Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.630 din 20 decembrie 2011 referitoare la sesizarea de neconstitutionalitate a Hotararii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea incetarii de drept a statutului de membru al Biroului permanent si presedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoana
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 84 din 2 februarie 2012
I. Cu adresa nr. I 790 din 23 noiembrie 2011, domnul senator Mircea-Dan Geoanã, în calitate de preşedinte al Senatului, a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi al art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea prin care solicitã:
- constatarea neconstituţionalitãţii Hotãrârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetãrii de drept a statutului sãu de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului;
- suspendarea efectelor hotãrârii menţionate.Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 6.400 din 23 noiembrie 2011, formând obiectul Dosarului nr. 1.387 L/2/2011.
II. Obiectul sesizãrii îl constituie Hotãrârea Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetãrii de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi Preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoanã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 23 noiembrie 2011.
III. În motivarea sesizãrii se susţine cã hotãrârea criticatã este neconstituţionalã, deoarece plenul Senatului a fost chemat sã constate încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent al Senatului şi preşedinte al Senatului, în condiţiile în care nu se putea constata, faţã de dispoziţiile constituţionale şi legale, acest fapt.
Aceasta întrucât art. 33 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor se referã la încetarea de drept - în situaţia pierderii sprijinului politic - a statutului de membru al biroului permanent, iar nu a statutului de preşedinte al Camerei. Acesta din urmã, potrivit art. 64 alin. (2) din Constituţie, are statut distinct faţã de membrii Biroului permanent al Senatului, în sensul cã este ales pe durata mandatului Camerelor, în timp ce ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecãrei sesiuni. Având în vedere acest statut distinct, se susţine cã se poate concluziona cã toate consecinţele care decurg din pierderea sprijinului politic nu se aplicã preşedintelui Senatului. Dacã legiuitorul ar fi urmãrit sã reglementeze posibilitatea de retragere a sprijinului politic pentru preşedinţii Camerelor, ar fi prevãzut acest lucru în mod expres. Se invocã în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, citându-se Decizia nr. 601/2005.
Se mai aratã cã, din interpretarea ultimei teze a art. 64 alin. (2) din Constituţie, în care legiuitorul reglementeazã generic posibilitatea revocãrii membrilor birourilor permanente, fãrã sã facã referire în mod expres şi la preşedinţii Camerelor, în condiţiile în care tezele a doua şi a treia ale aceluiaşi articol, privitoare la alegerea birourilor permanente, fac distincţie între preşedinţii Camerelor şi ceilalţi membri ai birourilor permanente, rezultã neîndoielnic cã ideea de revocare exprimatã în text îi priveşte numai pe ceilalţi membri ai birourilor permanente. Mutatis mutandis, acelaşi raţionament se poate aduce şi cu privire la dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor. În ceea ce priveşte sintagma " sau de titular al oricãrei funcţii obţinute prin susţinere politicã" din formularea art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006, se considerã cã, având în vedere cã legiuitorul a fãcut referire în acelaşi text, anterior, la membrii Biroului permanent, unde preşedintele Senatului este membru de drept, dar cu statut distinct, se deduce faptul cã aceste prevederi se referã la celelalte funcţii din Senat obţinute în urma algoritmului politic, precum funcţiile din birourile comisiilor permanente.
Se conchide cã legiuitorul constituant a pus funcţia de preşedinte al Senatului într-o zonã de protecţie specialã, astfel încât o simplã retragere a sprijinului politic nu este suficientã pentru încetarea de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului.
