Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
I. Cu Adresa nr. I/2.643 din 15 decembrie 2010, preşedintele Senatului a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate cu privire la Legea educaţiei naţionale.
Sesizarea a fost formulatã în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a) raportat la <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 17.617 din 15 decembrie 2010 şi formeazã obiectul Dosarului nr. 4.758 A/2010.
II. În motivarea sesizãrii de neconstituţionalitate se expun, mai întâi, etapele parcurse în cadrul procedurii de adoptare a Legii educaţiei naţionale, respectiv:
- la data de 13 octombrie 2010, primul-ministru a transmis preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului o scrisoare referitoare la hotãrârea Guvernului de angajare a rãspunderii asupra proiectului Legii educaţiei naţionale;
- la data de 18 octombrie 2010, birourile permanente ale celor douã Camere, reunite în şedinţã comunã, au hotãrât calendarul angajãrii rãspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale;
- la data de 19 octombrie 2010, preşedintele Senatului a sesizat Curtea Constituţionalã cu privire la conflictul juridic de naturã constituţionalã dintre Guvern şi Parlament, declanşat de oprirea procedurii legislative la Senat în legãturã cu acelaşi proiect de lege şi angajarea rãspunderii Guvernului asupra acestuia;
- prin <>Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, Curtea Constituţionalã a constatat cã angajarea rãspunderii de cãtre Guvern în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, este neconstituţionalã şi a declanşat un conflict juridic de naturã constituţionalã între Guvern şi Parlament, întrucât proiectul de lege se aflã în curs de legiferare la Senat, în calitate de camerã decizionalã; în considerentele deciziei astfel pronunţate, Curtea a reţinut, de asemenea, cã nu poate obliga Guvernul sã renunţe la procedura angajãrii rãspunderii, întrucât o asemenea competenţã excedeazã Constituţiei, soluţia aparţinând în exclusivitate autoritãţilor publice aflate în conflict;
- la data de 6 decembrie 2010, la solicitarea Guvernului şi a Grupului parlamentar PD-L, proiectul Legii educaţiei naţionale, aflat în curs de legiferare, a fost retrimis la Comisia sesizatã în fond, pentru un termen de 30 de zile, ceea ce, în opinia autorului sesizãrii, pune în evidenţã faptul cã întârzierea adoptãrii acestui proiect de lege a fost provocatã şi întreţinutã în permanenţã de Guvern;
- la data de 28 octombrie 2010, în şedinţa comunã a celor douã Camere ale Parlamentului, primul-ministru a prezentat proiectul Legii educaţiei naţionale asupra cãruia Guvernul a hotãrât sã îşi angajeze rãspunderea;
- la data de 29 octombrie 2010 a fost depusã o moţiune de cenzurã, iniţiatã de un numãr de 137 de deputaţi şi senatori, cu tema "Legea educaţiei naţionale, o lege anti-educaţie şi antiromâneascã", moţiune care însã nu a fost prezentatã şi dezbãtutã în Parlament;
- la data de 15 noiembrie 2010, primul-ministru a înaintat Curţii Constituţionale o cerere privind soluţionarea conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Guvernul României, pe de o parte, şi Parlament, pe de altã parte, generat de refuzul Parlamentului de a dezbate aceastã moţiune de cenzurã;
- prin <>Decizia nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 818 din 7 decembrie 2010, Curtea Constituţionalã a constatat cã existã un conflict juridic de naturã constituţionalã între Guvern şi Parlament, generat de refuzul Parlamentului de a dezbate moţiunea de cenzurã, care, ţinând seama de dispoziţiile Constituţiei, odatã declanşatã, nu poate fi opritã;
- la data de 29 noiembrie 2010, un numãr de 73 de deputaţi şi senatori şi-au retras semnãtura de susţinere a moţiunii de cenzurã; potrivit susţinerilor autorului sesizãrii, birourile permanente ale celor douã Camere, întrunite în şedinţa comunã din aceeaşi zi, constatând cã moţiunea de cenzurã nu mai întruneşte numãrul de semnãturi prevãzut de art. 113 alin. (2) din Constituţie şi având în vedere <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010 au decis restituirea la Guvern a proiectului Legii educaţiei naţionale asupra cãruia Guvernul şi-a angajat rãspunderea;
- prin adresa din 30 noiembrie 2011, în aplicarea acestei hotãrâri a birourilor permanente ale celor douã Camere, preşedintele Senatului a restituit Guvernului, cu Adresa nr. 2.596 din 30 noiembrie 2011, proiectul de lege menţionat;
- la data de 14 decembrie 2010, în şedinţa comunã a plenului celor douã Camere ale Parlamentului, preşedintele Camerei Deputaţilor a constatat cã moţiunea de cenzurã nu mai existã şi, prin urmare, Legea educaţiei naţionale este consideratã adoptatã prin procedura angajãrii rãspunderii Guvernului.
