Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1 din 17 ianuarie 2011 privind examinarea recursului in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, respectiv la posibilitatea suspendarii conditionate a executarii pedepsei stabilite pentru o infractiune intentionata (savarsita in cursul termenului de incercare al unei suspendari conditionate a executarii pedepsei dispuse anterior), pedeapsa la care a fost cumulata o alta pedeapsa ca urmare a revocarii suspendarii conditionate a executarii acestei din urma pedepse, in cazul indeplinirii conditiilor prevazute de art. 81 din Codul penal cu privire la infractiunea savarsita ulterior
EMITENT: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE - SECTIILE UNITE PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 495 din 12 iulie 2011
Dosar nr. 13/2010
Sub preşedinţia doamnei judecãtor dr. Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituitã în Secţii Unite, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, respectiv la posibilitatea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei stabilite pentru o infracţiune intenţionatã (sãvârşitã în cursul termenului de încercare al unei suspendãri condiţionate a executãrii pedepsei dispuse anterior), pedeapsã la care a fost cumulatã o altã pedeapsã ca urmare a revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii acestei din urmã pedepse, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevãzute de art. 81 din Codul penal cu privire la infracţiunea sãvârşitã ulterior.
Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, fiind prezenţi 87 de judecãtori din 106 aflaţi în funcţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procuror Gabriela Scutea - adjunct al procurorului general.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili cã în accepţiunea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal nu este posibilã suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei stabilite pentru o infracţiune intenţionatã, pedeapsã la care a fost cumulatã o altã pedeapsã ca urmare a revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii acestei din urmã pedepse, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevãzute de art. 81 din Codul penal.
SECŢIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constatã urmãtoarele:
În jurisprudenţa penalã actualã - la nivel de judecãtorii, tribunale şi curţi de apel - nu existã un punct de vedere unitar în aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, al cãror conţinut legal în redactarea actualã în vigoare este urmãtorul: "Dacã în cursul termenului de încercare cel condamnat a sãvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivã chiar dupã expirarea acestui termen, instanţa revocã suspendarea condiţionatã, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicatã pentru noua infracţiune."
A. Astfel, unele instanţe au apreciat cã în cazul îndeplinirii condiţiilor prevãzute de art. 81 din Codul penal pedeapsa la care a fost cumulatã o altã pedeapsã ca urmare a revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii acestei din urmã pedepse poate fi suspendatã condiţionat. Aceastã jurisprudenţã recunoaşte posibilitatea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei rezultante, obţinute prin aplicarea mecanismului prevãzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.
S-a argumentat cã din analiza dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal rezultã cã, în cazul în care în termenul de încercare al suspendãrii condiţionate inculpatul sãvârşeşte o nouã infracţiune cu intenţie, instanţa are obligaţia de a revoca suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei şi de a dispune executarea alãturatã a celor douã pedepse, fãrã a specifica modalitatea de executare a pedepsei rezultate în urma aplicãrii acestui mecanism.
B. Alte instanţe au apreciat cã pentru cea de a doua pedeapsã stabilitã pentru fapta sãvârşitã în cursul termenului de încercare al suspendãrii condiţionate dispuse anterior se poate face aplicarea art. 81 din Codul penal, urmând a se dispune executarea într-un loc de deţinere doar a pedepsei a cãrei suspendare este revocatã.
C. Potrivit jurisprudenţei constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - majoritarã şi la nivelul instanţelor inferioare - se apreciazã cã, în accepţiunea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, nu este posibilã suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei stabilite pentru o infracţiune intenţionatã, pedeapsã la care a fost cumulatã o altã pedeapsã ca urmare a revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii acestei din urmã pedepse, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevãzute de art. 81 din Codul penal.
În argumentarea acestei interpretãri juridice s-a arãtat cã, potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, pedeapsa rezultantã se executã în regim de detenţie - aceasta fiind, de altfel, sancţiunea ce rezultã din revocarea suspendãrii condiţionate a executãrii unei pedepse - în caz contrar, al aplicãrii art. 81 din Codul penal dupã revocarea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei anterioare, prevederile art. 83 alin. 1 din acelaşi cod ar fi lipsite de conţinut şi finalitate.
În acelaşi timp s-a arãtat cã, dacã legiuitorul ar fi înţeles sã reglementeze şi o astfel de posibilitate, ar fi statuat-o expres, aşa cum a fãcut în art. 83 alin. 3 din Codul penal, potrivit cãruia în cazul în care infracţiunea ulterioarã este sãvârşitã din culpã, se poate aplica suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, caz în care nu mai are loc revocarea primei suspendãri.
Aceste din urmã instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.