În plus, excluderea din partid nu echivaleazã, în opinia autorului sesizãrii, cu retragerea sprijinului politic, deoarece, în Parlament, senatorii şi deputaţii nu sunt organizaţi pe partide, ci în grupuri parlamentare constituite pe criterii de afinitate, care nu au în vedere exclusiv criteriul politic; prin urmare, excluderea din partid produce efecte numai în interiorul acelui partid, în Parlament nefiind relevantã sub aspectul menţinerii sprijinului politic apartenenţa sau neapartenenţa unui parlamentar la un partid politic. Deciziile partidelor politice nu produc efecte în cadrul Parlamentului, ci numai deciziile comunicate de grupurile parlamentare. În plus, în Biroul permanent al Senatului a fost prezentatã o hotãrâre de excludere a autorului sesizãrii din Partidul Social Democrat, dar nu a fost înaintat niciun înscris care sã ateste faptul cã acesta nu mai este membru al grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.
Se mai apreciazã cã numai grupul parlamentar al cãrui reprezentant este parlamentarul care ocupã o funcţie în biroul permanent poate retrage sprijinul politic al acestuia, iar retragerea sprijinului politic trebuie expres formulatã în Parlament, niciun fel de alte evenimente, chiar intens mediatizate şi de notorietate, neputând produce efecte de jure în interiorul celor douã Camere. Aceasta este o consecinţã care decurge din autonomia Parlamentului şi din caracterul reprezentativ al mandatului parlamentar.
Se mai aratã şi cã instituţia revocãrii Preşedintelui Senatului, aşa cum este aceasta definitã de Regulamentul Senatului, a fost declaratã neconstituţionalã prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 601/2005, astfel încât singura sancţiune ce i se mai poate aplica acestuia este sancţiunea administrativã, iar nu şi cea politicã, ceea ce nu este cazul în speţã.
Faţã de cele arãtate, se concluzioneazã cã modul în care, în cauzã, preşedintele Senatului şi-a pierdut aceastã calitate este ilegal şi neconstituţional, iar hotãrârea contestatã, neconstituţionalã.
IV. Cu adresa înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 6.514 din 28 noiembrie 2011, domnul senator Mircea-Dan Geoanã a transmis cererea de completare a sesizãrii împotriva Hotãrârii Plenului Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011, prin care a solicitat:
- în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea efectelor hotãrârii contestate, pânã la judecarea constituţionalitãţii acesteia de cãtre Curte;
- luarea în considerare a motivelor de neconstituţionalitate a hotãrârii formulate în cererea completatoare;
- îndepãrtarea ca neconstituţionale a prevederilor art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 96/2006 şi a art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului în mãsura în care acestea ar putea fi interpretate în sensul cã ar permite încetarea de drept sau revocarea mandatului Preşedintelui Senatului ca urmare a retragerii sprijinului politic acordat iniţial de cãtre grupul parlamentar care l-a propus;
- în subsidiar, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 96/2006 şi a art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului în mãsura în care acestea ar putea fi interpretate în sensul cã ar permite încetarea de drept sau revocarea mandatului preşedintelui Senatului ca urmare a retragerii sprijinului politic acordat iniţial de cãtre grupul parlamentar care l-a propus, şi, în consecinţã, constatarea neconstituţionalitãţii Hotãrârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011.
În motivarea cererii formulate, autorul acesteia susţine mai întâi calitatea sa procesualã activã în cauzã, arãtând cã aceasta este fundamentatã atât din punct de vedere formal, cât şi substanţial. Astfel, din punct de vedere formal, la data sesizãrii Curţii Constituţionale, autorul sesizãrii deţinea încã funcţia de preşedinte al Senatului, sesizarea fiind înregistratã la Curte în aceeaşi zi în care a fost publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I (nr. 830 din 23 noiembrie 2011) hotãrârea prin care s-a constatat încetarea de drept a funcţiei sale de preşedinte al Senatului. Din punct de vedere substanţial, calitatea procesualã activã este fundamentatã pe dreptul de acces la un tribunal, reglementat de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi de art. 21 din Constituţie. Se invocã în acest sens şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a stabilit cã prevederile art. 21 din Constituţie trebuie aplicate în mod direct de cãtre instanţe atunci când nu existã o prevedere legalã sau când aceasta a fost declaratã neconstituţionalã (de exemplu: Decizia nr. 186/1999).
