea de obiect. De asemenea, referitor la critica potrivit cãreia textul de lege criticat nu respectã cerinţa previzibilitãţii, aratã cã, pentru o înţelegere corectã a termenilor, autorul excepţiei trebuia sã aibã în vederea atât dispoziţiile <>Legii nr. 143/2000, cât şi pe cele ale Convenţiei asupra substanţelor psihotrope, ratificatã prin <>Legea nr. 118/1992, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 30 decembrie 1992.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul 43.489/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Cristiana Nicoleta Bugaru.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia aratã, în esenţã, cã textul criticat referitor la eliberarea de droguri de mare risc pe baza unor reţete medicale falsificate incrimineazã aceeaşi infracţiune ca cea prevãzutã de art. 2 din acelaşi act normativ, care se referã la punerea în vânzare şi vânzarea drogurilor de mare risc. Se ajunge, astfel, potrivit autorului excepţiei, la o dublã incriminare a aceleiaşi fapte, ceea ce este de naturã sã încalce principiul non bis in idem, prevãzut de Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De asemenea, pentru a fi în concordanţã cu prevederile constituţionale şi cele convenţionale, textul de lege trebuie sã fie previzibil, cerinţã pe care dispoziţiile criticate nu o respectã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã incriminarea şi sancţionarea de cãtre legiuitor a traficului şi a altor operaţiuni ilicite cu substanţe aflate sub control naţional reprezintã o opţiune a acestuia, în aplicarea unor mãsuri de politicã penalã, şi nu cuprind nicio normã de naturã a împiedica pãrţile unui proces penal sã exercite cãile de atac prevãzute de lege şi sã formuleze cereri în faţa instanţelor judecãtoreşti şi, în general, sã se prevaleze de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil. Aşa fiind, aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 362 din 3 august 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Dispoziţiile art. 6 au urmãtorul cuprins: "(1) Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenţie, de cãtre medic, fãrã ca aceasta sã fie necesarã din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsã se sancţioneazã şi eliberarea sau obţinerea, cu intenţie, de droguri de mare risc, pe baza unei reţete medicale prescrise în condiţiile prevãzute la alin. (1) sau a unei reţete medicale falsificate."
Dispoziţiile art. 2 la care autorul excepţiei face referire în motivarea excepţiei au urmãtorul conţinut: "(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpãrarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fãrã drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacã faptele prevãzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la înfãptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 14 alin. 5 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã principiul non bis in idem este prevãzut în art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Pentru ca dreptul prevãzut de textul mai sus menţionat sã poatã fi invocat, persoana în cauzã trebuie sã fi suferit o condamnare, sã fi fost achitatã sau sã se fi dispus încetarea urmãririi penale pentru fapta cu privire la care aceasta este din nou urmãritã sau judecatã. Aşa fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu sunt aplicabile în cauza de faţã.
Curtea constatã, totodatã, cã dispoziţia criticatã reprezintã o normã de drept substanţial, care nu aduce atingere sub niciun aspect dreptului pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime şi de a beneficia de garanţiile care condiţioneazã desfãşurarea unui proces echitabil şi dreptul la apãrare. De asemenea, Curtea reţine cã reglementarea infracţiunii prevãzute de dispoziţiile <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 reprezintã o opţiune de politicã penalã, de competenţa exclusivã a legiuitorului, care nu aduce nicio atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, excepţie ridicatã de Cristiana Nicoleta Bugaru în Dosarul nr. 43.489/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 1 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