Se susţine de cãtre autorul sesizãrii cã prin adoptarea de cãtre Parlament a Legii educaţiei naţionale, asupra cãreia Guvernul şi-a angajat rãspunderea, s-au încãlcat prevederile art. 114 din Constituţie, deoarece:
- au fost încãlcate termenele de legiferare prevãzute de art. 114 din Constituţie;
- au fost încãlcate condiţiile prevãzute de Constituţie şi de jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la promovarea unui proiect de lege prin procedura angajãrii rãspunderii Guvernului în faţa Parlamentului;
- au fost încãlcate dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Constituţie, ce consacrã separaţia puterilor în stat şi obligaţia autoritãţilor publice de a-şi îndeplini loial şi cu bunã-credinţã competenţele constituţionale.
În dezvoltarea acestor susţineri se redau considerentele care au fundamentat <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010, respectiv <>Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, în sensul cã, faţã de dispoziţiile art. 114 din Constituţie, Guvernul nu poate recurge la procedura angajãrii rãspunderii oricând şi în orice condiţii, precum şi concluzia celei din urmã decizii menţionate, potrivit cãreia angajarea rãspunderii de cãtre Guvern în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este neconstituţionalã, apreciindu-se cã "neconstituţionalitatea angajãrii rãspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale - astfel cum a fost constatatã prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431/2010 - nu poate fi acoperitã prin continuarea procedurilor parlamentare".
În opinia autorului sesizãrii, modul în care s-a derulat în Parlament procedura angajãrii rãspunderii asupra Legii educaţiei naţionale plaseazã adoptarea acestei legi "în afara oricãror reguli constituţionale şi regulamentare", iar decizia plenului celor douã Camere ale Parlamentului de a considera Legea educaţiei naţionale ca fiind adoptatã pe calea angajãrii rãspunderii Guvernului este discreţionarã şi abuzivã, prin faptul cã de la momentul deciziei birourilor permanente reunite de restituire a proiectului Legii educaţiei naţionale cãtre Guvern şi pânã la momentul constatãrii adoptãrii legii au trecut mai bine de 15 zile - timp în care faptul cã proiectul de lege a fost restituit Guvernului fusese deja adus la cunoştinţa membrilor Parlamentului, precum şi faţã de faptul cã aceastã procedurã a fost constatatã ca fiind neconstituţionalã prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010.
III. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicatã preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
IV. Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis, cu Adresa nr. 51/6.125 din 20 decembrie 2010, înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 17.800 din 20 decembrie 2010, punctul sãu de vedere în sensul cã Legea educaţiei naţionale este conformã prevederilor art. 114 din Constituţie.
Aratã cã invocarea <>Deciziei nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009 a Curţii Constituţionale este nerelevantã, întrucât "Legea educaţiei naţionale din prezent este cu totul alta decât cea care a fost declaratã neconstituţionalã de Curte". Este, de asemenea, irelevantã, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, care nu poate sã se aplice unor raporturi juridice de drept public deja încheiate. Se face referire în acest sens la <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010 şi, pornind de la aceasta, se conchide cã "nu mai este posibil sã fie invocate regulile de logicã juridicã privind efectele neconstituţionale ale unui fapt neconstituţional. Se mai aratã cã autorul sesizãrii invocã propria turpitudine pentru a obţine un rezultat favorabil. În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii termenelor reglementate de Constituţie în cazul depunerii unei moţiuni de cenzurã, se considerã cã este greşitã şi contrarã dispoziţiilor art. 113 alin. (3) din Constituţie. Astfel, termenul de 3 zile, invocat greşit de autorul sesizãrii pentru dezbaterea moţiunii de cenzurã, este reglementat ca fiind unul de "dupã 3 zile", adicã începând cu a 4-a zi dupã prezentarea acesteia.
