Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 100 din 10 aprilie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 74, art. 79 alin. (1) si art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 305 din 8 iunie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74, art. 79 alin. (1) şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Gheorghe Onita în Dosarul nr. 6.023/2000 al Tribunalului Bihor.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile criticate nu incalca prevederile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii civile, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi nici pe cele cuprinse în art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie. Se arata ca, potrivit art. 128 din Constituţie, "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii", iar în conformitate cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 125 alin. (3), "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Asa fiind, prevederea unei singure cai de atac prin dispoziţiile legale criticate este conformã cu Legea fundamentalã, care nu garanteazã pãrţilor exercitarea ambelor cai de atac (apel şi recurs) prevãzute de Codul de procedura civilã. În final se considera ca textele de lege criticate nu conţin dispoziţii cu caracter retroactiv, astfel încât nu contravin nici prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 noiembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 6.023/2000, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74, art. 79 alin. (1) şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Gheorghe Onita.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul exceptiei considera ca prevederile legale criticate vin în contradictie cu dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi în art. 21 din Legea fundamentalã.
Tribunalul Bihor, exprimandu-şi opinia asupra exceptiei de neconstituţionalitate, apreciazã ca prevederile art. 74, art. 79 alin. (1) şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispoziţiilor constituţionale amintite, "având în vedere spiritul legii speciale privind soluţionarea conflictelor de munca, potrivit cãrora cererile referitoare la soluţionarea conflictului de drepturi se soluţioneazã în regim de urgenta".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, arãtând ca textele criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece tratamentul egal în fata legii "se impune ca atare doar pentru cetãţenii aflaţi în situaţii identice ca subiecti ai raporturilor de munca, asa cum rezulta din actul normativ respectiv, iar pentru cetãţenii aflaţi în situaţii diferite tratamentul aplicat nu poate fi decât diferit".
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Apreciind ca prevederile art. 74, art. 79 alin. (1) şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin dispoziţiilor constituţionale, arata ca legiuitorul a prevãzut prin <>Legea nr. 168/1999 o procedura de judecata în regim de urgenta, cu termene scurte de judecata şi de comunicare a citaţiei şi o singura cale ordinarã de atac, recursul.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 74, art. 79 alin. (1) şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 74: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judeca în regim de urgenta.
(2) Termenele de judecata nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Pãrţile sunt legal citate, dacã citaţia le-a fost înmânatã cel puţin cu o zi înaintea judecãrii.";
- Art. 79 alin. (1): "Hotãrârile instanţei de fond sunt definitive.";
- Art. 80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicãrii hotãrârii pronunţate de instanta de fond."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera ca aceste prevederi din <>Legea nr. 168/1999 contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi în art. 21, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile.";
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã Curtea observa ca printr-o interpretare sistematica a prevederilor <>Legii nr. 168/1999 rezulta ca legiuitorul a dorit ca soluţionarea litigiilor de munca sa se realizeze cu celeritate. Pentru aceasta, în cazul conflictelor de drepturi legiuitorul a stabilit ca acţiunile referitoare la soluţionarea acestor litigii sa fie adresate instanţei judecãtoreşti competente în a carei circumscripţie îşi are sediul unitatea, iar în caz de admitere a recursului instanta de recurs sa judece în fond cauza.
În aceste condiţii Curtea constata ca nu poate fi primitã nici una dintre criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul exceptiei de neconstituţionalitate.
Astfel, în ceea ce priveşte "retroactivitatea" dispoziţiilor legale criticate se poate retine ca nu sunt incalcate prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece textele de lege criticate nu conţin o asemenea dispoziţie cu caracter retroactiv. Totodatã se poate constata ca, potrivit <>art. 90 din Legea nr. 168/1999 , aceasta lege "intra în vigoare la data de 1 ianuarie 2000", data ulterioara adoptãrii legii (12 noiembrie 1999) şi publicãrii sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 (din 29 noiembrie 1999).
Este, de asemenea, neîntemeiatã şi susţinerea autorului exceptiei de neconstituţionalitate, referitoare la contrarietatea textelor de lege criticate cu prevederile art. 21 din Constituţie, deoarece art. 74, art. 79 alin. (1) şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu ingradesc accesul liber la justiţie, ci, dimpotriva, permit soluţionarea litigiilor de munca de cãtre instanţele judecãtoreşti, prevãzând în acest scop doua grade de jurisdicţie (fond şi recurs). Utilizarea unei singure cai de atac ordinare (recursul), cu termen procedural mai scurt în raport cu cel prevãzut de Codul de procedura civilã, precum şi suprimarea caii de atac a apelului, mãsuri prevãzute de dispoziţiile legale criticate, au ca finalitate exclusiva asigurarea celeritatii soluţionãrii unor asemenea litigii, iar nu încãlcarea drepturilor fundamentale invocate. Aceste texte sunt în concordanta şi cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege", precum şi cu cele ale art. 128 din Constituţie, în temeiul cãrora "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Legea fundamentalã a lãsat în competenta autoritãţii legiuitoare (care, potrivit art. 58, este Parlamentul) sa stabileascã "competenta", "procedura", precum şi "cãile de atac", în raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate.
Curtea Constituţionalã a statuat, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege. De aceea regula art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãreia nici o lege nu poate îngrãdi accesul la justiţie, are ca semnificatie faptul ca legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nici o categorie sau grup social".
În fine, în ceea ce priveşte încãlcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie Curtea observa ca dispoziţiile art. 74, art. 79 alin. (1) şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 nu contravin principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, întrucât, asa cum s-a statuat în jurisprudenta Curţii Constituţionale, de exemplu prin Decizia nr. 256/1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, principiul egalitãţii nu se opune ca o lege sa stabileascã reguli diferite în raport cu persoane care se afla în situaţii diferite.
De altfel unele dintre dispoziţiile <>Legii nr. 168/1999 , ca de exemplu art. 79 alin. (1) şi art. 80, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 230 din 16 noiembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, şi Decizia nr. 53 din 20 februarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 martie 2001, Curtea Constituţionalã a statuat ca aceste texte sunt constituţionale, respingând excepţiile de neconstituţionalitate. Atât considerentele, cat şi soluţiile din aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de fata, neexistand motive care sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74, art. 79 alin. (1) şi <>art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca, excepţie ridicatã de Gheorghe Onita în Dosarul nr. 6.023/2000 al Tribunalului Bihor.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 10 aprilie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
