Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.672 din 15 decembrie 2009  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.672 din 15 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 alin. 1 si 3 din Codul de procedura civila

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 90 din 10 februarie 2010

Ioan Vida - preşedinte
Acsinte Gaspar - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent


Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hotel Lido Bucureşti" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.133/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererii depuse la dosar de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin care solicitã acordarea unui termen de judecatã în vederea angajãrii unui apãrãtor, precizând cã administratorul societãţii comerciale se aflã în strãinãtate, fiind astfel în imposibilitate de a semna un contract de asistenţã juridicã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare, întrucât excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã la data de 11 iunie 2009, iar autorul acesteia a avut suficient timp pentru angajarea unui apãrãtor.
Curtea, deliberând, în temeiul dispoziţiilor <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 coroborate cu cele ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de amânare a cauzei.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 5.751D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Iulia Ştefãnescu în Dosarul nr. 2.910/280/2009 al Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 5.751D/2009 la Dosarul nr. 5.716D/2009, având în vedere cã acestea au un obiect parţial identic.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 5.751D/2009 la Dosarul nr. 5.716D/2009, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 19.133/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hotel Lido Bucureşti" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.
Prin Încheierea din 5 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2.910/280/2009, Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elena Iulia Ştefãnescu într-o cauzã având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece nu prevãd obligativitatea suspendãrii executãrii silite, ca urmare a cererii formulate în acest sens în cadrul contestaţiei la executare, şi condiţioneazã judecarea cererii de suspendare a executãrii de plata unei cauţiuni excesiv de mari. Totodatã, considerã cã dispoziţiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, deoarece instituie calea de atac a recursului împotriva hotãrârii prin care prima instanţã s-a pronunţat asupra cererii de suspendare a executãrii, ceea ce dã posibilitatea pronunţãrii unor hotãrâri contradictorii în aceeaşi cauzã.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.
Judecãtoria Piteşti - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, cu urmãtorul cuprins:
"Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel.
[...] Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se pronunţã prin încheiere, care poate fi atacatã cu recurs, în mod separat."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 44 privind dreptul de proprietate, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi în art. 124 privind înfãptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, referitoare la dreptul de proprietate.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor criticate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi din acte internaţionale ca şi cele invocate în prezenta cauzã.
Astfel, cu privire la obligativitatea plãţii cauţiunii pentru suspendarea executãrii, Curtea a statuat, de exemplu prin <>Decizia nr. 248 din 19 februarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 17 martie 2009, cã instituirea obligaţiei de platã a cauţiunii ca o condiţie a suspendãrii executãrii are o dublã finalitate, şi anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor, în ceea ce priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite, prin efectul suspendãrii acesteia, şi, pe de altã parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de cãtre debitorii rãu-platnici. Întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie, drept fundamental prevãzut de dispoziţiile art. 21 din Constituţie.
De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, Curtea a reţinut, prin <>Decizia nr. 289 din 1 iulie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 6 octombrie 2004, cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare. Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinutã nici critica din cauza de faţã, prin raportare la prevederile art. 124 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi.
Cu privire la celelalte dispoziţii criticate, prin <>Decizia nr. 394 din 19 martie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 5 mai 2009, Curtea a reţinut, în esenţã, cã dispoziţiile art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã nu încalcã principiul liberului acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ci, dimpotrivã, reprezintã o garanţie recunoscutã pãrţilor interesate de a ataca încheierea pronunţatã cu privire la cererea de suspendare a executãrii silite.
De asemenea, Curtea a reţinut cã dispoziţiile cuprinse în art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã reprezintã norme procedurale care ţin de opţiunea legiuitorului, exercitate în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãruia "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate, cât şi considerentele acestora sunt valabile şi în prezenta cauzã.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Hotel Lido Bucureşti" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 19.133/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de Elena Iulia Ştefãnescu în Dosarul nr. 2.910/280/2009 al Judecãtoriei Piteşti - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

-----


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016