Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 10 din 14 ianuarie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 320 din Codul de procedura civila
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 din Codul de procedura civilã, excepţie invocatã de Feke Şerban în Dosarul nr. 3.087/2002 al Tribunalului Bihor - Secţia civilã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate sunt norme de procedura, iar conform prevederilor constituţionale ale art. 125 şi 128, competenta de reglementare a acestora aparţine în exclusivitate legiuitorului.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 17 septembrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 3.087/2002, Tribunalul Bihor - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Feke Şerban într-o cauza având ca obiect judecarea unei contestaţii în anulare formulate de Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Bihor. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (2), precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece "reglementeazã extrem de sumar şi lapidar procedura de judecata a contestaţiei în anulare", fãrã sa fie posibila reevaluarea fondului în cadrul contestaţiei în anulare. Conform susţinerilor autorului, textul criticat "nu permite ca sa se procedeze la o rejudecare prin punerea în situaţia anterioarã, pentru ca nu se prevede o faza de admitere în principiu, care sa oblige instanta la anularea hotãrârii şi la repunerea pãrţilor în starea de recurs". Tribunalul Bihor - Secţia civilã considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece autorul exceptiei nu invoca nelegitimitatea contestaţiei în anulare, ci susţine, fãrã temei, ca în cadrul acestei cai extraordinare de atac nu poate fi reevaluat fondul. Totodatã, apreciazã ca, desfiintand hotãrârea atacatã pe calea contestaţiei în anulare, se procedeazã la o noua rejudecare a cauzei, "în starea în care se afla înainte de pronunţarea hotãrârii desfiinţate", întrucât, în caz contrar, ar insemna sa rãmânã "nesolutionata sau lipsitã de un grad de jurisdicţie". Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, procedura de judecata se stabileşte prin lege, iar aspectele referitoare la procedura de judecata a contestaţiei în anulare sunt reglementate prin dispoziţiile art. 317-321 din Codul de procedura civilã. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, dispoziţiile criticate reglementand procedura contestaţiei în anulare, ca o cale extraordinarã de atac, care se judeca dupã regulile de judecata din fata instanţei de fond sau, dupã caz, a instanţei de recurs. Din perspectiva prevederilor constituţionale ale art. 125 alin. (3) şi ale art. 128, se retine ca Legea fundamentalã a lãsat la latitudinea legiuitorului reglementarea competentei, a procedurii şi a cãilor de atac. Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece competenta exclusiva de a stabili regulile de desfãşurare a procesului în fata instanţelor judecãtoreşti aparţine legiuitorului care, în considerarea unor situaţii deosebite, poate stabili reguli speciale de procedura, precum şi modalitãţi de exercitare a drepturilor procesuale. Faptul ca dispoziţiile criticate nu prevãd o procedura detaliatã a judecãrii contestaţiei în anulare nu poate constitui motiv de neconstituţionalitate, deoarece controlul de constitutionalitate poate avea ca obiect numai dispoziţii legale în vigoare, nu şi omisiuni legislative. Referitor la dreptul la un proces echitabil, Curtea Constituţionalã a stabilit prin Decizia nr. 73/1996, în sensul practicii europene, ca acesta nu presupune existenta mai multor grade de jurisdicţie, a unor cai de atac şi exercitarea acestor cai de atac de cãtre toate pãrţile din proces. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 320 din Codul de procedura civilã, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 122 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000. Ca urmare a acestor modificãri, dispoziţiile criticate de autor au urmãtorul conţinut: - Art. 320: "Contestaţia se judeca de urgenta şi cu precãdere. Întâmpinarea este obligatorie şi se depune la dosar cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecata. Hotãrârea data în contestaţie este supusã aceloraşi cai de atac ca şi hotãrârea atacatã." În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 20 alin. (2), în conformitate cu care: "Dacã exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale", precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "Orice persoana are dreptul la judecarea sa în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil [...]." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile criticate sunt incluse în cap. I^1 - Contestaţia în anulare al titlului V - Cãile extraordinare de atac al cãrţii II - Procedura contencioasã din Codul de procedura civilã şi reglementeazã, în cadrul procesului civil, contestaţia în anulare, cale de atac extraordinarã, care poate fi exercitatã numai în cazurile şi în condiţiile expres prevãzute de lege. Curtea retine ca aceasta cale de atac nu are caracter devolutiv, în cadrul contestaţiei în anulare nu se judeca acţiunea ca atare şi nu se examineazã temeinicia susţinerilor pãrţilor cu privire la drepturile lor subiective deduse judecaţii, ci se verifica dacã judecata a avut loc cu respectarea normelor procedurale privind competenta şi a celor referitoare la citarea pãrţilor - în cazul contestaţiei în anulare obişnuite -, precum şi dacã judecata recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau dacã instanta de recurs a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de casare - în cazul contestaţiei în anulare speciale. Judecarea contestaţiei în anulare se face dupã regulile de la instanta de fond, iar dacã este vorba de o decizie a instanţei de recurs, potrivit regulilor aplicabile în fata acestei instanţe, în caz de admitere, se va anula hotãrârea atacatã şi se va proceda la rejudecarea cauzei, dupã caz, de cãtre instanta care a admis contestaţia în anulare sau de cãtre instanta competenta. Asadar, susţinerile autorului exceptiei, conform cãrora "textul nu permite ca sa se procedeze la o rejudecare prin punerea pãrţilor în situaţia anterioarã", sunt neintemeiate şi urmeazã sa fie respinse. În ceea ce priveşte susţinerile autorului exceptiei referitoare la reglementarea "extrem de sumarã şi lapidara" a procedurii de judecata a contestaţiei în anulare, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului". Întrucât, în cadrul procedurii extraordinare a contestaţiei în anulare, ca şi în cadrul fazelor obişnuite ale procesului, pãrţile beneficiazã de toate garanţiile legale ale unui proces echitabil, Curtea constata ca dispoziţiile criticate nu incalca prevederile constituţionale la care face referire autorul exceptiei şi nici pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Fata de cele mai sus arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 320 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Feke Şerban în Dosarul nr. 3.087/2002 al Tribunalului Bihor - Secţia civilã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 14 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiva
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
