Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE Nr. 1*) din 9 ianuarie 1996     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE Nr. 1*) din 9 ianuarie 1996

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 141 din 8 iulie 1996
-----------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 62 din 21 mai 1996.

Antonie Iorgovan - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Constantin Burada - magistrat-asistent

Completul de judecata, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata:
Prin Încheierea din 16 octombrie 1995, pronunţatã în Dosarul nr. 11.384/1995, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, invocatã de inculpatul Constantinescu Gheorghe.
În motivarea exceptiei se susţine ca dispoziţiile respective sînt contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constituţie, astfel ca ele sînt abrogate potrivit prevederilor art. 150 alin. (1) din legea fundamentalã, situaţie în care nu mai exista temei legal pentru menţinerea arestãrii sale preventive.
În opinia exprimatã instanta considera ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, care se referã la "arestarea inculpatului în cursul judecaţii", sînt constituţionale, fiind în concordanta cu prevederile art. 23 alin. (4) din Constituţie. Astfel, instanta, cînd dispune arestarea preventivã, are totdeauna posibilitatea ca mãsura respectiva sa nu depãşeascã 30 de zile, prin acordarea unor termene de judecata înãuntrul acestei limite de timp, putind menţine de fiecare data mãsura arestãrii. De altfel, instanta apreciazã ca în cauza nici nu se poate invoca excepţia de neconstituţionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, deoarece în speta se pune problema legalitãţii menţinerii arestãrii preventive dispuse anterior sesizãrii instanţei, reglementatã de art. 300 ultimul alineat din Codul de procedura penalã care prevede ca "în cauzele în care inculpatul este arestat, instanta legal sesizatã este, de asemenea, datoare sa verifice din oficiu, la prima zi de înfãţişare, regularitatea luãrii şi menţinerii acestei mãsuri". Examinînd şi prevederile art. 23 alin. (4) din Constituţie, instanta constata ca acestea se referã la arestarea, prelungirea arestãrii, eliberarea arestatului, nu însã şi la menţinerea arestãrii preventive, mãsura prevãzutã în art. 300 ultimul alineat din Codul de procedura penalã.

CURTEA,
avînd în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate sub aspectul constituţionalitãţii, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1, art. 3 şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunţe asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
În legatura cu excepţia invocatã, este de menţionat ca art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã a mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate. Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rãmasã definitiva prin Decizia nr. 20 din 15 februarie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, a constatat ca dispoziţiile art. 149 ultimul alineat din Codul de procedura penalã sînt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul ca durata arestãrii dispusã de instanta în cursul judecaţii poate depãşi 30 de zile fãrã a fi necesarã prelungirea, în condiţiile art. 23 din Constituţie.
În acest sens, s-a reţinut ca dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã trebuie interpretate în corelatie cu acelea din art. 23 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãrora durata arestãrii este de cel mult 30 de zile. Textul din Constituţie se referã la arestare, în general, astfel ca prevederile sale trebuie respectate ori de cîte ori se dispune arestarea unei persoane, mãsura ce afecteazã grav libertatea acesteia, indiferent cînd se produce, în faza de urmãrire penalã sau în cursul judecãrii cauzei. Asa fiind, s-a statuat ca la expirarea termenului de 30 de zile instanta are obligaţia constituţionalã sa verifice, din oficiu, dacã se mai impune menţinerea arestãrii preventive şi, în caz afirmativ, sa dispunã prelungirea acesteia cu încã cel mult 30 de zile. Dacã subzistã motivele arestãrii dupã expirarea acestui termen, instanta are posibilitatea, în aceleaşi condiţii prevãzute de art. 23 din Constituţie, sa prelungeascã durata arestãrii, dar de fiecare data pînã la cel mult 30 de zile.
Potrivit prevederilor art. 145 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale sînt obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Totodatã, este de menţionat ca, în conformitate cu prevederile art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta statueazã numai asupra problemelor de drept. De aceea o prevedere legalã declarata neconstitutionala, ca în speta, nu mai poate face obiectul unei noi analize a conformitatii sale cu Constituţia, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995.
Faptul ca, în cauza de fata, instanta a menţinut starea de arest a inculpatului în temeiul art. 300 din Codul de procedura penalã, dispusã în faza de urmãrire penalã, nu are nici o relevanta în ce priveşte dispoziţiile art. 149 alin. 3 din acelaşi cod, ce fac obiectul exceptiei, deoarece menţinerea stãrii de arest este echivalenta, sub aspectul garanţiilor constituţionale ale libertãţii individuale, cu luarea acestei mãsuri în cursul judecaţii.

Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, invocatã de inculpatul Constantinescu Gheorghe în Dosarul nr. 11.384/1995 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 9 ianuarie 1996.

PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Antonie Iorgovan

Magistrat-asistent,
Constantin Burada
----------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016