Cu privire la cererea de suspendare a efectelor actului atacat, se aratã cã aceasta se întemeiazã pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 47/1992. Se susţine cã în aceastã materie principalul set de norme procedurale de care Curtea ar trebui sã ţinã seama sunt cele cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, act care cuprinde şi procedura ce permite suspendarea efectelor actelor atacate, condiţiile în care aceasta este aplicabilã fiind întrunite, în opinia autorului sesizãrii, în cauza de faţã (existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente).
În ceea ce priveşte hotãrârea contestatã, se susţine cã aceasta încalcã prevederile art. 64 şi 69 din Constituţie, motivarea formulatã reluând şi dezvoltând motivele de neconstituţionalitate expuse în cererea iniţialã.
În esenţã, se aratã cã niciunul dintre textele constituţionale nu reglementeazã instituţia încetãrii de drept a calitãţii de preşedinte al Senatului pentru retragerea sprijinului politic de cãtre grupul parlamentar care l-a propus. În acelaşi sens se mai aratã cã nu doar lipsa unei prevederi constituţionale conduce la constatarea nelegalitãţii hotãrârii contestate, dar mai ales existenţa unei diferenţieri clare a instituţiei preşedintelui Senatului de ceilalţi membri ai Biroului permanent, acesta fiind - potrivit Deciziei Curţii Constituţionale nr. 601/2005 - neutru din punct de vedere politic, întrucât nu reprezintã poziţia politicã şi interesele unui partid politic, ci reprezintã Senatul în integralitatea sa. Se face referire, pentru susţinerea aceleiaşi afirmaţii, şi la cele reţinute de profesorii Ioan Muraru, Mihai Constantinescu şi Ion Deleanu, precum şi la jurisprudenţa mai recentã a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 1.611/2010. Se mai aratã şi cã existã norme constituţionale care stabilesc posibilitatea încetãrii mandatului Preşedintelui Senatului, însã acestea nu au în vedere retragerea sprijinului politic. Este vorba despre cazurile reglementate de art. 70 alin. (2) din Constituţie (demisie, pierderea drepturilor electorale, incompatibilitate sau deces), la care se face trimitere prin art. 29 din Regulamentul Senatului.
În ceea ce priveşte art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 96/2006 şi art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului, se susţine cã sunt neconstituţionale în mãsura în care sunt interpretate în sensul în care s-ar permite revocarea sau încetarea mandatului preşedintelui Senatului ca urmare a modificãrilor configuraţiei politice în general şi, în special, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus.
În susţinerea neconstituţionalitãţii invocate, se aratã cã instituţia preşedintelui Senatului nu poate fi supusã arbitrariului modificãrilor configuraţiei politice. Invocându-se în special Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.611/2010, se susţine, cu privire la configuraţia politicã de la data alegerilor, cã aceasta nu poate influenţa decât repartizarea grupurilor în cadrul Biroului permanent şi a comisiilor, pe perioada unei sesiuni, fãrã a da naştere vreunui drept constituţional pentru grupurile parlamentare în a deţine o anumitã funcţie. Grupul parlamentar nu este subiect de drept constituţional, fiind o asociere facultativã a parlamentarilor. Nefiind un subiect de drept constituţional, asocierea sau neasocierea la un astfel de grup a unui anumit senator nu poate crea consecinţe juridice, cu atât mai mult cu cât acestea afecteazã o instituţie reglementatã constituţional. În consecinţã, orice prevedere legalã sau regulamentarã care ar putea fi interpretatã în sensul creãrii unei legãturi între apartenenţa politicã la un anumit grup parlamentar şi funcţia de preşedinte al Senatului va fi neconstituţionalã.
Se mai aratã şi cã prevederea din Legea nr. 96/2006 care stabileşte încetarea de drept a statutului de titular al oricãrei funcţii în momentul retragerii sprijinului politic este o prevedere ce ţine de organizarea şi funcţionarea fiecãrei Camere. Introducerea ei în cuprinsul Legii nr. 96/2006 nu este conformã cu principiul autonomiei regulamentare a Senatului.