În accepţiunea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal nu este posibilã suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei stabilite pentru o infracţiune intenţionatã, pedeapsã la care a fost cumulatã o altã pedeapsã ca urmare a revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii acestei din urmã pedepse, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevãzute de art. 81 din Codul penal; de asemenea, suspendarea condiţionatã nu poate fi dispusã nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantã, obţinutã prin aplicarea mecanismului prevãzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.
Soluţia amintitã este justificatã pentru urmãtoarele considerente:
În conformitate cu art. 83 alin. 1 din Codul penal, dacã în cursul termenului de încercare cel condamnat a sãvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivã chiar dupã expirarea acestui termen, "instanţa revocã suspendarea condiţionatã, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicatã pentru noua infracţiune".
În literatura juridicã, referindu-se la suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, s-a arãtat cã aceastã mãsurã constã, în esenţã, în dispoziţia luatã de instanţa de judecatã, prin însãşi hotãrârea de condamnare, de a suspenda, pe o anumitã duratã "şi în anumite condiţii", executarea pedepsei pronunţate. Dacã în decursul termenului de încercare condamnatul respectã condiţiile impuse şi are o bunã conduitã, la expirarea termenului el este reabilitat de drept, iar dacã, dimpotrivã, el nu respectã condiţiile impuse sau sãvârşeşte o nouã infracţiune, în cursul termenului de încercare, va fi ţinut sã execute atât pedeapsa a cãrei executare fusese suspendatã, cât şi pedeapsa aplicatã pentru noua infracţiune.
Sub aspectul naturii juridice a acestei instituţii, suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei este o instituţie complementarã menitã sã întregeascã posibilitãţile pe care legea le dã instanţei judecãtoreşti pentru realizarea individualizãrii pedepsei. Ea fiind consecinţa unei condamnãri, îşi pãstreazã însã caracterul de mãsurã coercitivã penalã, caracter care constã în obligaţia impusã celui condamnat de a avea o bunã conduitã pe durata termenului de încercare şi de a se abţine de la sãvârşirea unei noi infracţiuni.
Pe toatã durata termenului de încercare, condamnatul "este ameninţat sã piardã beneficiul suspendãrii şi sã execute cumulativ douã pedepse", în cazul în care ar sãvârşi o altã infracţiune.
Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei are caracterul juridic de "mijloc de individualizare a executãrii pedepsei" şi funcţioneazã ca o mãsurã judiciarã (substitutiv de pedeapsã) de a cãrei respectare depinde stingerea executãrii.
Sub aspectul efectelor instituţiei suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, dat fiind specificul acestei mãsuri, derivând din natura juridicã a acestuia, în literatura juridicã se face, în mod judicios, o diferenţiere între "efectele imediate şi provizorii" şi "efectele ulterioare definitive".
Efectele imediate (provizorii) se produc de îndatã ce hotãrârea prin care s-a pronunţat suspendarea executãrii a rãmas definitivã şi dureazã întreaga perioadã de încercare (adicã pânã la expirarea termenului acesteia).
Principalul efect imediat (provizoriu) constã în aceea cã executarea pedepsei este suspendatã (adicã pedeapsa, deşi definitiv aplicatã, nu este pusã în executare).
Dar, acest efect imediat al acordãrii suspendãrii este condiţionat de conduita condamnatului pe toatã durata termenului de încercare. Cu alte cuvinte, executarea pedepsei devine condiţionatã de conduita condamnatului pe aceastã duratã, iar suspendarea executãrii poate fi revocatã în caz de nerespectare a condiţiilor, în special aceea de a nu comite o altã infracţiune în acest interval de timp (de unde şi caracterul provizoriu al efectului imediat al suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei).
Efectele ulterioare definitive sunt urmãtoarele: suspendarea executãrii înceteazã, în mod pozitiv, prin ajungerea la termen, adicã prin împlinirea termenului de încercare.
La aceastã datã înceteazã suspendarea executãrii pedepsei, adicã înceteazã efectul imediat (provizoriu) al acestei mãsuri şi problema executãrii pedepsei este definitiv tranşatã.
Dar suspendarea executãrii înceteazã nu numai în "mod pozitiv", adicã prin împlinirea termenului de încercare, ci şi în "mod negativ", adicã prin anularea sau revocarea mãsurii de suspendare.
În cazul anulãrii, suspendarea înceteazã pentru cã mãsura a fost aplicatã contrar prevederilor imperative ale legii (adicã ab initio mãsura suspendãrii era lovitã de un viciu care o fãcea inoperantã).
În privinţa revocãrii însã, situaţia juridicã este alta, ea exprimând eşecul acestei mãsuri din cauza conduitei inculpatului care s-a dovedit a nu merita încrederea ce i-a fost acordatã de instanţa care a oferit condamnatului o şansã de a se îndrepta, fãrã sã execute efectiv pedeapsa.
Ambele moduri de încetare a mãsurii suspendãrii executãrii pedepsei - cel pozitiv şi cel negativ - decurg în mod firesc din natura şi scopul acestei instituţii.
