Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 100 din 30 mai 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 392 din 22 august 2000
Ioan Muraru - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Mariana Trofimescu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bucur Obor" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.314/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia IV civilã, având ca pãrţi pe autorul exceptiei şi pe Floarea Ghinea.
La apelul nominal a rãspuns autorul exceptiei, Societatea Comercialã "Bucur Obor" - S.A. din Bucureşti, prin avocat Matei Lieanu şi Floarea Ghinea.
Autorul exceptiei pune concluzii de admitere a exceptiei ridicate, deoarece prevederile <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 , care instituie protecţia legalã a liderului de sindicat, fac referire numai la calitatea acestuia de salariat, fãrã sa distinga între salariatul-lider de sindicat şi cel care a fost reincadrat dupã pensionare. Liderul de sindicat poate fi reincadrat dupã pensionare. Acesta însã trebuie sa aducã o contribuţie substantiala la realizarea profitului de cãtre angajator. În asemenea condiţii, obligarea prin lege a întreprinzãtorului de a menţine în activitate un salariat reincadrat dupã pensionare, cu privire la care exista o prezumţie legalã de incapacitate de munca în raport cu varsta biologica a acestuia, creeazã o situaţie privilegiatã în favoarea liderului sindical pensionar.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. <>Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 instituie o protecţie legalã pentru liderii de sindicat. Întrucât textul de lege prevede modificarea sau desfacerea contractului de munca numai pentru motive neimputabile reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, pe care le lasa la aprecierea angajatorului, acest text nu poate fi considerat neconstitutional.
Floarea Ghinea solicita respingerea exceptiei, precizând ca pensionarea sa a fost aprobatã de conducerea unitãţii tocmai datoritã capacitãţii sale de munca.
Având cuvântul, în replica, apãrãtorul autorului exceptiei precizeazã ca Societatea Comercialã "Bucur Obor" - S.A. este o societate comercialã cu capital privat. În aceste condiţii, forta de munca trebuie selectata astfel încât sa se prezinte actionarilor profitul maxim.
Reprezentantul Ministerului Public, în replica, menţioneazã ca orice salariat care se pensioneazã poate fi reincadrat. Aceasta însã este lãsatã la aprecierea angajatorului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 decembrie 1999, pronunţatã în Dosarul nr. 5.314/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia IV civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bucur Obor" - S.A. din Bucureşti, având ca obiect judecarea apelului declarat de autorul exceptiei impotriva unei sentinţe civile prin care s-a admis contestaţia formulatã de Ghinea Floarea impotriva deciziei de desfacere a contractului de munca, emisã de Societatea Comercialã "Bucur Obor" - S.A. din Bucureşti.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, pentru urmãtoarele argumente:
- capacitatea unei persoane de a conduce o organizaţie sindicala nu poate fi sinonima cu capacitatea reglementatã în dreptul muncii. Ca atare, "<>Legea nr. 3/1977 instituie o incapacitate legalã de a presta o activitate salarizata pentru persoanele care au împlinit varsta de pensionare. Aceste persoane vor putea fi menţinute ori reangajate în munca, însã numai pe perioada în care pensionarul-salariat se dovedeşte capabil din punct de vedere biologic sa desfãşoare activitatea pentru care este remunerat". În aceste condiţii, se arata în continuare, obligarea prin lege a întreprinzãtorului de a-şi asuma riscul activitãţii prin menţinerea în funcţie a unui salariat "pentru care <>Legea nr. 3/1977 instituie o prezumţie de incapacitate de munca, având în vedere varsta biologica a acestuia, nu înseamnã altceva decât o grava şi neconstitutionala imixtiune şi o denaturare a principiilor economiei de piata şi a libertãţii comerţului".
<>Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 , considera autorul exceptiei, instituie protecţia legalã a liderului de sindicat, referindu-se numai la calitatea acestuia de salariat. Însã liderul de sindicat angajat la unitatea unde s-a constituit sindicatul poate fi reangajat dupã pensionare, cumuland, în acest fel, salariul cu pensia. Întrucât art. 11 alin. (1) din lege nu distinge în acest sens, ar urma ca şi salariatul-pensionar, lider de sindicat, sa beneficieze de protecţia legii şi, ca urmare, de transformarea contractului individual de munca al acestuia într-un contract pe viata.