V. În temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, la data de 24 noiembrie 2011, Curtea Constituţionalã a solicitat secretarului general al Senatului stenograma şedinţei Biroului permanent al Senatului din data de 23 noiembrie 2011, şedinţã privitoare la încetarea statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoanã, stenograma şedinţei Plenului Senatului în care a fost adoptatã Hotãrârea nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetãrii de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoanã şi documentele care au stat la baza hotãrârilor menţionate.
VI. Cu Adresa nr. XXXV/3.952 din 29 noiembrie 2011, secretarul general al Senatului a transmis Curţii Constituţionale documentele solicitate, respectiv: stenograma şedinţei Biroului permanent al Senatului din data de 23 noiembrie 2011, stenograma şedinţei Plenului Senatului din aceeaşi datã, în care a fost adoptatã Hotãrârea nr. 53 din 23 noiembrie 2011, Adresa Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat şi Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal înregistratã la Biroul permanent al Senatului cu nr. 1.419 din 23 noiembrie 2011, adresele Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat nr. 1.420 şi 1.421 din aceeaşi datã, împreunã cu anexele acestora, respectiv Hotãrârea Comitetului Executiv Naţional al Partidului Social Democrat privind excluderea domnului Mircea- Dan Geoanã din PSD începând cu data acestei hotãrâri, precum şi proiectul de hotãrâre care vizeazã constatarea încetãrii de drept a statutului acestuia de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, hotãrârea Senatului criticatã, prin raportare la prevederile Constituţiei României şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
I. Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii Hotãrârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetãrii de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoanã.
Sub aspectul competenţei de a soluţiona prezenta sesizare, Curtea reţine considerentele Deciziei nr. 53 din 25 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 3 februarie 2011, prin care şi-a circumstanţiat competenţa de control al constituţionalitãţii hotãrârilor Plenului Camerei Deputaţilor, hotãrârilor Plenului Senatului şi hotãrârilor Plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului, instituitã ca urmare a modificãrii şi completãrii art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, considerente potrivit cãrora "pot fi supuse controlului de constituţionalitate numai hotãrârile Parlamentului, adoptate dupã conferirea noii competenţe, hotãrâri care afecteazã valori, reguli şi principii constituţionale sau, dupã caz, organizarea şi funcţionarea autoritãţilor şi instituţiilor de rang constituţional."
Parlamentul este o autoritate fundamentalã a statului, reglementatã de prevederile cap. I al titlului III - Autoritãţile publice din Constituţie. Prin urmare, Hotãrârea Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetãrii de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoanã intrã sub incidenţa dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.
II. Cu privire la criticile formulate, Curtea constatã, mai întâi, urmãtoarele:
Prin Hotãrârea nr. 35 din 22 noiembrie 2011, Comitetul Executiv Naţional al Partidului Social Democrat a decis excluderea domnului Mircea-Dan Geoanã din Partidul Social Democrat începând de la data emiterii acestei hotãrâri.
În data de 23 noiembrie 2011, la Biroul permanent al Senatului au fost depuse 3 cereri, înregistrate cu nr. 1.419, nr. 1.420 şi nr. 1.421, respectiv:
● cererea grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat şi Partidului Naţional Liberal prin care s-a solicitat convocarea Biroului permanent, pentru aceeaşi datã, la ora 10,00, cu urmãtoarea ordine de zi:
- constatarea încetãrii de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului Mircea-Dan Geoanã, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor;
- alegerea preşedintelui Senatului României, la propunerea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, în conformitate cu prevederile art. 64 din Constituţia României şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 601 din 14 noiembrie 2005, completarea ordinii de zi a Plenului Senatului din data de 23 noiembrie 2011;
- desemnarea, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Regulamentul Senatului, a vicepreşedintelui care va conduce şedinţa Plenului Senatului.
