Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE Nr. 1*) din 12 ianuarie 1993 exceptiei de neconstitutionalitatea decretelor fostului Consiliu de Stat nr. 194/1987 , nr. 121/1988, precum si nr. 148 si nr. 190/1989 privind exproprierea unor imobile din municipiul Dej
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 129 din 17 iunie 1993
*) Decizia nr. 1 a rãmas definitiva ca urmare a Deciziei nr. 20 din 14 aprilie 1993, publicatã în Monitorul Oficial al României nr. 121 din 8 iunie 1993.
Mihai Constantinescu - preşedinte
Antonie Iorgovan - judecãtor
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Mihail-Antoniu Roman - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a decretelor fostului Consiliu de Stat nr. 194/1987 , nr. 121/1988, precum şi nr. 148 şi nr. 190/1989 privind exproprierea unor imobile din municipiul Dej, invocatã de Consiliul municipiului Dej în Dosarul nr. 783/1992 aflat pe rolul Tribunalului judeţean Cluj, secţia civilã şi de contencios administrativ.
Preşedintele declara şedinţa deschisã.
Magistratul-asistent face apelul pãrţilor. Rãspund: domnul consilier Sigartau Teodor pentru Consiliul municipiului Dej, domnul consilier Mora Ioan pentru Prefectura judeţului Cluj şi domnul Tamas Aurel pentru Asociaţia Proprietarilor Imobilelor Expropriate dar Nedemolate din municipiul Dej.
Pãrţile prezente confirma primirea actelor depuse de Consiliul municipiului Dej în şedinţa din 2 decembrie 1992, cat şi a celor trimise de prefecturile judeţelor Bistrita-Nasaud, Mures şi Sibiu.
Neformulandu-se alte cereri, preşedintele completului de judecata considera cauza în stare de judecata şi da cuvântul pãrţilor în fond, solicitandu-le sa se refere şi la prevederile <>art. 4 din Decretul nr. 467/1979 privind evaluarea construcţiilor, terenurilor şi plantaţiilor ce se preiau, cu plata, în proprietatea statului prin expropriere sau în alte cazuri prevãzute de lege.
Pentru Consiliul municipiului Dej, domnul consilier Sigartau Teodor arata ca imobilele în cauza nu au intrat în proprietatea statului în condiţiile impuse de <>art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , iar despãgubirile achitate nu au reprezentat o dreapta desdaunare în înţelesul prevederilor art. 41 alin. (3) din Constituţie. Prin hotãrârea sa, Consiliul municipiului Dej nu a constituit sau reconstituit dreptul de proprietate al celor expropriati şi nedeposedati, ci a acţionat în apãrarea unui drept fundamental şi actual al cetãţenilor, în spiritul prevederilor <>art. 21 lit. t,) din Legea nr. 69/1991 , deoarece necesitatea întreţinerii, impozitãrii, devoluarii succesorale şi asigurãrii acelor imobile impunea reglementarea situaţiei lor juridice. Întrucât decretele de expropriere fac corp comun cu <>Legea nr. 58/1974 care a fost abrogatã, solicita ca în soluţionarea exceptiei sa se aibã în vedere şi acest aspect. Subliniaza, de asemenea, ca în prezent proprietatea privatã este un drept fundamental, garantat şi ocrotit de Constituţie, astfel încât rezolvarea situaţiei proprietarilor expropriati, dar nedeposedati, şi recunoaşterea drepturilor lor va avea o rezonanta interna şi internationala importanta. În privinta competentei Curţii Constituţionale, apreciazã ca decretele de expropriere nu pot fi privite ca acte individuale, deoarece reglementeazã, în primul rând, problema de interes public a sistematizãrii municipiului Dej, iar în al doilea rând, <>Decretul nr. 467/1979 , fata de care sunt subsumate procedural, alcatuind, astfel, în mod necesar, o unitate normativa indisolubila, reglementeazã inechivoc probleme de ordin general. Curtea este deci competenta sa se pronunţe, în sensul prevederilor <>art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , asupra exceptiei invocate. Ca forta juridicã, decretele de expropriere fac parte din categoria actelor de dispoziţie ale fostului Consiliu de Stat, organ suprem al puterii de stat cu activitate permanenta, nefiind deci acte de drept administrativ, ci cu caracter legislativ. Considera ca, în aceasta privinta, poziţia Guvernului de a accepta competenta Curţii Constituţionale în examinarea decretelor în general, dar nu şi a celor de expropriere, este echivoca, precum şi ca tratamentul imobilelor expropriate şi demolate, adoptat prin <>Hotãrârea Guvernului nr. 556/17 mai 1992 , fiind pe baza unui criteriu zonal, este discriminatoriu şi ca atare neconstitutional, cu efecte negative asupra poziţiilor unor prefecturi din ţara, cum este cazul Prefecturii judeţului Cluj. În final, cere admiterea exceptiei de neconstituţionalitate a decretelor de expropriere a imobilelor care fac obiectul Hotãrârii nr. 10 din 8 aprilie 1992 a Consiliului municipiului Dej.