V. Guvernul a transmis, cu Adresa nr. 5/9.828 din 20 decembrie 2010, înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 17.770 din 20 decembrie 2010, punctul sãu de vedere în sensul cã sesizarea de neconstituţionalitate cu privire la Legea educaţiei este neîntemeiatã.
În susţinerea acestui punct de vedere aratã, mai întâi, cã proiectul Legii educaţiei naţionale asupra cãruia Guvernul şi-a angajat rãspunderea în data de 28 octombrie 2010 este cu totul distinct ca materie şi parcurs legislativ decât cel din anul 2009. Legea educaţiei naţionale a fost asumatã dupã parcurgerea procedurii legislative în Camera Deputaţilor, cadru în care au fost dezbãtute şi admise amendamente propuse de toate partidele parlamentare reprezentate în Parlament. Ca urmare, nu pot fi reţinute criticile cu privire la imposibilitatea reprezentanţilor poporului de a aduce plus de valoare prin depunere de amendamente. Se redau în continuare argumentele care au determinat angajarea rãspunderii Guvernului asupra proiectului de lege în timp ce acesta se afla în dezbatere parlamentarã, şi anume existenţa unui blocaj la nivelul Senatului, precum şi celeritatea care guverneazã adoptarea mãsurilor reglementate de noul act normativ, mãsuri care necesitã "elaborarea şi adoptarea unei ample şi complexe legislaţii secundare în aceastã materie". Se aratã cã, odatã declanşatã procedura angajãrii rãspunderii de cãtre Guvern, acesta nu mai poate sã renunţe la ea, iar dezbaterea unei moţiuni de cenzurã depuse în urma unei angajãri a rãspunderii de cãtre Guvern este o obligaţie, iar nu o facultate a Parlamentului. Se face referire în acest sens la <>Decizia nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010 a Curţii Constituţionale, prin care s-a reţinut cã "Parlamentul nu are competenţa de a împiedica Guvernul sã ia decizia angajãrii rãspunderii; de asemenea, odatã luatã aceastã decizie, Parlamentul nu poate împiedica Guvernul sã continue procedura în cauzã, întrucât s-ar ajunge la situaţii inadmisibile în care un Guvern minoritar sã nu îşi poatã angaja niciodatã rãspunderea, ceea ce încalcã în mod flagrant art. 114 din Constituţie. De asemenea, nici Guvernul nu îşi poate retrage cererea de angajare a rãspunderii, fiind un act irevocabil al sãu. În acest context constituţional, depunerea moţiunii de cenzurã are semnificaţia declanşãrii controlului parlamentar asupra activitãţii Guvernului şi mutatis mutandis constituie un act irevocabil în sensul iniţierii acestui control; este o armã pusã îndeobşte la îndemâna opoziţiei parlamentare şi nu în ultimul rând este o formã de exprimare a opoziţiei faţã de mãsurile adoptate de Guvern. În consecinţã, împiedicarea prezentãrii şi refuzul de a dezbate o moţiune de cenzurã deja depusã sunt contrare Constituţiei, întrucât acest lucru ar echivala cu eliminarea posibilitãţii opoziţiei parlamentare de a cenzura şi controla deciziile guvernamentale de angajare a rãspunderii."
În legãturã cu criticile referitoare la nerespectarea regulilor procedurale de adoptare a proiectului de lege de cãtre Parlament, se apreciazã cã acestea vizeazã, în principal, deficienţe care ţin de modul de aplicare a dispoziţiilor regulamentelor puterii legiuitoare. Se invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale (<>deciziile nr. 786/2009, nr. 413/2010, nr. 1.466/2009), prin care s-a reţinut, în esenţã, cã nu este de competenţa instanţei constituţionale sã controleze modalitatea în care sunt puse în aplicare regulamentele celor douã Camere ale Parlamentului în procesul legislativ.