● cererea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, de aducere la cunoştinţa Biroului permanent al Senatului României a hotãrârii de excludere din partid menţionate şi de solicitare a declanşãrii procedurilor regulamentare privind constatarea acestei situaţii şi alegerea unui nou preşedinte al Senatului;
● cererea aceluiaşi grup parlamentar, prin care se solicitã constatarea încetãrii de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului Mircea-Dan Geoanã şi revocarea politicã din funcţia de preşedinte al Senatului a acestuia.
În cadrul şedinţei Biroului permanent al Senatului, care a început la ora 12,05, a fost supus votului şi a fost adoptat proiectul de hotãrâre privind constatarea încetãrii de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului Mircea-Dan Geoanã. De asemenea, a fost desemnat, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din Regulamentul Senatului, vicepreşedintele care a condus apoi şedinţa plenului Senatului.
În cadrul şedinţei plenului Senatului, care a început la ora 13,15, a fost supusã votului şi a fost aprobatã hotãrârea menţionatã. Şedinţa s-a încheiat la ora 13,30.
În aceeaşi zi, 23 noiembrie 2011, domnul senator Mircea-Dan Geoanã a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. l) din Constituţie şi al art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea referitoare la constatarea neconstituţionalitãţii Hotãrârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetãrii de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoanã, şi tot în aceeaşi zi a fost publicatã, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830, aceastã hotãrâre.
III. Faţã de situaţia de fapt relevatã şi susţinerile autorului sesizãrii, Curtea urmeazã sã examineze, pentru a se pronunţa asupra constituţionalitãţii hotãrârii criticate, urmãtoarele:
1. Calitatea autorului sesizãrii de a contesta în faţa Curţii Constituţionale hotãrârea Plenului Senatului, având în vedere dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, care stabilesc expres şi limitativ subiecţii care pot sesiza Curtea pentru exercitarea acestei atribuţii, dupã cum urmeazã: "Curtea Constituţionalã se pronunţã asupra constituţionalitãţii regulamentelor Parlamentului, a hotãrârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotãrârilor plenului Senatului şi a hotãrârilor plenului celor douã Camere reunite ale Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor douã Camere, a unui grup parlamentar sau a unui numãr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori."
Curtea constatã cã autorul sesizãrii are calitate procesualã în cauzã, întrucât sesizarea Curţii Constituţionale reprezintã unica posibilitate proceduralã pe care o are preşedintele Senatului de a contesta o hotãrâre a Plenului Senatului care priveşte funcţia sa; în aceste condiţii, a reţine lipsa calitãţii procesuale de a contesta aceastã hotãrâre ar reprezenta o încãlcare a liberului acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţia României. În plus, astfel cum rezultã din dosarul cauzei, sesizarea a fost formulatã în aceeaşi zi în care a fost adoptatã şi apoi publicatã hotãrârea contestatã.
2. Cererea de suspendare a efectelor Hotãrârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011, fundamentatã de autorul sesizãrii pe dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Curtea constatã cã aceastã cerere este neîntemeiatã. Astfel, potrivit art. 14 din Legea nr. 47/1992, "procedura jurisdicţionalã prevãzutã de prezenta lege se completeazã cu regulile procedurii civile, în mãsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faţa Curţii Constituţionale. Compatibilitatea se hotãrãşte exclusiv de Curte." Or, regulile procedurale invocate de autorul sesizãrii sunt circumscrise unui domeniu specific - cel al contenciosului administrativ - distinct de regulile procedurale civile comune, şi, prin urmare, nu sunt aplicabile în cadrul procedurii în faţa Curţii Constituţionale.
3. Dacã art. 33 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul Deputaţilor şi Senatorilor, potrivit cãruia "fiecare Camerã îşi alege un birou permanent, în condiţiile prevãzute de Constituţie şi de regulamente. Pierderea sprijinului politic atrage încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricãrei funcţii obţinute prin susţinere politicã", se referã şi la preşedintele Senatului.