Domnul Tamas Aurel, pentru Asociaţia Proprietarilor Imobilelor Expropriate dar Nedemolate din municipiul Dej, cere sa fie primite concluziile Consiliului municipiului Dej. În concret, invedereaza ca situaţia proprietarilor imobilelor expropriate este deosebit de precara. Ei nu pot fi autorizaţi sa execute reparaţiile necesare, nu pot construi spaţii suplimentare impuse de majorarea numãrului membrilor familiei, nu pot devolua succesiunile, iar în eventualitatea unor calamitati (incendii, inundatii etc.), nu vor putea incasa indemnizaţiile prevãzute de lege. De asemenea, considera ca, în situaţia unor noi exproprieri, drepturile proprietarilor vor fi ocrotite, în condiţiile prevãzute de actuala Constituţie, prin plata unei drepte despãgubiri. În final, apreciazã ca nu se poate susţine caracterul individual al decretelor de expropriere sau al <>Decretului nr. 467/1979 , acestea fiind acte de decizie suprema ale fostului Consiliu de Stat în probleme de interes public şi solicita ocrotirea drepturilor membrilor asociaţiei. Ţinând seama de <>art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , de abrogarea <>Legii nr. 58/1974 şi de prevederile art. 4, 135 şi 150 alin (1) din Constituţie, asociaţia apreciazã ca decretele de expropriere ce fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã Curtea Constituţionalã nu mai pot fi puse în executare.
Domnul Ioan Mora, pentru Prefectura judeţului Cluj, susţine ca decretele de expropriere au fost puse în executare, proprietarii expropriati incasandu-şi despãgubirile cuvenite, astfel încât orice alte pretenţii la repararea daunelor urmeazã sa se reglementeze potrivit prevederilor <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , numai prin lege. Arata ca cenzura actelor normative anterioare Constituţiei nu trebuie sa ducã la situaţii nedrepte sau de natura sa afecteze stabilitatea ordinii juridice. În concluzie, considera ca decretele de expropriere au caracter individual şi Curtea Constituţionalã nu este competenta sa se pronunţe asupra lor.
Reprezentantul procuraturii considera, ab initio, ca numai datoritã unei neintelegeri din partea instanţei de fond a fost posibil ca o problema de competenta acelei instanţe, cum este considerarea dacã un act normativ este sau nu în vigoare, sa fie ridicatã la rangul de excepţie de neconstituţionalitate. Potrivit Codului civil, unul dintre modurile de dobândire a proprietãţii este şi legea (art. 645). La art. 481 din acelaşi cod se prevede ca, pentru ratiuni superioare, se poate recurge la expropriere, dar dupã o prealabilã şi dreapta despãgubire. Legea este unicul izvor de drept, instituind reguli de drept pentru constituirea şi exercitarea unor drepturi subiective. În cazul decretelor de expropriere, ia mãsura deposedarii subiectilor de dreptul lor de proprietate. În final, considera ca decretele de expropriere nu sunt propriu-zis legi. Ele reprezintã, în sensul art. 64 al Constituţiei din 1965, doar acte cu putere de lege, adoptate de fostul Consiliu de Stat în intervalul dintre sesiunile fostei Mari Adunãri Naţionale, astfel încât nu ar fi cazul sa intervinã Curtea Constituţionalã. În situaţia ca s-ar accepta ca aceste decrete sunt similare legii, trebuie sa se convinã ca ele nu se mai pot aplica, deoarece, potrivit prevederilor <>art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , imobilele nepreluate efectiv de stat în vederea demolarii au rãmas în proprietatea deţinãtorilor lor. Chiar şi în situaţia emigrantilor, ale cãror imobile erau trecute în proprietatea statului potrivit <>Decretului nr. 223/1974 , practica judiciarã a considerat ca numai decizia organelor locale marcheaza momentul trecerii în proprietatea statului a imobilelor abandonate. În sprijinul acestei practici este teoria aparentei de drept, dezvoltata de prof. Traian Ionascu. De aceea considera ca nu se poate vorbi de trecerea automatã în proprietatea statului a imobilelor, o data cu emiterea decretului de expropriere fiind necesarã şi decizia organului puterii locale. Exista o deosebire chiar şi între cei despãgubiţi şi cei nedespagubiti, pentru ultimii neputându-se finaliza actul de expropriere, deoarece atât <>Legea nr. 58/1974 cat şi normele de despãgubire sunt abrogate. Abrogarea implicita este cunoscutã şi de Codul civil (art. 1912). Prof. Aurelian Ionascu prefera termenul de "ineficienta legii", de "inoperantã legii", chiar de
