Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.655 din 15 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 54 din 25 ianuarie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despãgubiri sau compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rãmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stãrii de rãzboi şi a aplicãrii Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicatã de Silvia Aciobãniţei în Dosarul nr. 101/32/2009 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 101/32/2009, Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despãgubiri sau compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rãmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stãrii de rãzboi şi a aplicãrii Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947. Excepţia a fost ridicatã de Silvia Aciobãniţei într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect o obligaţie de a face.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate reglementeazã, în mod nejustificat, atât un termen de graţie de 1 an, pentru plata despãgubirilor sau compensaţiilor bãneşti, perioadã în care debitoarea obligaţiei nu poate fi pusã în întârziere, cât şi o procedurã discreţionarã şi derogatorie de la dreptul comun, de executare prin platã a creanţelor recunoscute persoanelor fizice, fãrã a fi reglementatã, în mod corelativ, şi garanţia necesarã efectuãrii plãţii ori termenul concret de platã. Invocã hotãrârile pronunţate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauzele Immobiliare Safi împotriva Italiei, 1999, şi Pãduraru împotriva României, 2005, şi aratã cã, în cauzã, textele de lege criticate contravin şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã legiuitorul a prevãzut un termen de platã a despãgubirilor sau compensaţiilor bãneşti în considerarea dispoziţiilor alin. (1) teza a doua a art. 44 din Constituţie. Astfel, nu se poate reţine cã inserarea unui termen de platã, derogator de la dispoziţiile de drept comun, ar înfrânge principiul garantãrii creanţelor asupra statului. De altfel, statul dispune de o marjã de apreciere în acest sens. Totodatã, reţine cã, în realitate, criticile formulate privesc redactarea <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 , autorul urmãrind modificarea acestora prin înlãturarea termenului de platã, or, modificarea normelor juridice, potrivit art. 61 din Constituţie, este atributul exclusiv al Parlamentului.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. Aratã cã, în fapt, autorul doreşte eliminarea din lege a termenelor de executare a obligaţiilor de cãtre instituţiile statului, astfel încât acest argument nu constituie o veritabilã criticã de neconstituţionalitate, legiferarea fiind atributul esenţial al Parlamentului.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele de lege criticate sunt constituţionale. Reţine cã textele criticate referitoare la restituirea eşalonatã a despãgubirilor sau compensaţiilor bãneşti acordate beneficiarilor sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despãgubiri sau compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rãmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stãrii de rãzboi şi a aplicãrii Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 14 iulie 2003, având urmãtorul conţinut: "Despãgubirile sau compensaţiile bãneşti vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotãrârii comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti, dupã caz, sau a hotãrârii prevãzute la art. 8 alin. (4) sau (6), respectiv la art. 9; plata lor se poate face şi în rate, în maximum 2 ani, în funcţie de disponibilitãţile bãneşti ale direcţiilor prevãzute la art. 11 alin. (1)."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului. Totodatã, considerã cã se aduce atingere atât dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la respectarea bunurilor, cât şi dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.
Astfel, reglementarea termenului de un an de la comunicarea hotãrârii comisiei judeţene ori a municipiului Bucureşti, dupã caz, sau a hotãrârii Autoritãţii Naţionale pentru Restituirea Proprietãţilor - Serviciul pentru aplicarea <>Legii nr. 290/2003 , prevãzute la art. 8 alin. (4) din lege, ori a hotãrârii tribunalului, reglementatã de art. 8 alin. (6) din lege, pentru acordarea despãgubirilor sau compensaţiilor bãneşti beneficiarilor, nu aduce atingere dreptului de proprietate al acestora din urmã, ci este expresia dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie.
Legiuitorul este competent sã stabileascã cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect, Curtea constatã cã, prin reglementarea dedusã controlului, legiuitorul nu a fãcut decât sã dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale, executarea obligaţiilor bãneşti aflate în sarcina statului putând fi condiţionatã de instituirea unor termene de executare a acestora în funcţie de disponibilitãţile financiare alocate anual în bugetele instituţiilor însãrcinate, în numele statului, cu executarea lor.
Totodatã, Curtea constatã cã invocarea hotãrârilor pronunţate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauzele Immobiliare Safi împotriva Italiei, 1999, şi Pãduraru împotriva României, 2005, nu are nicio relevanţã în prezenta cauzã, de vreme ce <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 nu împiedicã, nu anuleazã şi nu întârzie într-un mod excesiv acordarea despãgubirilor sau compensaţiilor bãneşti cuvenite beneficiarilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 10 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 privind acordarea de despãgubiri sau compensaţii cetãţenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reţinute sau rãmase în Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţa, ca urmare a stãrii de rãzboi şi a aplicãrii Tratatului de Pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, excepţie ridicatã de Silvia Aciobãniţei în Dosarul nr. 101/32/2009 al Curţii de Apel Bacãu - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