Curtea reţine ca fiind neîndoielnic faptul cã textul de lege citat priveşte şi preşedintele Senatului, întrucât acesta este membru al Biroului permanent, astfel cum stabilesc expres dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) din Regulamentul Senatului, potrivit cãrora:
"(1) Dupã constituirea legalã a Senatului, se aleg preşedintele Senatului şi ceilalţi membri ai Biroului permanent.
(2) Biroul permanent al Senatului se compune din: preşedintele Senatului, 4 vicepreşedinţi, 4 secretari şi 4 chestori. Preşedintele Senatului este şi preşedintele Biroului permanent."
În acelaşi sens a statuat Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 601/2005, invocatã de autorul sesizãrii, în care s-a reţinut cã "preşedintele Senatului este membru al Biroului permanent al Senatului". Statutul distinct al preşedintelui Senatului la care se face referire în motivarea sesizãrii se referã la alte aspecte, explicate pe larg de Curtea Constituţionalã în aceeaşi decizie, aspecte care nu sunt puse în discuţie în cauza de faţã, astfel cum se va arãta şi în ceea ce urmeazã.
4. Constituţionalitatea dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi senatorilor; cu privire la acestea se susţine cã sunt neconstituţionale în mãsura în care sunt interpretate în sensul în care s-ar permite încetarea mandatului preşedintelui Senatului ca urmare a modificãrilor configuraţiei politice în general şi, în special, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus.
Invocarea neconstituţionalitãţii unui text de lege în cadrul sesizãrii formulate împotriva unei hotãrâri a Plenului Senatului pune, înainte de toate, o problemã de principiu, şi anume aceea a admisibilitãţii unei astfel de cereri. Curtea constatã cã cererea este admisibilã, întrucât nu priveşte o excepţie de neconstituţionalitate în sensul art. 29-31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, caz în care ar fi trebuit sã respecte regulile procedurale specifice, ci constituie o contestare, în raport cu dispoziţiile constituţionale, a însuşi temeiului de drept pe care s-a fundamentat emiterea actului (hotãrârea Plenului Senatului) a cãrei neconstituţionalitate se invocã. Se observã în acest sens cã autorul sesizãrii nu are nicio altã cale proceduralã de a invoca neconstituţionalitatea textului sau textelor din lege sau Regulamentul Senatului pe care se fundamenteazã hotãrârea contestatã, astfel încât o eventualã respingere ca inadmisibilã a cererii sale ar constitui o încãlcare a liberului acces la justiţia constituţionalã.
În al doilea rând, se constatã cã doar în parte critica de neconstituţionalitate are legãturã cu cauza în care aceasta a fost ridicatã, şi anume în ceea ce priveşte problematica încetãrii mandatului preşedintelui Senatului ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus, şi, prin urmare, numai aceasta trebuie examinatã de Curte.
În ceea ce priveşte aceastã criticã de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã este neîntemeiatã. De altfel, motivarea autorului sesizãrii porneşte de la o premisã eronatã, respectiv de la o greşitã interpretare şi aplicare a celor reţinute de Curtea Constituţionalã în Decizia nr. 601 din 14 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005, cu privire la semnificaţia art. 64 din Constituţie. Prin decizia menţionatã, Curtea Constituţionalã a statuat, de principiu, cã, "având în vedere cã textul constituţional nu stabileşte alte distincţii decât cele cuprinse în art. 64, revocarea unui membru al Biroului permanent înainte de expirarea mandatului se poate hotãrî fie ca sancţiune juridicã pentru încãlcãri grave ale ordinii de drept, fie pentru considerente independente de vinovãţia acestuia în exercitarea atribuţiilor, cum ar fi pierderea sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus". Ipoteza analizatã de Curte în considerentele acestei decizii şi textele din Regulamentul Senatului cu privire la care aceasta s-a pronunţat privesc însã revocarea unui membru al Biroului permanent al Senatului (preşedintele Senatului) cu titlu de sancţiune juridicã, pentru încãlcarea Constituţiei sau a regulamentelor parlamentare, la