VI. Avocatul Poporului a transmis cu Adresa nr. 12.455 din 20 decembrie 2010, înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 17.779 din 20 decembrie 2010, punctul sãu de vedere în sensul cã Legea educaţiei naţionale este neconstituţionalã.
În susţinerea acestui punct de vedere se redau considerentele care au fundamentat pronunţarea de cãtre Curtea Constituţionalã a <>deciziilor nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, respectiv nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, în sensul cã angajarea rãspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege nu poate fi fãcutã oricând, oricum şi în orice condiţii, deoarece aceastã modalitate de legiferare reprezintã o excepţie. Se aratã cã, prin angajarea rãspunderii cu privire la proiectul Legii educaţiei naţionale, Guvernul a fãcut abstracţie de proiectul de lege cu acelaşi obiect de reglementare, în care avea calitatea de iniţiator. Or, dezbaterea în procedura obişnuitã în Parlament cu privire la aceastã lege ar fi adus beneficiul unor posibile amendamente şi ar fi permis implicarea societãţii civile în problema educaţiei naţionale, care, în acord cu noile realitãţi sociale, reclamã o reflectare unitarã, completã, sistematicã şi coerentã a domeniului, cu participarea tuturor segmentelor sociale implicate în acest proces. Se observã cã, în cazul de faţã, adoptarea Legii educaţiei naţionale prin angajarea rãspunderii Guvernului reprezintã "o reiterare a situaţiei din anul 2009", când, prin <>Decizia nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat asupra obiecţiei de neconstituţionalitate referitoare la un act normativ cu acelaşi obiect de reglementare, adoptat prin aceeaşi procedurã de legiferare, astfel încât considerentele deciziei menţionate sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţã. Se apreciazã cã "situaţia de faţã nu reprezintã altceva decât o perpetuare a viciului de neconstituţionalitate şi poate echivala chiar cu o nesocotire a principiului autoritãţii lucrului judecat".
Aratã şi faptul cã procedura angajãrii rãspunderii Guvernului asupra unui proiect de lege urmãreşte ca proiectul sã fie adoptat în condiţii de maximã celeritate, o garanţie în acest sens fiind instituirea, prin Legea fundamentalã, a unor termene scurte, în raport de care este realizat calendarul procedurilor privind angajarea rãspunderii Guvernului asupra proiectului. În situaţia de faţã acest calendar a fost întrerupt din cauza intervenţiei unor conflicte juridice de naturã constituţionalã între Parlamentul României şi Guvern, soluţionate de Curtea Constituţionalã. De asemenea, retragerea semnãturilor de susţinere a moţiunii de cenzurã de cãtre unii dintre semnatari şi restituirea proiectului Legii educaţiei naţionale cãtre Guvern au reprezentat reale impedimente în respectarea exigenţei celeritãţii care trebuie sã caracterizeze procedura specialã a angajãrii rãspunderii Guvernului, în temeiul art. 114 din Constituţie.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecãtorului-raportor, Legea educaţiei naţionale, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale <>art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii legii criticate.
Obiectul sesizãrii îl constituie Legea educaţiei naţionale, adoptatã de şedinţa comunã a Camerei Deputaţilor şi a Senatului din data de 14 decembrie 2010.
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cele ale art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat şi ale art. 114 privind angajarea rãspunderii Guvernului.
Faţã de criticile formulate, Curtea Constituţionalã reţine urmãtoarele:
1. Legea supusã examinãrii Curţii Constituţionale a fost adoptatã prin procedura angajãrii rãspunderii Guvernului, reglementatã de art. 114 din Constituţie. Aceastã procedurã parlamentarã implicã raporturi de ordin constituţional între douã puteri ale statului, deoarece este, prin conţinutul sãu, un act al Guvernului, iar, prin efectul sãu, fie produce un act de legiferare - aşa cum este în cauza de faţã -, fie determinã demiterea Guvernului, în situaţia în care o moţiune de cenzurã, depusã în termen de 3 zile de la prezentarea proiectului de lege, este adoptatã cu votul majoritãţii deputaţilor şi senatorilor.