"cãderea în desuetudine" a unei legi. În cazul de fata arata ca au fost abrogate legile de regim care au generat decretele de expropriere, astfel încât instanta de fond trebuia sa interpreteze actul normativ, nefiind, deci, o situaţie caracteristica exceptiei de neconstituţionalitate, ci un caz de denegare de dreptate.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
deliberând asupra exceptiei de neconstituţionalitate invocatã retine urmãtoarele:
Prin Hotãrârea nr. 10 din 8 aprilie 1992, Consiliul municipiului Dej, actionand în baza <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 69/1991 şi urmãrind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile expropriate şi nedemolate din municipiul Dej, ca urmare a abrogãrii <>Legii nr. 58/1974 prin <>Decretul-lege nr. 1/1989 şi a neîndeplinirii condiţiilor prevãzute de <>art. 4 din Decretul nr. 467/1979 a recunoscut dreptul de proprietate, fãrã nici o ingradire, asupra imobilelor expropriate prin decretele nr. 194/1987 , nr. 121/1988, nr. 148 şi nr. 190/1989. Prin art. 2 - 7 ale aceleiaşi Hotãrâri s-au reglementat şi consecinţele acestei mãsuri.
Prefectura judeţului Cluj a atacat Hotãrârea nr. 10/1992 a Consiliului municipiului Dej în fata instanţei de contencios administrativ, solicitând, asa cum rezulta din acţiunea înregistratã sub nr. 783 din 29 aprilie 1992, Tribunalului judeţean Cluj anularea acestei hotãrâri pentru lipsa competentei consiliului local de a recunoaşte dreptul de proprietate al persoanelor fizice asupra imobilelor expropriate şi de a stabili condiţiile de realizare a acestei recunoasteri, în preocuparea Guvernului fiind în curs de definitivare un proiect de lege pentru reglementarea situaţiei juridice a imobilelor respective. În opinia Prefecturii judeţului Cluj situaţia imobilelor expropriate dar nedemolate trebuie pusã în concordanta cu noua reglementare a exproprierilor pentru utilitate publica, în contextul prevederilor <>art. 41 din Constituţie, iar invocarea abrogãrii Legii nr. 58/1974 este irelevanta, legile civile neputând dispune decât pentru viitor. De asemenea, considera ca decretele de expropriere au fost puse în executare prin achitarea, în baza proceselor-verbale de evaluare, a despãgubirilor legale, restituirea acestor despãgubiri fiind o mãsura forţatã.
În şedinţa din 22 septembrie 1992 a sectiei civile şi de contencios administrativ a Tribunalului judeţean Cluj, Consiliul municipiului Dej a invocat excepţia de neconstituţionalitate a decretelor nr. 194/1987 , nr. 121/1988, nr. 148 şi nr. 190/1989 privind exproprierea unor imobile din municipiul Dej, rãmase nedemolate şi netrecute în proprietatea statului, sustinand ca ele sunt contrare Constituţiei care garanteazã dreptul de proprietate şi, în baza art. 150 alin. (1) din Constituţie, trebuie considerate ca abrogate.
Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Prefectura judeţului Cluj a susţinut ca nu intra în competenta Curţii Constituţionale controlul constituţionalitãţii decretelor de expropriere adoptate de fostul Consiliu de Stat, deoarece <>art. 2 din Legea nr. 47/1992 se referã la controlul constituţionalitãţii legilor, regulamentelor Parlamentului şi ordonanţelor Guvernului, astfel încât asupra cererii paratei - Consiliul municipiului Dej - este competenta sa se pronunţe instanta în baza <>Legii nr. 29/1990 .
Intervenienta în proces - Asociaţia Proprietarilor de Imobile Expropriate dar Nedemolate din municipiul Dej - a lãsat la aprecierea instanţei modul de rezolvare a exceptiei.