Menţinerea modalitãţii de executare a pedepsei în cazul comiterii unei infracţiuni în termenul de încercare este expres prevãzutã în art. 83 alin. 3 din Codul penal, sub forma unei excepţii. Potrivit acestor prevederi legale, dacã infracţiunea ulterioarã este sãvârşitã din culpã, se poate aplica suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei chiar dacã infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendãri. Prin urmare, posibilitatea suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei stabilite pentru o infracţiune intenţionatã, pedeapsã la care a fost cumulatã o altã pedeapsã, ca urmare a revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii acestei din urmã pedepse, este exclusã de art. 83 alin. 3 din acelaşi cod, care permite o asemenea individualizare a executãrii pedepsei doar dacã noua infracţiune este sãvârşitã din culpã. Dacã legiuitorul ar fi înţeles sã reglementeze posibilitatea suspendãrii condiţionate şi în cazul în care noua infracţiune este comisã cu intenţie, ar fi prevãzut-o expres, aşa cum a fãcut-o în art. 83 alin. 3 din Codul penal.
În literatura de specialitate, în mod constant, s-a apreciat cã prin sintagma "executare în întregime a pedepsei" legiuitorul a avut în vedere executarea acesteia într-un loc de deţinere.
S-a arãtat cã infractorul este supus la executarea efectivã a pedepsei când, ca urmare a conduitei sale în cursul termenului de încercare, se constatã cã acesta nu s-a îndreptat şi cã persistã în sãvârşirea de infracţiuni, în acest caz intrând în acţiune garanţia prevãzutã de lege pentru ipoteza în care suspendarea executãrii se dovedeşte nejustificatã.
Acest tratament sever este consecinţa conduitei infractorului care în dispreţul încrederii ce i s-a acordat şi a posibilitãţii ce i s-a oferit de a se îndrepta fãrã executarea pedepsei, a sãvârşit din nou o infracţiune, gãsindu-şi justificarea în starea de periculozitate a acestuia care recidiveazã în condiţiile arãtate.
Prin urmare, o nouã suspendare a executãrii pedepsei este exclusã tocmai ca efect al revocãrii.
În acelaşi timp s-a apreciat cã revocarea suspendãrii condiţionate intervine, cu titlu de sancţiune, pentru nerespectarea obligaţiei de a nu comite o altã infracţiune în interiorul termenului de încercare, un asemenea comportament demonstrând cã infractorul nu a justificat încrederea ce i s-a acordat şi nu s-a reeducat. Drept consecinţã, pedeapsa suspendatã devine executabilã. Totodatã, s-a arãtat cã în cazul revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii pedepsei, ca urmare a comiterii în termenul de încercare a unei infracţiuni intenţionate, nu se poate dispune suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei, suspendarea executãrii pedepsei sub supraveghere şi nici executarea acesteia la locul de muncã, pentru cã toate 3 sunt modalitãţi distincte de individualizare a executãrii pedepsei, iar o nouã individualizare ar aduce atingere autoritãţii de lucru judecat.
În consecinţã, în temeiul dispoziţiilor art. 414^2 din Codul de procedurã penalã, urmeazã a se admite recursul în interesul legii şi a se stabili ca problema de drept sus-menţionatã referitoare la interpretarea şi aplicarea unitarã a dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal sã fie soluţionatã în mod obligatoriu, în sensul cã:
În accepţiunea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal nu este posibilã suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei stabilite pentru o infracţiune intenţionatã, pedeapsã la care a fost cumulatã o altã pedeapsã ca urmare a revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii acestei din urmã pedepse, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevãzute de art. 81 din Codul penal, de asemenea, suspendarea condiţionatã nu poate fi dispusã nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantã, obţinutã prin aplicarea mecanismului prevãzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii,
DECID:
Admit recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângã înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal stabileşte cã:
1. Suspendarea condiţionatã a executãrii pedepsei nu poate fi dispusã pentru pedeapsa stabilitã în cazul sãvârşirii în cursul termenului de încercare a unei infracţiuni intenţionate sau praeterintenţionate, pedeapsã la care a fost cumulatã o altã pedeapsã, ca urmare a revocãrii suspendãrii condiţionate a executãrii acestei din urmã pedepse, chiar şi în cazul îndeplinirii condiţiilor prevãzute de art. 81 din Codul penal.
2. Suspendarea condiţionatã a executãrii nu poate fi dispusã nici în ceea ce priveşte pedeapsa rezultantã, obţinutã prin aplicarea mecanismului prevãzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal.
Obligatorie, potrivit art. 414^5 alin. 4 din Codul de procedurã penalã.
Pronunţatã în şedinţã publicã azi, 17 ianuarie 2011.
PREŞEDINTELE
ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,
LIVIA DOINA STANCIU
Prim-magistrat-asistent,
Adriana Daniela White
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
