Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele: Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a III-a civilã, prin Încheierea din 2 noiembrie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 2.673/1995, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 30 alin. 1 lit a) din Legea nr. 27/1994 privind impozitele şi taxele locale, invocatã de reclamantul Dinca Marcel. În susţinerea exceptiei se arata ca dispoziţiile <>art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, prin aceea ca determina o discriminare între agenţii economici mici şi mijlocii - care sînt obligaţi, în lipsa mijloacelor bãneşti, sa suporte taxe exorbitante, inchiriind spaţii aflate în locuri publice - şi agenţii economici puternici, care ocupa cu chirie spaţii cu aceeaşi destinaţie, situate însã în clãdiri. Potrivit calculelor înfãţişate, cei din prima categorie plãtesc lunar, pentru 10 mp, aproape 250.000 lei, în timp ce chiria lunarã pentru aceeaşi suprafata situata într-o clãdire este de numai 2.000 lei. Întrucît Încheierea de sesizare din 2 noiembrie 1995 nu cuprindea opinia instanţei, Curtea, în conformitate cu art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a solicitat completarea acesteia. Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a III-a civilã a transmis, la data de 31 mai 1996, opinia sa asupra exceptiei de neconstituţionalitate, constatind ca "legea atacatã este în vigoare, ea nefiind expres sau tacit abrogatã şi ca, în atare situaţie, nu îi sînt aplicabile dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie". În baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, susţine ca dispoziţiile <>art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 sînt constituţionale, dat fiind ca se referã la relaţiile financiare reglementate prin art. 138 alin. (2) din Constituţie, text potrivit cãruia "impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi condiţiile legii". Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,
avînd în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecãtorului-raportor, dispoziţiile <>art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 , raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocate în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, în cauza fiind vorba de o lege ulterioara adoptãrii Constituţiei. <>Art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 prevede ca persoanele fizice şi juridice care, pentru vînzarea de produse ori prestãri de servicii, ocupa temporar sau permanent locuri publice, altele decît cele prevãzute la art. 27 (locuri publice de desfacere din municipii, oraşe şi comune: pieţe, tîrguri, oboare etc.), precum şi suprafeţe în fata magazinelor sau atelierelor de prestãri de servicii, dupã caz, datoreazã taxe între 800 şi 1.200 lei/mp/zi. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, taxele astfel prevãzute se stabilesc de consiliile locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, dupã caz, în cadrul limitelor menţionate. Prin Ordonanta Guvernului nr. 24 din 11 august 1995 pentru modificarea şi completarea reglementãrilor privind impozitul pe venitul agricol şi impozitele şi taxele locale, <>art. 30 din Legea nr. 27/1994 a fost completat cu doua alineate care reglementeazã situaţiile în care taxele, între 800 şi 1.200 lei/mp/zi, se reduc. S-a susţinut de cãtre autorul exceptiei de neconstituţionalitate ca <>art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 este neconstitutional, întrucît contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Pe fond, Curtea constata ca, fata de art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, <>art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 nu introduce o discriminare. Este în afarã oricãrei îndoieli ca cele doua categorii de agenţi economici, la care face referire reclamantul, se afla în situaţii complet diferite sub aspect juridic, ceea ce exclude, bineînţeles, aplicarea aceloraşi reglementãri. Astfel, în timp ce unii dintre ei ocupa suprafeţe comerciale în temeiul contractelor de închiriere, ceilalţi, care intra sub incidenta dispoziţiilor <>art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 , ocupa, temporar sau permanent, locuri publice, urmînd sa plãteascã, pentru acestea, taxele stabilite potrivit legii sus-menţionate, iar nu chirie. În consecinta, nu se poate susţine ca se incalca principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, atît timp cît prevederile <>art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 se aplica, în mod egal, tuturor agenţilor economici ce intra sub incidenta sa. În acest sens, în practica instanţei de justiţie constituţionalã s-a decis, în mod constant, ca principiul egalitãţii în fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sînt diferite. De aceea el nu exclude ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. Or, este evident ca, în speta, ne aflam în fata unor situaţii diferite, care exclud aplicarea aceluiaşi tratament din punct de vedere financiar şi juridic. Formulind excepţia de neconstituţionalitate, reclamantul se plînge şi de cuantumul taxelor stabilite prin textul atacat, cuantum care, în opinia sa, este exorbitant şi, de aceea, aproape imposibil de suportat de cãtre agenţii economici. Aceasta taxa, consideratã excesiva, apare ca un argument în sprijinul exceptiei de neconstituţionalitate. Cu privire la acest aspect, Curtea constata ca nu se poate pronunţa asupra cuantumului taxelor stabilite prin <>Legea nr. 27/1994 , nefiind vorba de o chestiune de constitutionalitate, cu care de altfel nici nu a fost nemijlocit sesizatã. În sfîrşit, chiar dacã ar considera ca taxele la care se referã reclamantul sînt cu adevãrat excesive, Curtea nu ar putea, fãrã a se transforma în legislator pozitiv, sa le modifice, inlocuind taxele respective din lege cu o reglementare proprie.
Fata de cele arãtate, urmeazã ca excepţia de neconstituţionalitate sa fie respinsã ca vadit nefondata. Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 30 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 27/1994 , invocatã de Dinca Marcel în Dosarul nr. 2.673/1995 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a III-a civilã. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţatã la data de 26 septembrie 1996. ------------------ *) Definitiva prin nerecurare.
PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Ioan Deleanu
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
-----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