2. Actul concret al angajãrii rãspunderii Guvernului cu privire la proiectul Legii educaţiei naţionale a fost examinat sub aspectul constituţionalitãţii de cãtre Curtea Constituţionalã, cu prilejul soluţionãrii conflictului juridic de naturã constituţionalã declanşat prin oprirea procedurii legislative de la Senat a proiectului Legii educaţiei naţionale şi angajarea rãspunderii de cãtre Guvern asupra acestui proiect.
Astfel, prin <>Decizia nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, Curtea a constatat cã angajarea rãspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, aflat în dezbatere parlamentarã, respectiv la Senat, în calitate de Camerã decizionalã, este neconstituţionalã. Cu privire însã la solicitarea autorului sesizãrii, în sensul ca instanţa de contencios constituţional sã oblige Guvernul sã renunţe la procedura angajãrii rãspunderii asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, Curtea a constatat cã aceastã cerere excedeazã competenţei sale, soluţia aparţinând în exclusivitate autoritãţilor publice aflate în conflict. De asemenea, Curtea a subliniat importanţa, pentru buna funcţionare a statului de drept, a colaborãrii dintre puterile statului, care ar trebui sã se manifeste în spiritul normelor de loialitate constituţionalã, comportamentul loial fiind o prelungire a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat.
3. Actul concret constând în refuzul Parlamentului de a permite prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzurã depuse ca urmare a angajãrii rãspunderii Guvernului asupra Legii educaţiei naţionale a fost examinat sub aspectul constituţionalitãţii cu prilejul soluţionãrii conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Guvernul României, pe de o parte, şi Parlamentul României alcãtuit din Camera Deputaţilor şi Senat, pe de altã parte, conflict generat de refuzul Parlamentului României de a permite prezentarea şi dezbaterea moţiunii de cenzurã, depuse ca urmare a angajãrii rãspunderii Guvernului asupra Legii educaţiei naţionale, conduitã ce a determinat un blocaj instituţional referitor la moţiunea de cenzurã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 1.525 din 24 noiembrie 2010, Curtea Constituţionalã a constatat existenţa acestui conflict, reţinând cã Parlamentul, prin reprezentantul sãu, şi anume preşedintele Senatului, refuzã supunerea moţiunii de cenzurã spre dezbatere în şedinţa comunã a celor douã Camere ale Parlamentului, contrar prevederilor art. 114 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 113 alin. (3) din Constituţie, astfel încât opoziţia parlamentarã nu se mai poate exprima şi controlul parlamentar este lipsit de eficienţã. Or, niciun instrument juridic prevãzut de Constituţie nu poate fi lipsit de eficienţã, golirea lui de conţinut determinând caracterul lui iluzoriu şi, implicit, încãlcarea principiului constituţional al statului de drept. În fine, Curtea a precizat cã, "în funcţie de votarea sau nu a moţiunii de cenzurã, fie Guvernul este demis, fie proiectul Legii educaţiei naţionale se considerã adoptat, dupã caz".
4. Prezenta sesizare de neconstituţionalitate supune controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã actul de legiferare, respectiv Legea educaţiei naţionale adoptatã de cãtre Parlament. "Constatarea adoptãrii Legii educaţiei naţionale" în condiţiile descrise în sesizare este apreciatã ca fiind "o încãlcare a competenţelor de legiferare a Parlamentului".
