Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.632 din 20 decembrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.632 din 20 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 138 din 29 februarie 2012

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Simina Gagu - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Turda în Dosarul nr. 9.964/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Smaranda Eugenia Ionescu în Dosarul nr. 6.770/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formeazã obiectul dosarelor nr. 861D/2011 şi nr. 1.054D/2011 ale Curţii Constituţionale.
    Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 6 decembrie 2011 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţã din acea datã, când, pentru lãmuriri suplimentare asupra problemelor ce formeazã obiectul cauzelor, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 57 şi ale art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 20 decembrie 2011.

                                    CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 7 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 9.964/2/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii.
    Excepţia a fost ridicatã de Gheorghe Turda, cu prilejul soluţionãrii recursului declarat împotriva Sentinţei civile nr. 2.739 din 8 iunie 2010, pronunţatã de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare.
    Prin Sentinţa civilã nr. 4.313 din 21 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 6.770/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008.
    Excepţia a fost ridicatã de Smaranda Eugenia Ionescu într-o cauzã având ca obiect o acţiune în constatare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece folosesc o exprimare genericã, şi anume aceea de informatori, "indiferent sub ce formã", fãrã a ţine seama de posibilitatea exercitãrii unor violenţe care au influenţat efectiv voinţa celui obligat sã dea informaţii.
    De asemenea, aratã cã textul de lege criticat instituie o discriminare pe criterii de vârstã, deoarece "existã subiecţi la care se aplicã legea şi subiecţi la care legea este imposibil de aplicat", iar "ceea ce nu se aplicã tuturor nu este constituţional". Acelaşi text, prin faptul cã permite sancţionarea unor fapte conforme ordinii juridice din trecut, încalcã cu claritate principiul constituţional al dispoziţiei legii doar pentru viitor.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal considerã cã prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 sunt constituţionale, neputându-se constata existenţa vreunei discriminãri în sensul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie sau a unei inechitãţi în soluţionarea procesului. De altfel, expresia "indiferent sub orice formã" din textul invocat ca fiind neconstituţional se referã la modalitatea concretã în care erau furnizate informaţiile, la suportul material în care acestea erau conţinute, textul continuând cu o enumerare exemplificativã în acest sens, fãrã a conţine referiri la modalitatea în care persoana respectivã a ajuns în situaţia de a furniza informaţii organelor Securitãţii.
    De asemenea, instanţa judecãtoreascã subliniazã cã noţiunea de "proces echitabil" nu înseamnã cã prin legea naţionalã nu se pot institui reglementãri speciale, în materii deosebite, cum este şi cazul constatãrii calitãţii de colaborator al Securitãţii.
    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea şi sentinţa de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                    CURTEA,
examinând încheierea şi sentinţa de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, înscrisul depus la dosar de partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, astfel cum acestea au fost modificate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 293/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.
    Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie: [...]
    b) colaborator al Securitãţii - persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formã, precum note şi rapoarte scrise, relatãri verbale consemnate de lucrãtorii Securitãţii, prin care se denunţau activitãţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrãdirea drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetatã, fie judecatã şi condamnatã, nu este consideratã colaborator al Securitãţii, potrivit prezentei definiţii, iar actele şi documentele care consemnau aceste informaţii sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborãrii cu Securitatea, nu împliniserã 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiţie, în mãsura în care se coroboreazã cu alte probe. Colaborator al Securitãţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntarã la dispoziţia Securitãţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securitãţii, coordonau activitatea informatorilor;".
    Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în: art. 15 privind universalitatea, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 22 privind dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, art. 23 alin. (1) potrivit cãruia "Libertatea individualã şi siguranţa persoanei sunt inviolabile", art. 24 privind dreptul la apãrare, art. 26 privind dreptul la viaţã intimã, familialã şi privatã, art. 28 privind secretul corespondenţei şi art. 30 alin. (6) potrivit cãruia "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine."
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii prevederilor legale criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi sub aspectul unor critici asemãnãtoare celor formulate în prezenta cauzã.
    Astfel, Curtea a reţinut în mod constant cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 a produs o modificare substanţialã a regimului juridic aplicabil persoanelor în legãturã cu care s-a constatat cã sunt colaboratori sau lucrãtori ai Securitãţii, fãrã sã promoveze rãspunderea juridicã şi politicã a acestora şi fãrã sã creeze premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã colectivã, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovãţie şi a vreunei încãlcãri a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 7 aprilie 2009, şi Decizia nr. 1.309 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 29 noiembrie 2011).
