Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Ioan Deleanu - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Tribunalul Calarasi, prin Încheierea din 9 noiembrie 1995, a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a <>Decretului-lege nr. 41 din 26 ianuarie 1990 privind asigurarea unui climat de ordine şi legalitate, invocatã de inculpatul Bobe Constantin.
În motivarea exceptiei se susţine ca <>Decretul-lege nr. 41/1990 s-a aplicat într-un moment al evoluţiei sociale, respectiv în perioada imediat urmãtoare dupã Revoluţia din 1989 şi pînã la intrarea în vigoare a Constituţiei României din anul 1991, dar ca, dupã aceasta data, aplicarea lui nu se mai impune. Totodatã se arata ca <>Decretul-lege nr. 41/1990 este contrar Constituţiei, care consacra principiul egalitãţii cetãţenilor în fata legii, deoarece creeazã o situaţie mai favorabilã unei categorii de oameni.
Exprimindu-şi opinia, Tribunalul Calarasi apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) şi alin. (2) din Decretul-lege nr. 41/1990 , în discuţie în speta, nu s-a urmãrit altceva decît instituirea unor pedepse mai grele decît cele prevãzute în art. 239 din Codul penal, dacã faptele de ultraj sînt sãvîrşite asupra unui ofiţer, maistru militar, subofiţer sau militar în termen din cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Poliţiei sau al altor unitãţi ale Ministerului de Interne, aflat în executarea unei misiuni de asigurare a ordinii şi liniştii publice, de apãrare a avutiei naţionale, a vieţii, integritãţii corporale şi a bunurilor cetãţenilor ori în legatura cu activitãţi îndeplinite în executarea unei asemenea misiuni. Scopul urmãrit a fost acela de a asigura o protecţie sporitã pentru persoanele aflate în executarea unor misiuni speciale de apãrare a ordinii publice.
Referindu-se, în general, la prevederile <>Decretului-lege nr. 41/1990 , instanta arata ca acestea nu au fost abrogate în nici un fel şi nici nu contravin prevederilor constituţionale.
În vederea soluţionãrii exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã a solicitat, în baza art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Guvernul, în punctul sau de vedere, susţine ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece <>Decretul-lege nr. 41/1990 nu contravine prevederilor Constituţiei. Adoptarea acestui act normativ a fost determinata de necesitatea asigurãrii unei securitati sporite pentru acele persoane care, în exercitarea atribuţiilor lor de serviciu, au de îndeplinit misiuni speciale de apãrare a ordinii şi liniştii publice, a vieţii şi integritãţii corporale a cetãţenilor, precum şi de apãrare a bunurilor acestora, a întregii avutii naţionale. <>Decretul-lege nr. 41/1990 îşi pãstreazã şi în prezent actualitatea, în raport cu dispoziţiile constituţionale, deoarece este vorba de o lege penalã specialã, care a fost adoptatã în scopul de a sanctiona mai sever faptele de ultraj (insulta, calomnie, ameninţare ori acte de violenta sau vãtãmare corporalã), atunci cînd sînt îndreptate impotriva autoritãţilor publice cu atribuţii speciale de apãrare a ordinii de drept, ori impotriva judecãtorilor sau procurorilor aflaţi în exerciţiul funcţiunii.
În continuare, se arata ca <>Decretul-lege nr. 41/1990 nu contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora cetãţenii sînt egali în fata legii, deoarece persoanele arãtate în decretul-lege menţionat nu se bucura de o protecţie specialã în calitate de cetãţeni, ci numai atunci cînd se afla în exerciţiul funcţiunii sau în legatura cu funcţia îndeplinitã în calitate de judecãtori sau procurori, ori în cazul în care un poliţist sau un militar din cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale executa o misiune de apãrare a ordinii de drept.
Pe de alta parte, se arata, de asemenea, în punctul de vedere al Guvernului, ca <>Decretul-lege nr. 41/1990 nu este o lege temporarã şi nici o lege exceptionala, determinata de existenta unor cauze şi condiţii excepţionale, ci o lege cu caracter de continuitate, aplicabilã pînã la ieşirea ei din vigoare printr-una dintre modalitãţile cunoscute de legislaţia noastrã penalã. Faptul ca decretul-lege în discuţie a fost adoptat la scurt timp dupã Revoluţia din 1989 nu înseamnã ca efectele sale se limiteazã la acea perioada, neexistand în cuprinsul sau vreo dispoziţie în acest sens.