cererea altui grup parlamentar decât cel care la propus, iar nu ipoteza revocãrii ca urmare a retragerii sprijinului politic. Raţionamentele desprinse din decizia menţionatã, pe care autorul sesizãrii încearcã sã le aplice fãrã distincţie în cauza de faţã, nu sunt aplicabile acestei din urmã situaţii, care se cantoneazã în sfera raporturilor dintre preşedintele Senatului, grupul parlamentar care l-a propus şi partidul din care acesta fãcea parte. Ideea de neutralitate politicã a preşedintelui Senatului - exprimatã de Curte în considerentele Deciziei nr. 601/2005 - se referã la atribuţiile specifice funcţiei respective şi nu poate fi interpretatã ca având semnificaţia unei independenţe faţã de partidul politic al cãrui membru este preşedintele Senatului, calitate în considerarea cãreia, de altfel, a fost ales în aceastã funcţie. Prin urmare, excluderea sa din partid nu poate rãmâne fãrã consecinţe juridice în ceea ce priveşte funcţia dobânditã, funcţie eminamente politicã. Aceste consecinţe juridice sunt prevãzute de art. 33 din Legea nr. 96/2006 şi constau în încetarea de drept a statutului de membru al Biroului permanent sau de titular al oricãrei funcţii obţinute prin susţinere politicã.
Astfel fiind, nu poate fi reţinutã nici susţinerea autorului sesizãrii în sensul cã excluderea din partid nu echivaleazã cu retragerea sprijinului politic, motivatã prin aceea cã, în Parlament, senatorii şi deputaţii nu sunt organizaţi pe partide, ci în grupuri parlamentare constituite pe criterii de afinitate, care nu au în vedere exclusiv criteriul politic. Curtea aminteşte în acest sens cele reţinute în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 1.611 din 15 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 23 decembrie 2010, potrivit cãrora grupurile parlamentare reprezintã structuri organizatorice ale Camerelor Parlamentului, constituite pe bazã de afinitate politicã, în sensul cã reunesc deputaţi şi senatori având aceeaşi concepţie politicã sau concepţii înrudite.
5. Constituţionalitatea dispoziţiilor art. 23 alin. (3) din Regulamentul Senatului, potrivit cãruia "Apartenenţa politicã a membrilor Biroului Permanent, în care se include şi preşedintele Senatului, trebuie sã reflecte configuraţia politicã rezultatã din alegeri, cu observarea principiului consacrat de art. 16 alin. (3) teza a doua din Constituţia României, republicatã", cu privire la care se susţine cã sunt neconstituţionale în mãsura în care sunt interpretate în sensul în care s-ar permite revocarea sau încetarea mandatului preşedintelui Senatului ca urmare a modificãrilor configuraţiei politice în general şi, în special, ca urmare a retragerii sprijinului politic al grupului parlamentar care l-a propus.
Întrucât criticile cu privire la acest text din Regulament sunt aceleaşi ca şi în cazul dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 96/2006, Curtea constatã, pentru aceleaşi considerente, cã acestea sunt neîntemeiate.
IV. Având în vedere toate aceste motive, Curtea constatã cã Hotãrârea nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetãrii de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoanã, adoptatã de Plenul Senatului ca urmare a solicitãrii grupurilor parlamentare ale Partidului Social Democrat şi Partidului Naţional Liberal adresate Biroului permanent al Senatului, având în vedere Hotãrârea nr. 35 din 22 noiembrie 2011, de excludere a domnului Mircea-Dan Geoanã din Partidul Social Democrat, nu încalcã prevederile constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. l) din Constituţie, al art. 1, 3, 10 şi 27 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge sesizarea de neconstituţionalitate a Hotãrârii Senatului nr. 53 din 23 noiembrie 2011 privind constatarea încetãrii de drept a statutului de membru al Biroului permanent şi preşedinte al Senatului a domnului senator Mircea-Dan Geoanã.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedintelui Senatului şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 20 decembrie 2011 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puska Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