Luând act de excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Consiliul municipiului Dej şi de poziţia celorlalte pãrţi din proces, Tribunalul judeţean Cluj, secţia civilã şi de contencios administrativ, prin Încheierea din 22 septembrie 1992, a sesizat Curtea Constituţionalã, exprimandu-şi opinia în sensul ca decretele prin care s-au expropriat imobilele în cauza nu sunt acte normative, ci acte individuale şi, ca atare, nu se încadreazã în sintagma "legi şi ordonanţe" la care se referã <>art. 2 alin. (2) al Legii nr. 47/1992 .
Judecãtorul raportor, apreciind ca nu sunt aplicabile dispoziţiile <>art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , a trimis încheierea, prin care a fost sesizatã Curtea, fiecãrei Camere a Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi comunica punctele de vedere cu privire la excepţia invocatã. De asemenea, s-a solicitat Ministerului Finanţelor şi Departamentului pentru Administraţie Publica Localã sa comunice în ce fel au soluţionat pana în prezent situaţia imobilelor expropriate dar nedemolate.
Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Guvernul României, prin Adresa nr. 5/6469 din 28 octombrie 1992 îşi exprima opinia în sensul ca decretele de expropriere au caracter individual şi, ca atare, nu intra în categoria legilor şi ordonanţelor Guvernului în raport cu care se determina competenta Curţii Constituţionale, asupra constituţionalitãţii lor urmând sa se pronunţe viitorul Consiliu Legislativ, potrivit prevederilor alin (2) al art. 150 din Constituţie.
Departamentul pentru Administraţie Publica Localã, prin Adresa nr. 19/3883/20 octombrie 1992, arata ca nu a fost sesizat cu rezolvarea unor atare situaţii, deşi în evidenta sa statistica figureazã şi imobile nedemolate.
Ministerul Finanţelor, Direcţia juridicã, prin Adresa nr. 45918 din 25 octombrie 1992, a fãcut cunoscut ca, având în vedere prevederile <>art. 4 din Decretul nr. 467/1979 şi abrogarea prin <>Decretul-lege nr. 1/1989 a <>Legii nr. 58/1974 , prin Circulara nr. 2466/12.12.1990 a Secretariatului General al Guvernului s-a solicitat tuturor prefecturilor sistarea oricãror acţiuni vizând demolarea de construcţii în temeiul unor decrete de expropriere emise înainte de 22 decembrie 1989, interzicandu-se, totodatã preluarea de cãtre unitãţile de stat şi executarea de construcţii pe suprafeţele de teren proprietate personalã, care au fãcut obiectul unor decrete de expropriere emise de regimul comunist pana la stabilirea regimului juridic al acestor terenuri. De asemenea, ministerul considera ca regimul juridic al acestor imobile, cu sau fãrã construcţii, trebuie reglementat prin lege.
La primul termen de judecata, ţinând seama de susţinerile orale ale reprezentantului Consiliului municipiului Dej şi ale intervenientei, s-au cerut relaţii privind modul de soluţionare a situaţiilor similare cu cele din proces prefecturilor din judeţele Bistrita-Nasaud, Mures şi Sibiu.
În Comunicarea nr. 2511/1992 a Prefecturii judeţului Bistrita-Nasaud se arata ca prin deciziile nr. 329 din 18 octombrie 1990 şi nr. 58 din 22 februarie 1991 s-a recunoscut proprietarilor nedeposedati dreptul lor de proprietate deplin asupra imobilelor expropriate din oraşele Bistrita şi Beclean, s-au recuperat sumele achitate ca despãgubire, s-a dat dispoziţie pentru perceperea impozitelor şi primelor de asigurare curente referitoare la aceste imobile şi s-au reziliat contractele de închiriere sau vânzare-cumpãrare încheiate cu aceşti proprietari.
Prefectura judeţului Sibiu, cu Adresa nr. 2449 din 29 decembrie 1992, a fãcut cunoscut ca pe cale administrativã nu s-au soluţionat asemenea situaţii, dar în doua cazuri proprietarii expropriati au obţinut din partea instanţelor judecãtoreşti din Sibiu hotãrâri prin care s a constatat nulitatea intabulãrii dreptului de proprietate al statului roman asupra imobilelor expropriate dar nepreluate efectiv şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în cãrţile funciare.
Prefectura judeţului Mures, prin Adresa nr. 3190 din 16 decembrie 1992, a comunicat ca nu s-a emis nici o decizie de restituire a imobilelor expropriate şi nedemolate şi nici nu s-a soluţionat într-o alta modalitate problema restituirii acestor imobile.