5. Curtea constatã în acest sens cã adoptarea Legii educaţiei naţionale s-a realizat ca urmare a retragerii, de cãtre unii dintre semnatari, a susţinerii moţiunii de cenzurã depuse ca urmare a angajãrii rãspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, act care a determinat ca moţiunea sã nu mai respecte condiţiile constituţionale pentru a fi prezentatã şi dezbãtutã. Faptul cã ceea ce s-a constatat în plenul celor douã Camere ca urmare a acestui act, şi anume adoptarea Legii educaţiei naţionale, nu coincide, potrivit susţinerilor autorului sesizãrii, cu decizia birourilor permanente ale celor douã Camere ale Parlamentului, de restituire la Guvern a proiectului Legii educaţiei naţionale asupra cãruia Guvernul şi-a angajat rãspunderea, excedeazã limitelor analizei pe care Curtea Constituţionalã o poate realiza în cadrul controlului de constituţionalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţie. Tot astfel, aspectele de oportunitate care au determinat actul retragerii semnãturilor şi, implicit, renunţarea la un instrument de control parlamentar al Guvernului prevãzut de Constituţie nu intrã în competenţa de examinare a Curţii Constituţionale, întrucât vizeazã însãşi decizia politicã de adoptare a legii în cauzã, decizie care nu este susceptibilã a fi supusã controlului Curţii câtã vreme, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
6. De asemenea, actul concret al adoptãrii Legii educaţiei naţionale, criticat din perspectiva modului în care Parlamentul a respectat propriile regulamente, a raporturilor dintre structuri ale Camerelor Parlamentului - respectiv birourile permanente şi plenul celor douã Camere, dintre majoritatea şi opoziţia parlamentarã şi chiar în interiorul opoziţiei parlamentare, în contextul constatãrii de Curtea Constituţionalã a douã conflicte juridice de naturã constituţionalã dintre Parlament şi Guvern în legãturã cu derularea procedurii de angajare a rãspunderii Guvernului cu privire la acelaşi act normativ, nu poate face obiectul examinãrii realizate de Curtea Constituţionalã în cadrul competenţei sale prevãzute de art. 146 lit. a) din Constituţie.
7. Curtea reţine în acest sens, în acord cu jurisprudenţa sa constantã în materie - <>Decizia nr. 413 din 14 aprilie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 4 mai 2010, sau <>Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010 - cã nu este de competenţa sa analizarea eventualelor încãlcãri ale regulamentelor Camerelor. Prin ultima decizie menţionatã, Curtea Constituţionalã a statuat cã, "în lipsa unei competenţe exprese şi distincte, nu îşi poate extinde controlul şi asupra actelor de aplicare a regulamentelor, întrucât ar încãlca însuşi principiul autonomiei regulamentare al celor doua Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentalã. În virtutea acestui principiu fundamental, aplicarea regulamentului este o atribuţie a Camerei [...], aşa încât contestaţiile [...] privind actele concrete de aplicare a prevederilor regulamentului sunt de competenţa exclusivã a Camerei [...], aplicabile, în acest caz, fiind cãile şi procedurile parlamentare stabilite prin propriul regulament, dupã cum şi desfãşurarea procedurii legislative parlamentare depinde hotãrâtor de prevederile aceluiaşi regulament, care, evident, trebuie sã concorde cu normele şi principiile fundamentale. Analiza Curţii este una în drept, fãrã a viza aspecte de fapt ale procedurii parlamentare".
8. Curtea reaminteşte în acest context, creat printr-o succesiune de acte ale Guvernului, respectiv ale Parlamentului, precum şi de conflicte juridice de naturã constituţionalã între cele douã autoritãţi, în legãturã cu angajarea rãspunderii asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, cã rolul sãu este, potrivit art. 142 alin. (1) din Legea fundamentalã, acela de "garant al supremaţiei Constituţiei". Curtea Constituţionalã nu aparţine niciuneia dintre puterile statului, însã, prin competenţele conferite de Constituţie şi de legea sa de organizare şi funcţionare, sprijinã buna funcţionare a acestor puteri, în cadrul raporturilor constituţionale de separaţie, echilibru, colaborare şi control reciproc. Acest sprijin, concretizat în interpretarea şi aplicarea textelor constituţionale, texte care, reglementând principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, asigurã, printrun sistem complex de controale şi îngrãdiri, premisele legislative necesare funcţionãrii democratice a statului, se exercitã cu respectarea unor reguli de competenţã expres şi limitativ prevãzute de Constituţie şi de <>Legea nr. 47/1992. Niciuna dintre aceste competenţe nu poate fi interpretatã în sensul conferirii posibilitãţii Curţii de a substitui vreuna dintre puteri şi nici în sensul dobândirii de cãtre aceasta a unui rol de decident în cadrul unor eventuale dispute politice dintre puterile statului sau autoritãţile care le reprezintã. În materia conflictelor dintre autoritãţi, Constituţia prevede, prin dispoziţiile art. 146 lit. e), o singurã competenţã a Curţii Constituţionale, şi anume aceea de a soluţiona "conflictele juridice de naturã constituţionalã dintre autoritãţile publice [...]". Astfel fiind, celelalte aspecte invocate de autorul sesizãrii, care pun în discuţie, cu raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (4), respectiv art. 114 din Constituţie, situaţii conflictuale implicând Guvernul şi Parlamentul, respectiv structuri parlamentare, în legãturã cu adoptarea Legii educaţiei naţionale, excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, prevãzutã de art. 146 lit. a) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţia României, republicatã, precum şi al <>art. 15 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
Cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã sesizarea de neconstituţionalitate referitoare la Legea educaţiei naţionale este inadmisibilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã Preşedintelui României şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 4 ianuarie 2011 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lãzãroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan, Tudorel Toader, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
OPINIE SEPARATĂ
În dezacord cu opinia majoritarã, considerãm cã Legea educaţiei naţionale este neconstituţionalã, iar sesizarea de neconstituţionalitate trebuia sã fie admisã.
