Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.682 din 17 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 52 din 22 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Ovidiu Marcel Pãtru în Dosarul nr. 3.091/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Rãzvan Covaci, membru al Baroului Timiş, în calitate de apãrãtor ales, cu delegaţie depusã la dosarul cauzei. Se constatã lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul apãrãtorului autorului excepţiei, care solicitã admiterea acesteia, reiterând argumentele expuse în motivarea scrisã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate, în mãsura în care se sustrage de la orice cale de atac încheierea prin care se respinge cererea de sesizare a instanţei de contencios administrativ cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate ridicate în cadrul unui recurs. Precizeazã cã asemenea situaţii pot apãrea în cazul în care actul administrativ a cãrui legalitate se doreşte a fi contestatã a fost invocat de partea adversã direct în recurs. Considerã cã se instituie în mod nejustificat o diferenţã de tratament între pãrţile care invocã excepţia de nelegalitate în recurs şi cele care o ridicã în alte stadii procesuale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 3.091/30/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ovidiu Marcel Pãtru într-o cauzã având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executãrii unui act administrativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã dispoziţiile <>art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 îl pun în imposibilitatea de a ataca odatã cu fondul încheierea de respingere a cererii de sesizare a instanţei de contencios administrativ competente cu soluţionarea unei excepţii de nelegalitate, deoarece litigiul se aflã în recurs, ca ultim grad de jurisdicţie, astfel cã nu existã o instanţã superioarã în grad la care sã poatã ataca respingerea cererii de sesizare. Susţine cã textul de lege criticat încalcã principiul fundamental al controlului judiciar, îngrãdeşte accesul liber la justiţie şi nesocoteşte dreptul pãrţilor la un proces echitabil. Totodatã, în opinia sa, intrã în contradicţie şi cu prevederile frazei întâi a <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , care stabilesc cã legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pãrţii interesate. Or, în cazul sãu, nu mai poate contesta soluţia de respingere a cererii de sesizare, deoarece fondul cauzei nu mai poate fi atacat, litigiul fiind în ultimul grad de jurisdicţie. Autorul excepţiei precizeazã cã ne aflãm în faţa unei lacune legislative, a unei ipoteze pe care legiuitorul nu a avut-o în vedere la redactarea textului de lege, care a dus la încãlcarea gravã a drepturilor sale constituţionale. Mai aratã cã se gãseşte "într-o situaţie imposibilã, situaţie pe care legiuitorul, din eroare sau din neglijenţã, nu a prevãzut-o la redactarea <>art. 4 alin. (1) fraza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 ". De aceea susţine cã prevederile de lege criticate "aduc atingere dreptului la un proces echitabil, lipsindu-l de efectivitate din cauza redactãrii contradictorii a textului", referindu-se, sub acest ultim aspect al necorelãrii, la prima şi la a treia frazã din <>art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 .
Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã textele de lege criticate încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie, "mai ales în situaţia în care excepţia de nelegalitate este invocatã direct în recurs, ca urmare a luãrii la cunoştinţã, în aceastã etapã procesualã, de actul a cãrui nelegalitate se solicitã a fi constatatã".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile <>art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificatã prin <>Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 4 alin. (1) teza a treia: "(1) Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetatã oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea pãrţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând cã de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizeazã, prin încheiere motivatã, instanţa de contencios administrativ competentã şi suspendã cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusã niciunei cãi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacatã odatã cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentã sã o soluţioneze."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine urmãtoarelor dispoziţii din Legea fundamentalã: art. 16 - Egalitatea în drepturi şi art. 21 - Accesul liber la justiţie. Se invocã, de asemenea, şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale - Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã, aşa cum însuşi autorul excepţiei recunoaşte, critica de neconstituţionalitate se fondeazã pe o omisiune legislativã: dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nu reglementeazã cu privire la ipoteza în care excepţia de nelegalitate a unui act administrativ cu caracter individual este ridicatã într-un litigiu ajuns în stadiul procesual al recursului. Or, dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 interzic în mod expres Curţii Constituţionale sã modifice sau sã completeze prevederile de lege supuse controlului sãu. Aceastã normã legalã este edictatã în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1), care statueazã rolul Parlamentului de unicã autoritate legiuitoare a ţãrii, coroborate cu cele ale art. 1 alin. (4) din Legea fundamentalã, care consacrã principiul separaţiei puterilor în stat. De aceea, chiar dacã omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acesteia ar fi reale, suplinirea lipsei de reglementare nu intrã în atribuţiile Curţii Constituţionale.
O eventualã soluţie pentru situaţia învederatã de autorul excepţiei ar putea fi oferitã de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, în virtutea atribuţiei sale stabilite prin art. 126 alin. (3) din Constituţie - aceea de a asigura interpretarea şi aplicarea unitarã a textului de lege criticat de cãtre celelalte instanţe judecãtoreşti -, ar putea sã clarifice aceastã problemã prin intermediul unui recurs în interesul legii.
Totodatã, din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate se mai poate observa cã autorul acesteia îşi argumenteazã critica şi pe o neconcordanţã între reglementãri cuprinse în fraza întâi şi cea de-a treia a <>art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Or, instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor de neconstituţionalitate numai prin raportare la texte sau principii din Legea fundamentalã, iar nu prin compararea diverselor prevederi legale între ele.
De altfel, Curtea observã cã situaţia avutã în vedere de reprezentantul Ministerului Public şi de Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal, referitoare la invocarea, ca mijloc de apãrare, a unui act administrativ unilateral cu caracter individual de cãtre una dintre pãrţile unui proces în timpul soluţionãrii litigiului ajuns deja în recurs, nu pune probleme de constituţionalitate sub aspectul criticilor invocate în cauza de faţã. O astfel de situaţie îşi gãseşte soluţionare legalã prin posibilitatea pe care partea interesatã o are de a introduce o acţiune directã prin care sã solicite verificarea legalitãţii actului administrativ respectiv, cu suspendarea consecutivã a soluţionãrii litigiului principal. Întrucât actul a fost prezentat pentru prima datã în recurs, înseamnã cã partea interesatã este în termen pentru introducerea unei astfel de acţiuni directe, acesta începând sã curgã de la momentul la care partea a luat cunoştinţã de existenţa actului, moment care este chiar acela al prezentãrii sale de cãtre partea adversã.
În plus, criticile de neconstituţionalitate formulate vizeazã aspecte procedurale, pe care legiuitorul este îndrituit sã le reglementeze, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentalã, acest demers nefiind de naturã, în cazul de faţã, sã restricţioneze accesul liber la justiţie ori sã creeze discriminãri între diferite categorii de persoane.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 4 alin. (1) teza a treia din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Ovidiu Marcel Pãtru în Dosarul nr. 3.091/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