Tribunalul Bucureşti - Secţia IV civilã, exprimandu-şi opinia, a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, motivand ca prin textul de lege criticat s-a instituit o mãsura de protecţie a reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatului, care nu contravine principiului economiei de piata şi libertãţii comerţului. Astfel, nu se poate modifica ori desface contractul de munca pentru motive neimputabile pe care legea le lasa la aprecierea angajatorului, însã se poate proceda la modificarea sau desfacerea contractului de munca pentru motive imputabile, angajatorul nefiind astfel obligat sa menţinã în funcţie un salariat, lider de sindicat, care nu este apt sa desfãşoare o activitate salarizata.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia este nefondata, întrucât prevederile <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 nu contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, deoarece "nu impiedica conducerea societãţilor comerciale sa dispunã cu privire la personalul acestora, în cadrul organizãrii sau reorganizãrii societãţilor comerciale pe care le conduc". Dispoziţiile legale criticate au semnificatia unor mãsuri de protecţie, iar în lipsa acestora societãţile comerciale ar putea exercita presiuni asupra reprezentanţilor sindicali, impiedicandu-i sa îşi îndeplineascã rolul de apãrãtori ai intereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Din examinarea încheierii prin care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã, precum şi a susţinerilor autorului exceptiei formulate în dosarul cauzei, rezulta ca obiectul exceptiei îl constituie prevederile <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 7 august 1991, potrivit cãrora "Reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor, precum şi persoanelor care au deţinut o astfel de funcţie, în termen de un an de la încetarea mandatului nu li se poate modifica sau desface contractul de munca pentru motive neimputabile lor pe care legea le lasa la aprecierea celui care angajeazã, decât cu acordul organului colectiv de conducere ales al sindicatului".
În motivarea exceptiei se susţine ca aceste reglementãri contravin dispoziţiilor art. 134 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "Economia României este economie de piata", precum şi celor ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care prevãd ca "Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie".
1. Examinând critica formulatã de autorul exceptiei, Curtea constata ca prevederile considerate neconstituţionale nu contravin în nici un mod principiului constituţional al economiei de piata, principiu care implica, între alte condiţii esenţiale, libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, precum şi crearea unui cadru corespunzãtor pentru afirmarea şi valorificarea cu sanse egale a tuturor factorilor de producţie. Instituirea protecţiei legale pentru reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu contravine libertãţii comerţului, ci, dimpotriva, aceasta este necesarã pentru buna organizare şi funcţionare a unei societãţi comerciale, într-o structura care sa asigure desfãşurarea activitãţii sindicatului, potrivit scopului infiintarii lui. Aceasta protecţie legalã acordatã reprezentanţilor sindicali urmãreşte, în realitate, asigurarea unei poziţii de egalitate între sindicat, pe de o parte, şi societatea comercialã în care acesta îşi desfãşoarã activitatea, pe de alta parte, în calitate de pãrţi ale contractului de munca. În lipsa unor asemenea garanţii, societatea comercialã ar avea la dispoziţie un puternic mijloc de presiune asupra reprezentanţilor sindicali, fapt care i-ar putea pune pe aceştia în imposibilitatea îndeplinirii activitãţii lor specifice, astfel cum este prevãzutã în art. 9 din Constituţie.
2. În legatura cu prevederile cuprinse în <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 referitoare la protejarea liderilor sindicali, Curtea observa ca acestea sunt în concordanta cu reglementãrile convenţiilor internaţionale în domeniul relaţiilor de munca, la care România este parte. În acest sens pot fi menţionate prevederile <>Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87/1948 privind libertatea sindicala şi apãrarea dreptului sindical, precum şi Convenţia nr. 135/1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrãtorilor din întreprinderi şi înlesnirile ce se acorda acestora. În conformitate cu art. 1 din aceasta convenţie, "Reprezentanţii lucrãtorilor din întreprindere trebuie sa beneficieze de o protecţie eficace contra tuturor mãsurilor care ar putea sa le aducã prejudicii, inclusiv concedierea şi activitatea lor de reprezentanţi ai lucrãtorilor, afilierea lor sindicala sau participarea lor la activitãţi sindicale, în mãsura în care acţioneazã conform legilor, convenţiilor colective sau altor angajamente convenţionale în vigoare".
Dispoziţiile <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 nu fac altceva decât sa dea expresie acestor cerinţe cuprinse în convenţiile sus-menţionate.
3. În legatura cu susţinerile autorului exceptiei privind faptul ca unele concepte legale nu sunt definite cu precizie de cãtre legiuitor, Curtea constata ca acest aspect nu este unul de constitutionalitate; el priveşte interpretarea pe care instanta de judecata o da textului în procesul aplicãrii legii şi soluţionãrii litigiului dedus în fata sa.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Bucur Obor" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.314/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia IV civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 30 mai 2000.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Muraru
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