Neconstituţionalitatea extrinsecã rezultã, în primul rând, din perpetuarea viciilor de neconstituţionalitate constatate prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.557 din 18 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 19 ianuarie 2010. Constatând neconstituţionalitatea Legii educaţiei, adoptatã prin aceeaşi procedurã a angajãrii rãspunderii Guvernului, în temeiul prevederilor art. 114 din Constituţie, Curtea Constituţionalã a statuat cã "La aceastã modalitate simplificatã de legiferare trebuie sã se ajungã in extremis atunci când adoptarea proiectului de lege în procedurã obişnuitã sau în procedura de urgenţã nu mai este posibilã ori atunci când structura politicã a Parlamentului nu permite adoptarea proiectului de lege în procedura uzualã sau de urgenţã". Considerentele deciziei citate îşi menţin valabilitatea cu atât mai mult cu cât noua Lege a educaţiei naţionale a fost adoptatã prin angajarea rãspunderii Guvernului, în timp ce proiectul de lege, având acelaşi iniţiator, se aflã în proces de legiferare la Senat, în calitate de Camerã decizionalã.
Neconstituţionalitatea extrinsecã rezultã, în al doilea rând, şi din perpetuarea viciilor de neconstituţionalitate constatate prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 12 noiembrie 2010, decizie prin care instanţa de contencios constituţional a statuat cã angajarea rãspunderii de cãtre Guvern în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în temeiul art. 114 alin. (1) din Constituţie, asupra proiectului Legii educaţiei naţionale este neconstituţionalã şi a declanşat un conflict juridic de naturã constituţionalã între Guvern şi Parlament, în condiţiile în care proiectul de lege se aflã în proces de legiferare la Senat, în calitate de Camerã decizionalã, întrucât prin exercitarea de cãtre Guvern a unei competenţe, cu nerespectarea cadrului constituţional, s-a încãlcat competenţa Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare.
Dacã un fapt ilicit are consecinţe ilicite, tot astfel, un fapt neconstituţional are consecinţe neconstituţionale. Neconstituţionalitatea procedurii angajãrii rãspunderii Guvernului asupra proiectului Legii educaţiei naţionale, astfel cum a fost constatatã prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.431 din 3 noiembrie 2010, nu putea fi acoperitã prin continuarea procedurilor parlamentare începute în acest sens. Numai o procedurã parlamentarã declanşatã cu respectarea prevederilor art. 114 din Constituţie nu poate fi retrasã de cãtre Guvern, în calitate de iniţiator, în timp ce Parlamentul este obligat sã continue derularea acesteia. Pe cale de consecinţã, o procedurã parlamentarã declaratã neconstituţionalã nu poate fi continuatã cu nesocotirea deciziei Curţii Constituţionale şi fãrã suport constituţional.
Din moment ce angajarea rãspunderii Guvernului asupra proiectului de lege a fost declaratã neconstituţionalã, şi rezultatul acestei proceduri, Legea educaţiei naţionale, este tot neconstituţionalã.
Judecãtor,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru
Judecãtor,
prof. univ. dr. Tudorel Toader
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
