Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1 din 18 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 146 din 18 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Eugen Surdeanu în Dosarul nr. 556/2004 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal este prezentã partea Neculai Ţuţoi, personal şi asistatã de avocat Mircea Ciobotaru, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul pãrţii Neculai Ţuţoi, având cuvântul pe fond, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, întrucât aceasta a fost invocatã într-o cale de atac ce nu putea fi exercitatã potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã penalã.
Reprezentantul Ministerului Public, fãcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 mai 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 556/2004, Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Eugen Surdeanu în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva Deciziei penale nr. 123 din 1 martie 2004 a Tribunalului Vrancea, prin care aceastã instanţã a respins apelul declarat de acesta împotriva încheierii pronunţate la data de 16 ianuarie 2004 de Judecãtoria Focşani [prin care se admisese plângerea formulatã de petentul Neculai Ţuţoi şi se desfiinţase ordonanţa procurorului de netrimitere în judecatã, în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c)], cu motivarea cã încheierea poate fi atacatã cu apel numai o datã cu fondul cauzei, în condiţiile arãtate de art. 361 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, şi nu separat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 şi 53 din Constituţie, întrucât legiuitorul nu a prevãzut posibilitatea atacãrii separate cu recurs a încheierii prin care instanţa admite cererea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã, aşa cum s-a prevãzut pentru cazurile în care respinge plângerea şi menţine soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacatã ori admite plângerea, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmãririi penale.
Curtea de Apel Galaţi - Secţia penalã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate invocatã ca fiind nefondatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece exercitarea în condiţii diferite a cãilor de atac se face în temeiul competenţei exclusive a legiuitorului de a institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite, atâta timp cât ele asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor. Astfel, în cazul plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã, exercitarea cãilor de atac împotriva hotãrârii prin care instanţa rezolvã plângerea se face în condiţii de egalitate juridicã, fãrã ca vreuna din condiţiile de exercitare a cãilor de atac sã fie întemeiatã pe vreunul din criteriile nediscriminãrii menţionate la art. 4 din Constituţie.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor constituţionale referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, deoarece exercitarea cãilor de atac împotriva încheierii prin care instanţa a admis plângerea împotriva ordonanţei sau rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecatã asigurã egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea acestora.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul conţinut: "Instanţa pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor".
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.
(3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.";
- Art. 53: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusã numai dacã este necesarã într-o societate democraticã. Mãsura trebuie sã fie proporţionalã cu situaţia care a determinat-o, sã fie aplicatã în mod nediscriminatoriu şi fãrã a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertãţii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã:
Astfel, referitor la încãlcarea prin dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã a art. 16 alin. (1) din Constituţie, se reţine cã nu se creeazã în realitate nici o discriminare în folosirea cãilor de atac, ci, dimpotrivã, se precizeazã cã, atunci când instanţa "reţine cauza spre rejudecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac" se aplicã în mod corespunzãtor.
Rezultã cã încheierea prin care instanţa admite plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecatã poate fi atacatã cu apel sau cu recurs o datã cu fondul ori cu sentinţa sau decizia recuratã, în temeiul dispoziţiilor art. 361 alin. 2 şi ale art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedurã penalã, asigurându-se pe deplin egalitatea pãrţilor în exercitarea cãilor de atac, fãrã a se institui nici o discriminare ori un privilegiu în folosirea cãilor de atac în cazul menţionat.
Pe de altã parte, faptul cã legiuitorul nu a prevãzut o cale de atac separatã şi împotriva încheierii prin care s-a admis plângerea privind rezoluţia sau ordonanţa de netrimitere în judecatã, astfel cum aceasta este reglementatã în alin. 10 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã pentru hotãrârile pronunţate potrivit alin. 8 lit. a) şi b) al aceluiaşi articol, nu poate fi considerat contrar Constituţiei, deoarece, potrivit art. 129 din Legea fundamentalã, "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Rezultã cã este atributul exclusiv al legiuitorului de a institui cãile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate. De altfel, prevederea unei cãi de atac împotriva unei asemenea încheieri ar fi fost nejustificatã, întrucât prin aceastã încheiere nu se soluţioneazã procesul, ci se începe procedura de judecatã a cauzei, în cursul cãreia pãrţile au posibilitatea sã-şi apere drepturile şi interesele prin mjloacele prevãzute de lege, inclusiv prin exercitarea cãilor de atac împotriva sentinţei ce se va pronunţa dupã încheierea dezbaterilor.
Totodatã, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în exercitarea controlului, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Or, autorul excepţiei solicitã tocmai completarea prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, solicitare contrarã atât dispoziţiilor menţionate, cât şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 60 alin. (1), potrivit cãrora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii".
În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei, referitoare la îngrãdirea prin art. 278^1 din Codul de procedurã penalã a accesului liber la justiţie, prevãzut la art. 21 din Constituţie, Curtea reţine cã şi aceastã criticã este lipsitã de temei, deoarece, potrivit textului de lege criticat, atunci când instanţa "reţine cauza spre rejudecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac" se aplicã în mod corespunzãtor. Or, aceastã dispoziţie nu poate fi consideratã neconstituţionalã, deoarece nu îngrãdeşte, ci permite accesul liber la justiţie.
Se mai constatã cã nu au incidenţã în cauzã prevederile art. 53 din Constituţie, deoarece textul de lege criticat nu restrânge exerciţiul unor drepturi sau libertãţi fundamentale.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor legale ce fac obiectul excepţiei de faţã, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii (de exemplu, <>Decizia nr. 441 din 26 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 4 ianuarie 2004). Argumentele care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Eugen Surdeanu în Dosarul nr. 556/2004 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 ianuarie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
