Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 1.643 din 10 decembrie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, art. 304 pct. 9 si art. 304^1 din Codul de procedura civila
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Antonia Constantin - procuror Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi art. 304 pct. 9 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã FMP Fãget Moebel Produktion - S.R.L. din Fãget în Dosarul nr. 624/832/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ridicate şi menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 5 mai 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 624/832/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã şi art. 304 pct. 9 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã FMP Fãget Moebel Produktion - S.R.L. din Fãget într-o cauzã având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost menţinutã poprirea înfiinţatã de organul de executare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se apreciazã în esenţã cã prin posibilitatea acordatã de cãtre legiuitor autoritãţilor fiscale de a executa silit prin poprire orice sume urmãribile reprezentând venituri şi disponibilitãţi bãneşti în lei şi în valutã deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de cãtre terţe persoane, se încalcã principiile libertãţii economice şi comerciale. Executarea silitã a creanţelor unui agent economic în cazul în care acesta nu şi-a achitat datoriile faţã de debitor reprezintã o restrângere a libertãţii sale economice. Totodatã, se mai aratã cã dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedurã civilã sunt neconstituţionale, întrucât, prin aplicarea lor, se ajunge la o prelungire nejustificatã a procesului. În final, se considerã cã art. 304^1 din Codul de procedurã civilã încalcã art. 16 şi art. 24 din Constituţie, întrucât instituie în sarcina instanţelor judecãtoreşti facultatea, şi nu obligaţia, de a cerceta pricina sub aspectul temeiniciei. Tribunalul Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit încheierii instanţei de judecatã, îl constituie dispoziţiile <>art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, şi art. 304 pct. 9 din Codul de procedurã civilã. În realitate, astfel cum rezultã din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia criticã numai alin. (1) al <>art. 149 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, precum şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304^1 din Codul de procedurã civilã. Prin urmare, Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, se va pronunţa asupra acestor din urmã texte, care au urmãtorul cuprins: - <>Art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 : "(1) Sunt supuse executãrii silite prin poprire orice sume urmãribile reprezentând venituri şi disponibilitãţi bãneşti în lei şi în valutã, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de cãtre terţe persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente". - Art. 304 pct. 9 din Codul de procedurã civilã: "Modificarea sau casarea unor hotãrâri se poate cere în urmãtoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate: [...] 9. când hotãrârea pronunţatã este lipsitã de temei legal ori a fost datã cu încãlcarea sau aplicarea greşitã a legii." - Art. 304^1 din Codul de procedurã civilã: "Recursul declarat împotriva unei hotãrâri care, potrivit legii, nu poate fi atacatã cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevãzute de art. 304, instanţa putând sã examineze cauza sub toate aspectele." Autorul excepţiei susţine cã textele legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi ale art. 45 privind libertatea economicã. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele: I. Dispoziţiile art. 149 alin. (1) din Codul de procedurã fiscalã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 875 din 10 iulie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 30 iulie 2008, Curtea, în raport cu o criticã similarã de neconstituţionalitate, a statuat cã "art. 45 din Constituţie consacrã libertatea economicã în sensul posibilitãţii persoanelor de a accede la o activitate economicã, de a-şi manifesta libera iniţiativã şi de a exercita liber aceste drepturi în condiţiile legii. Astfel, dispoziţiile constituţionale fixeazã prin însuşi conţinutul lor cadrul libertãţii economice, care nu poate fi conceputã în afara respectãrii dispoziţiilor legale şi a obligaţiilor ce izvorãsc din acestea. Aşa fiind, executarea silitã a creanţelor unui agent economic în cazul în care acesta nu şi-a achitat datoriile faţã de debitor nu poate fi privitã ca o restrângere a libertãţii sale economice. În cazul particular al textelor de lege criticate, se are în vedere situaţia specialã a executãrii prin poprire a bunurilor ce se cuvin persoanelor care nu au achitat obligaţiile fiscale. Aşa cum deja s-a arãtat, aceastã mãsurã nu poate fi privitã ca o restrângere a libertãţii economice, în mãsura în care ea este generatã nu doar de nerespectarea obligaţiilor legale, dar şi a celor constituţionale, care, în art. 56 alin. (1), consacrã în mod expres obligaţia fiecãrui cetãţean de a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. În acelaşi timp, obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în activitatea financiarã, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţie, justificã necesitatea asigurãrii certitudinii în constituirea ritmicã a resurselor financiare ale statului. Este în afarã de orice îndoialã cã încasarea impozitelor şi taxelor constituie sursa principalã de venituri a statului, fiind una dintre expresiile cele mai evidente ale apãrãrii intereselor naţionale pe plan financiar. Numai dacã dispune de aceste resurse bugetare, statul va fi în mãsurã sã îşi îndeplineascã obligaţiile sale faţã de cetãţeni şi agenţii economici, care au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din Constituţie. Pentru aceste motive, apar ca perfect justificate şi constituţionale mãsurile speciale adoptate, inclusiv prin textele de lege care constituie obiect al controlului de constituţionalitate, în vederea recuperãrii creanţelor fiscale". II. Cu privire la art. 304 pct. 9 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a mai pronunţat în raport cu critici similare de neconstituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 909 din 18 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 21 noiembrie 2007, Curtea a stabilit cã dispoziţiile criticate "constituie norme de procedurã ce au fost adoptate de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacratã prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora «Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege». Soluţia legislativã adoptatã de legiuitor nu relevã niciun fine de neconstituţionalitate, reglementarea criticatã constituind tocmai temeiul de drept al controlului judiciar exercitat pe calea recursului, fãrã a se încãlca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei". III. De asemenea, Curtea, prin mai multe decizii, a analizat constituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 304^1 din Codul de procedurã civilã. Spre exemplu, prin Decizia nr. 1.004 din 7 octombrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 7 noiembrie 2008, Curtea, constatând constituţionalitatea textului supus controlului sãu, a statuat cã "recursul constituie în aceastã ipotezã o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca şi în cazul apelului, instanţa de recurs judecã însãşi cauza, atât sub aspectul legalitãţii, cât şi sub acela al temeiniciei, nelimitându-se sã examineze doar hotãrârea pronunţatã de prima instanţã, exclusiv pentru motivele de casare prevãzute în art. 304 din Codul de procedurã civilã, ceea ce este în deplinã concordanţã cu prevederile Constituţiei". Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, art. 304 pct. 9 şi art. 304^1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã FMP Fãget Moebel Produktion - S.R.L. din Fãget în Dosarul nr. 624/832/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 10 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Benke Karoly
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