Examinând competenta de soluţionare a exceptiei invocate, Curtea constata ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, este în atributia sa de a hotãrî asupra acestei excepţii, pentru urmãtoarele motive:
- Hotãrârea din 8 aprilie 1992 a Consiliului municipiului Dej a stabilit, în scopul reglementãrii situaţiei juridice a imobilelor expropriate dar nepreluate de la proprietari, noi raporturi juridice dupã intrarea în vigoare a Constituţiei, ca urmare a regimului constituţional actual al dreptului de proprietate asupra imobilelor respective, astfel încât sunt aplicabile dispoziţiile <>art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 ;
- decretele de expropriere adoptate de fostul Consiliu de Stat nu pot fi considerate ca reprezentând acte administrative; o asemenea interpretare este infirmata de prevederile Constituţiei din 1965, sub imperiul cãreia aceste decrete au fost adoptate, fostul Consiliu de Stat fiind organ suprem al puterii de stat, nu al administraţiei de stat, astfel încât decretele sale fac parte din categoria actelor cu caracter legislativ, mai ales în domeniul exproprierii, unde art. 645 din Codul civil se referã la lege ca temei de dobândire a proprietãţii;
- caracterul normativ sau individual al actului legislativ este irelevant pentru determinarea competentei Curţii Constituţionale, deoarece art. 144 lit. c) din Constituţie se referã la lege ca izvor formal de drept, indiferent de faptul ca ea are caracter normativ - ceea ce constituie regula - sau nu; în cazul decretelor de expropriere, al cãror scop era trecerea silitã a unui bun în proprietatea statului, ele nu pot fi desprinse de prevederile <>art. 4 din Decretul nr. 467/1979 care reglementa modalitatea de trecere în proprietatea statului a bunului expropriat;
- teza potrivit cãreia decretele de expropriere scapa competentei unui organ de jurisdicţie, judecãtoreascã sau constituţionalã, le conferã o autoritate mai mare decât insesi legile adoptate de fosta Mare Adunare Nationala, cu privire la care organele de jurisdicţie pot, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, sa constate ca, dacã vin în conflict cu prevederile acesteia, sunt abrogate; o asemenea consecinta este însã contrarã prevederilor acestui articol care, prin conţinutul şi finalitatea sa, este exhaustiv, nu selectiv;
- constatarea incidentei art. 150 alin (1) din Constituţie este de competenta Curţii Constituţionale din moment ce instanta de judecata nu s-a pronunţat asupra faptului dacã decretele atacate contravin sau nu Constituţiei; altminteri ar insemna ca însãşi Curtea Constituţionalã sa admitã aplicabilitatea unor texte contrare Constituţiei.
Competenta Curţii se referã însã numai la excepţia de neconstituţionalitate invocatã. De aceea problemele legate de competenta Consiliului municipiului Dej de a emite hotãrârea atacatã de prefectura sunt de atributul exclusiv al instanţei de contencios administrativ, sesizatã cu acţiunea în anulare.
Din susţinerile pãrţilor şi din relaţiile primite de la autoritãţile sus-menţionate rezulta ca situaţia imobilelor expropriate nepreluate în vederea demolarii nu este soluţionatã uniform, generand o stare confuza şi contradictorie, în contradictie cu exigenţele statului de drept şi cu stabilitatea drepturilor constituţionale recunoscute cetãţenilor.
Examinând în fond excepţia, Curtea constata ca decretele de expropriere apreciate ca nefiind constituţionale au fost emise în vederea sistematizãrii localitãţii şi deci formeazã corp comun cu <>Legea nr. 58/1974 pentru sistematizarea teritoriului şi localitãţilor urbane şi rurale, expres abrogatã prin <>Decretul-lege nr. 1 din 26 decembrie 1989 . Ca urmare a abrogãrii acestei legi, însuşi temeiul juridic, în scopul realizãrii cãruia decretele au fost emise, a dispãrut. Imobilele expropriate nu vor mai putea fi preluate, în vederea demolarii, pe baza planurilor de sistematizare elaborate în conformitate cu acea lege, deoarece aceste planuri şi-au pierdut suportul legal.