    De asemenea, Curtea a reţinut cã, stabilind elementele care trebuie întrunite pentru ca o persoanã sã fie calificatã colaborator al Securitãţii, reglementarea criticatã nu încalcã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii civile, de vreme ce efectele atribuirii unei astfel de calitãţi se produc numai pentru viitor, din momentul intrãrii în vigoare a normei legale. În plus, Curtea a observat cã, urmãrind sã înlãture orice echivoc de naturã sã genereze interpretãri speculative, susceptibile de a aduce atingere onoarei şi demnitãţii persoanei, legiuitorul a înţeles sã dedice întregul articol 2 din ordonanţa de urgenţã definirii termenilor cu care aceasta opereazã (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.569 din 7 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011).
    În plus, din analiza prevederilor art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, Curtea a constatat cã acestea permit instanţei de contencios administrativ ca, în cadrul acţiunii în constatare cu care a fost sesizatã, sã procedeze la cenzurarea "Notei de constatare" şi sã uzeze de toate mijloacele procedurale în cadrul procesului, pentru stabilirea adevãrului. A proceda în mod contrar ar echivala cu încãlcarea principiilor generale de drept, în temeiul cãrora instanţa de judecatã administreazã dovezi care sã ducã la dezlegarea pricinii şi, în final, la înfãptuirea justiţiei.
    Aşadar, într-o acţiune în constatarea calitãţii de colaborator, promovatã de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, pârâtul nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul pe baza cãruia sã pronunţe soluţia. Constatarea calitãţii de colaborator al Securitãţii trebuie sã fie rezultatul unei analize minuţioase din partea instanţei asupra întregului material depus de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii.
    Totodatã, Curtea a arãtat cã aspectele legate de calificarea mijloacelor de probã sau de stabilirea sensului pe care îl au în cuprinsul legii anumiţi termeni nu este o problemã de constituţionalitate, ci de legiferare, pe de o parte, şi de interpretare şi aplicare a legii de cãtre instanţele judecãtoreşti, pe de altã parte.
    În acelaşi timp, Curtea a reţinut cã, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de naturã a încãlca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apãrare şi nici celelalte drepturi şi libertãţi fundamentale invocate, pãrţile având, deopotrivã, posibilitatea de a uza de garanţiile prevãzute de legea procesualã civilã pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.
    În sensul celor de mai sus Curtea a statuat prin Decizia nr. 899 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 26 august 2010, şi Decizia nr. 843 din 23 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 30 august 2011.
    Având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
    Distinct de cele reţinute mai sus, Curtea constatã cã este neîntemeiatã critica referitoare la încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, susţinutã din perspectiva existenţei unei discriminãri pe criterii de vârstã, în sensul cã prevederile legale criticate sunt aplicabile doar persoanelor aflate într-o anumitã categorie de vârstã şi imposibil de aplicat în alte cazuri.
    Astfel, Curtea reţine cã legea, prin reglementãrile de naturã primarã pe care le conţine, este conceputã pentru a fi aplicatã unui numãr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei. De aceea, nu se poate susţine cã, pentru a nu fi discriminatorie, o anumitã lege, cu un anumit obiect de reglementare, ar trebui aplicatã oricãrei persoane, indiferent de situaţia juridicã în care aceasta se aflã.
    De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a statuat constant cã principiul egalitãţii şi nediscriminãrii nu poate avea un caracter nediferenţiat şi formal, iar egalitatea nu înseamnã uniformitate (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, şi Decizia nr. 243 din 10 iulie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 10 ianuarie 2002).
    Pe de altã parte, este dreptul legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare - cum este şi cel privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, precum şi de a institui tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane sau grupuri, dacã existã o justificare obiectivã şi rezonabilã. În cazul de faţã, aceastã justificare este exprimatã în preambulul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008, care aratã, în esenţã, cã permanenta teroare exercitatã în perioada de dictaturã comunistã împotriva cetãţenilor ţãrii, a drepturilor şi libertãţilor lor fundamentale, de cãtre puterea comunistã, în special prin organele securitãţii statului, parte a poliţiei politice, îndreptãţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii.
    În final, Curtea constatã cã celelalte dispoziţii din Constituţie invocate nu au relevanţã pentru soluţionarea prezentei cauze.

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

                             CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                                În numele legii
                                    DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 lit. b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Turda în Dosarul nr. 9.964/2/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal şi de Smaranda Eugenia Ionescu în Dosarul nr. 6.770/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 decembrie 2011.


                      PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                                AUGUSTIN ZEGREAN

                              Magistrat-asistent,
                                  Simina Gagu

                                     -----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016