Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 10 din 18 februarie 2008 pentru examinarea recursului in interesul legii privind interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 284 din Codul de procedura penala
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 840 din 15 decembrie 2008
Dosar nr. 67/2007
Sub preşedinţia domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, s-au întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, privind interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor art. 284 din Codul de procedurã penalã cu privire la data de la care curge termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii prealabile în cazul infracţiunilor continuate sau continue.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor <>art. 34 din Legea nr. 304/2004 , republicatã, fiind prezenţi 87 de judecãtori din totalul de 114 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Tiberiu Mihail Niţu, prim-adjunct al procurorului general.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând sã fie admis în sensul de a se stabili cã data de la care curge termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii prealabile în cazul infracţiunilor continuate sau continue este ziua în care partea vãtãmatã a ştiut cine este fãptuitorul, conform art. 284 din Codul de procedurã penalã.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În practica instanţelor judecãtoreşti s-a ivit diversitate de soluţii în legãturã cu stabilirea datei de la care curge termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii prealabile în cazul infracţiunilor continuate sau continue.
Astfel, unele instanţe au considerat cã termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii prealabile în cazul infracţiunilor continuate sau continue curge de la momentul consumãrii sau, dupã caz, al epuizãrii infracţiunii.
Alte instanţe, dimpotrivã, au hotãrât cã acest termen curge din ziua în care persoana vãtãmatã a ştiut cine este fãptuitorul, cu motivarea cã art. 284 din Codul de procedurã penalã nu distinge între infracţiunea continuatã, continuã sau simplã instantanee.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi au aplicat corect dispoziţiile legii.
Potrivit art. 284 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, "în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede cã este necesarã o plângere prealabilã, aceasta trebuie sã fie introdusã în termen de 2 luni din ziua în care persoana vãtãmatã a ştiut cine este fãptuitorul".
De asemenea, potrivit art. 131 alin. 1 din Codul penal, "în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionatã de introducerea unei plângeri prealabile de cãtre persoana vãtãmatã, lipsa acestei plângeri înlãturã rãspunderea penalã".
Rezultã deci din analiza dispoziţiilor legale enunţate cã plângerea prealabilã are o naturã juridicã mixtã - substanţialã şi proceduralã -, iar termenul de 2 luni are o esenţã substanţialã şi o reglementare de naturã proceduralã.
Prin stabilirea termenului de 2 luni - calculat potrivit dispoziţiilor art. 186 din Codul de procedurã penalã - legiuitorul dã dreptul persoanei vãtãmate de a solicita tragerea la rãspundere a fãptuitorului într-un interval de timp, corelativ cu posibilitatea ca fãptuitorul sã fie tras la rãspundere şi dupã trecerea acestui interval.
Ca urmare, în cazul în care persoana vãtãmatã nu cunoaşte identitatea fãptuitorului în momentul sãvârşirii faptei, pentru a nu se ajunge la decãderea acesteia din dreptul de a face plângere, legiuitorul a prevãzut un termen care curge din momentul aflãrii identitãţii sale. În aceastã perioadã de 2 luni, persoana vãtãmatã ale cãrei drepturi şi interese au fost prejudiciate printr-o faptã penalã, în cazul în care autorul îi este cunoscut, poate decide asupra atitudinii pe care o adoptã, respectiv dacã uzeazã de dreptul de a sesiza organele judiciare, dat fiind cã o atare situaţie juridicã este guvernatã de principiul disponibilitãţii.
Pe de altã parte, termenul de 2 luni curge şi în favoarea fãptuitorului, faţã de care se poate cere tragerea la rãspundere penalã numai în limitele acestui interval de timp.
Or, datoritã acestor efecte de neînlãturat, devine deosebit de importantã stabilirea momentului din care începe sã curgã termenul menţionat, pentru a se asigura persoanei vãtãmate şi fãptuitorului posibilitatea sã-şi exercite drepturile specifice poziţiei lor procesuale.
În aceastã privinţã este de observat cã dispoziţiile art. 284 alin. 1 din Codul de procedurã penalã nu conţin niciun fel de distincţie referitoare la formele de sãvârşire a infracţiunii, ceea ce înseamnã cã acele dispoziţii se aplicã indiferent dacã infracţiunile constau în fapte consumate sau în fapte epuizate, termenul curgând fãrã niciun fel de diferenţiere din momentul cunoaşterii fãptuitorului.
Rezultã deci cã pentru începerea curgerii termenului nu este necesarã epuizarea infracţiunii, fiind suficient sã fi fost începutã comiterea acesteia sau sã fi debutat acţiunea (în cazul infracţiunii continue) ori sã se fi comis prima acţiune (în cazul infracţiunii continuate), cu îndeplinirea evidentã a condiţiei ca persoana vãtãmatã sã fi cunoscut pe autor, pentru ca termenul prevãzut de art. 284 alin. 1 din Codul de procedurã penalã sã înceapã sã curgã de la acea datã.
De aceea, soluţia ce se impune este aceea cã termenul de 2 luni prevãzut de art. 284 alin. 1 din Codul de procedurã penalã poate sã curgã:
1. din momentul consumãrii infracţiunii, dacã acest moment este identic cu cel al cunoaşterii fãptuitorului;
2. din momentul cunoaşterii fãptuitorului, moment care se poate situa dupã momentul consumãrii, pânã la cel al epuizãrii;
3. din momentul epuizãrii infracţiunii sau ulterior acestuia, odatã cu cunoaşterea fãptuitorului, în care caz nu trebuie depãşit termenul de prescripţie a rãspunderii penale.
A considera altfel ar însemna sã se accepte ca persoana vãtãmatã ce cunoaşte identitatea fãptuitorului sã nu introducã plângere prealabilã în 2 luni din acel moment, ci sã aibã la dispoziţie 2 luni din momentul epuizãrii infracţiunii, ceea ce ar fi inadmisibil întrucât s-ar modifica conţinutul dispoziţiilor art. 284 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, creându-se, pe cale judiciarã, un alt termen mai lung decât cel prescris de legiuitor.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor <>art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciarã, republicatã, precum şi ale art. 414^2 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili cã termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii prealabile, în cazul infracţiunilor continue sau continuate, curge de la data la care persoana vãtãmatã sau persoana îndreptãţitã a reclama a ştiut cine este fãptuitorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dispoziţiile art. 284 din Codul de procedurã penalã se interpreteazã în sensul cã termenul de 2 luni pentru introducerea plângerii prealabile, în cazul infracţiunilor continue sau continuate, curge de la data la care persoana vãtãmatã sau persoana îndreptãţitã a reclama a ştiut cine este fãptuitorul.
Obligatorie, potrivit art. 414^2 alin. 3 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã, astãzi, 18 februarie 2008.
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI
DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Prim-magistrat-asistent,
Victoria Maftei
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