Potrivit <>art. 4 din Decretul nr. 467/1979 imobilele expropriate trec în proprietatea statului pe data preluãrii lor efective în vederea demolarii. Deci, potrivit acestui text, dreptul de proprietate al statului se constituia numai ca urmare a preluãrii efective a imobilului în vederea demolarii, astfel încât, pana la acea data, proprietarul, deşi expropriat, era în continuare titularul dreptului de proprietate. Altminteri ar insemna ca pe intervalul dintre expropriere şi trecerea în proprietatea statului - care, asa cum rezulta şi pentru imobilele în cauza, poate fi foarte mare, bunul sa fie "fãrã stãpân". Or, o asemenea situaţie atrage constituirea proprietãţii statului pe baza art. 477 Cod civil, ceea ce vine în contradictie cu prevederile <>art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , potrivit cãrora, în caz de expropriere, aceasta proprietate se constituie numai ca urmare a preluãrii efective în vederea demolarii. În aceste condiţii, dreptul de proprietate al celor expropriati era grav restrâns dupã expropriere, îndeosebi în ce priveşte dispoziţia. Totodatã, constituirea dreptului de proprietate al statului asupra imobilului expropriat era afectat de condiţia suspensivã a preluãrii efective pentru demolare. Cat timp aceasta condiţie nu mai poate fi îndeplinitã, întrucât temeiul legal al planurilor de sistematizare, pentru executarea cãrora imobilele au fost expropriate, a dispãrut, rezulta ca prevederea legalã care a instituit condiţia respectiva este, de asemenea, afectatã, devenind inoperantã. Pe cale de consecinta, regimul juridic al dreptului proprietarilor expropriati nu mai poate fi acelaşi. El era caracteristic unui drept de proprietate amputat, care supravietuia exproprierii pana la preluarea efectivã a imobilului pentru demolare. Un asemenea regim juridic, în care condiţia ce afecta exerciţiul deplin al dreptului a devenit imposibila, este contrar prevederilor art. 41 din Constituţie, potrivit cãrora dreptul de proprietate privatã este garantat şi art. 135 alin. ultim, potrivit cãruia proprietatea privatã este inviolabilã.
În consecinta, având în vedere prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora dispoziţiile legilor anterioare acesteia sunt abrogate dacã vin în conflict cu o prevedere constituţionalã, rezulta ca <>art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , întrucât a instituit o condiţie în prezent imposibil de realizat şi care are ca efect restrangerea grava a dreptului de proprietate, este, de la data intrãrii în vigoare a Constituţiei, abrogat, fiind contrar dispoziţiilor art. 41 alin. (1) şi art. 135 ale legii fundamentale.
Pe cale de consecinta şi, deoarece sunt lipsite atât de motivatia elaborãrii lor, <>Legea nr. 58/1974 , cat şi de posibilitatea punerii lor în executare, în condiţiile <>art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , decretele de expropriere nr. 194/1987 , nr. 121/1988, nr. 148 şi nr. 190/1989 au devenit caduce.
Constatarea inoperantei decretelor de expropriere pentru fiecare caz în parte, respectiv neîndeplinirea, pana la data intrãrii în vigoare a Constituţiei din 1991, a condiţiei impuse de <>art. 4 din Decretul nr. 467/1979 , este însã de competenta instanţei de judecata, în raport cu probele administrate.
Pentru considerentele expuse şi având în vedere prevederile art. 13 lit. A) c) şi ale <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 ,
în temeiul art. 41 alin. (1), art. 135 alin. final, art. 144 lit. c) şi art. 150 alin. (1) din Constituţie,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
În numele legii
DECIDE:
Constata ca prevederile <>art. 4 din Decretul fostului Consiliu de Stat nr. 467 din 28 decembrie 1979 privind evaluarea construcţiilor, terenurilor şi plantaţiilor ce se preiau, cu plata, în proprietatea statului prin expropriere sau în alte cazuri prevãzute de lege, publicat în Buletinul Oficial nr. 3 din 4 ianuarie 1980, sunt abrogate de la data intrãrii în vigoare a Constituţiei României din 1991 şi, în consecinta, constata ca, de la aceeaşi data, decretele fostului Consiliu de Stat nr. 194 din 17 august 1987 , nr. 121 din 25 aprilie 1988, nr. 148 din 22 iunie 1989 şi nr. 190 din 10 august 1989, nepublicate, în mãsura în care imobilele la care se referã nu au fost preluate efectiv în vederea demolarii, tot pana la intrarea în vigoare a Constituţiei, au devenit caduce.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica la 12 ianuarie 1993.
PREŞEDINTE,
dr. Mihai Constantinescu
Magistrat-asistent,
Mihail-Antoniu Roman
--------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