În fine, se mai susţine ca excepţia ridicatã nu vizeazã în realitate o problema de neconstituţionalitate, ci mai curînd una de interpretare privind corelatia acestei legi penale speciale cu dispoziţiile din Codul penal privitoare la infracţiunea de ultraj, chestiune de competenta exclusiva a instanţelor judecãtoreşti.
Cele doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, precum şi dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocate de inculpatul Bobe Constantin, deşi dispoziţiile legale invocate a fi neconstituţionale sînt anterioare intrãrii în vigoare a Constituţiei, deoarece Tribunalul Calarasi a apreciat ca textele nu sînt neconstituţionale şi deci, în raport cu prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, a considerat ca ele au rãmas în vigoare, iar în baza lor s-au stabilit, dupã intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, raporturi juridice, astfel cum prevede art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei. Rezulta ca excepţia poate viza numai <>art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 41/1990 , pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, şi deci Curtea urmeazã a se pronunţa numai cu privire la aceste dispoziţii legale.
Conform dispoziţiilor din <>art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 41/1990 , se sancţioneazã cu închisoare de la 1 la 5 ani (în loc de închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda) faptele de ultraj prevãzute şi în art. 239 alin. 1 din Codul penal, dacã sînt sãvîrşite contra unui ofiţer, maistru militar, subofiţer sau militar în termen din cadrul Ministerului Apãrãrii Naţionale, Poliţiei sau al altor unitãţi ale Ministerului de Interne, aflat în executarea unei misiuni de asigurare a ordinii şi liniştii publice, de apãrare a avutiei naţionale, a vieţii, integritãţii corporale şi a bunurilor cetãţenilor ori în legatura cu activitãţi îndeplinite în executarea unei asemenea misiuni. De asemenea, conform dispoziţiei din alin. (2) al aceluiaşi articol, se sancţioneazã cu închisoare de la 2 ani la 7 ani (în loc de închisoare de la 6 luni la 5 ani) ultrajul cu violenta (lovirea sau orice acte de violenta, precum şi vãtãmarea corporalã) comis fata de una dintre persoanele şi în condiţiile arãtate la alin. (1). Limitele sporite ale pedepsei prevãzute pentru ultrajul savirsit în condiţiile <>Decretului-lege nr. 41/1990 , în comparatie cu ultrajul reglementat de art. 239 din Codul penal, se explica prin caracterul special al condiţiilor şi deci prin pericolul social sporit pe care îl prezintã ultrajul prevãzut în legea specialã. Tocmai de aceea, dispoziţiile din <>Decretul-lege nr. 41/1990 nu sînt incidente decît atunci cînd persoanele arãtate în art. 1 se afla în îndeplinirea unei sarcini speciale de apãrare a ordinii de drept ori sînt agresate fizic sau moral în timpul îndeplinirii unor astfel de misiuni. Per a contrario, incidenta lor este exclusa atunci cînd aceleaşi persoane se afla în îndeplinirea unei sarcini obişnuite, de rutina, chiar în apãrarea ordinii de drept. Pentru acele situaţii speciale în care se afla persoanele menţionate, tinindu-se seama de importanta misiunii şi de riscurile la care se pot expune cei care o îndeplinesc, legea specialã a introdus un plus de pedeapsa pentru ultraj. Nu este vorba deci de instituirea unui privilegiu pentru subiectii pasivi ai ultrajului comis în aceste condiţii, asa cum afirma autorul exceptiei de neconstituţionalitate, ci de asigurarea unei protecţii corespunzãtoare a acestora, în interesul general al societãţii. Afirmatia ca prin dispoziţiile <>Decretului-lege nr. 41/1990 se incalca principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii este asadar lipsitã de suport real.
Nu poate fi reţinut nici argumentul ca acest act normativ ar avea caracter excepţional, întrucît ar fi fost adoptat în scopul reprimãrii unor acte de rãzbunare, posibile imediat dupã evenimentele din decembrie 1989. Deşi necesitatea adoptãrii lui a apãrut într-adevãr în acea perioada, <>Decretul-lege nr. 41/1990 nu este legat de vreo situaţie exceptionala, ci se referã la manifestãri infractionale posibile şi în prezent, astfel încît aplicarea sa este o necesitate.
Prin acest act normativ, care este o lege penalã specialã, s-a realizat o completare necesarã a legislaţiei noastre penale, astfel încît menţinerea ei în vigoare este neindoielnica.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 1 alin. (1) din Decretul-lege nr. 41/1990 , invocatã de inculpatul Bobe Constantin în Dosarul nr. 1.187/1995 al Tribunalului Calarasi.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa din 6 februarie 1996.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Ioan Deleanu
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
