Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 1.626 din 20 decembrie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 1.626 din 20 decembrie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 139 din 1 martie 2012

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Aspazia Cojocaru - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Vernescu în Dosarul nr. 861/2/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi care formeazã obiectul Dosarului nr. 1.161D/2011 al Curţii Constituţionale.
    La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.165D/2011 şi nr. 1.182D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Florin Negoiţã în Dosarul nr. 10.986/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi de Radu Costin în Dosarul nr. 1.597/279/2011 al Tribunalului Neamţ - Secţia penalã.
    La apelul nominal rãspunde, în Dosarul nr. 1.165D/2011, autorul excepţiei, Florin Negoiţã, personal, constatându-se lipsa celorlalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
    Magistratul-asistent referã asupra faptului cã în Dosarul nr. 1.182D/2011 autorul excepţiei a depus note scrise prin care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
    Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.165D/2011 şi nr. 1.182D/2011 la Dosarul nr. 1.161D/2011.
    Partea Florin Negoiţã şi reprezentantul Ministerului Public aratã cã sunt de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
    Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.165D/2011 şi nr. 1.182D/2011 la Dosarul nr. 1.161D/2011, care este primul înregistrat.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţii Florin Negoiţã, care solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, aşa cum acestea au fost modificate prin prevederile art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, încalcã dispoziţiile art. 20 şi art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie şi pe cele ale art. 6, art. 13 şi art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, autorul excepţiei susţine cã imposibilitatea exercitãrii cãilor de atac împotriva hotãrârilor pronunţate potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã încalcã liberul acces la justiţie şi reprezintã o discriminare a potenţialilor titulari ai dreptului la o astfel de cale de atac în raport cu persoanele ale cãror drepturi procesuale intrã sub incidenţa dispoziţiilor art. 385^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora sentinţele pronunţate de judecãtorii pot fi atacate cu recurs. Se susţine, de asemenea, cã suprimarea cãii de atac a recursului prin textele criticate nu are ca finalitate accelerarea soluţionãrii proceselor, ci menţinerea unor soluţii juridice greşite pronunţate în primã instanţã de complete formate dintr-un singur judecãtor. Autorul invocã în sprijinul acestor susţineri hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, din 28 octombrie 1999 şi 16 decembrie 2008, pronunţate în cauzele Brumãrescu împotriva României şi Rupa împotriva României. În acest sens, autorul excepţiei depune note scrise.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Se aratã cã, în cazul de faţã, împrejurarea inadmisibilitãţii recursului împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã nu este de naturã a încãlca liberul acces la justiţie şi nici normele de drept european invocate de autor, întrucât acestea nu obligã la asigurarea accesului la toate cãile de atac pentru toate categoriile de hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în primã instanţã.

                                CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
    Prin încheierile din 15 septembrie 2011, 26 septembrie 2011 şi 11 octombrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 861/2/2011, nr. 10.986/2/2010 şi nr. 1.597/279/2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi Tribunalul Neamţ - Secţia penalã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Vernescu, Florin Negoiţã şi Radu Costin în cauze având ca obiect soluţionarea recursurilor declarate împotriva unor sentinţe penale pronunţate potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prin rãmânerea definitivã a hotãrârii pronunţate de judecãtorie în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale ori împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecatã cuprinse în rechizitoriu, ca urmare a modificãrii art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã prin Legea nr. 202/2010, sunt încãlcate prevederile art. 6, art. 13 şi art. 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care consacrã dreptul de acces la o primã instanţã, independentã şi imparţialã, precum şi accesul la o instanţã de recurs în vederea efectuãrii unui control asupra hotãrârii pronunţate în primã instanţã, şi interzic abuzul de drept, textul criticat contravenind astfel şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 148 alin. (2). Se susţine, totodatã, cã aplicarea prevederilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã poate duce la mãsuri arbitrare, cã, potrivit dispoziţiilor art. 385^1 din Codul de procedurã penalã, sentinţele pronunţate de judecãtori nu sunt definitive, putând fi atacate cu recurs, şi cã efectul acestora constã în încãlcarea cu rea-voinţã a drepturilor privind exercitarea cãilor de atac şi în limitarea accesului liber la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, precum şi în menţinerea unor soluţii juridice greşite pronunţate în primã instanţã. Se susţine, de asemenea, încãlcarea principiului egalitãţii armelor, potrivit cãruia statele sunt obligate sã asigure, atât persoanelor condamnate, cât şi persoanelor vãtãmate prin sãvârşirea unor infracţiuni, accesul la o instanţã superioarã. Sunt invocate, în acest sens, hotãrârile Curţii Europene a Drepturilor Omului, din 28 octombrie 1999 şi 16 decembrie 2008, pronunţate în cauzele Brumãrescu împotriva României şi Rupa împotriva României, prin care instanţa europeanã a sancţionat încãlcarea de cãtre România a accesului liber la justiţie şi a dreptului la un recurs efectiv.
    Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu îngrãdeşte liberul acces la justiţie.
    Tribunalul Neamţ - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã contravenind prevederilor constituţionale ale art. 20, 21 şi 53, precum şi dispoziţiilor art. 13 din Convenţie şi art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenţie. Astfel, instanţa aratã cã imposibilitatea pãrţilor de a ataca soluţii greşite pronunţate de procuror, determinate de eventuale interpretãri eronate ale probelor administrate în cursul urmãririi penale, încalcã dreptul la un proces echitabil, prin eliminarea dreptului la un recurs efectiv, încãlcând, totodatã, principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penalã, consacrat prin normele europene anterior enunţate.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru aşi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    Avocatul Poporului aratã cã textele criticate sunt constituţionale, fãcând trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006, prin care Curtea a statuat cã în soluţionarea plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã nu se judecã însãşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de cãtre procuror şi cã, în consecinţã, prin încheierile pronunţate conform dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã instanţa nu soluţioneazã fondul cauzei şi nu se pronunţã cu privire la vinovãţia învinuitului, ci verificã legalitatea actului atacat. Or, dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie asigurã accesul la un grad superior de jurisdicţie persoanelor declarate vinovate de sãvârşirea unor infracţiuni. Se aratã, de asemenea, cã textele criticate nu încalcã nici dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, inculpatul având posibilitatea de a se prevala de toate garanţiile procesuale ce caracterizeazã acest drept fundamental, de posibilitatea de a solicita administrarea de noi probe şi de a exercita cãile de atac prevãzute de lege, precum şi cã aceste dispoziţii legale sunt aplicabile tuturor persoanelor, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. Totodatã, se apreciazã cã textele criticate nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, întrucât reglementarea cãilor de atac împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care pentru asigurarea celeritãţii soluţionãrii cauzelor a eliminat calea de atac a recursului împotriva hotãrârilor pronunţate conform dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 din Codul de procedurã penalã. Se mai aratã cã întreaga procedurã de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã se desfãşoarã cu respectarea principiilor constituţionale consacrate la art. 124 alin. (2) şi cã judecarea cauzei dupã desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecatã se face cu participarea procurorului, nefiind încãlcate nici prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                                 CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere trimise de Avocatul Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susţinerile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul cuprins: "Hotãrârea judecãtorului pronunţatã potrivit alin. 8 este definitivã.".
    Se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi prevederilor art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv şi art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie privind dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra constituţionalitãţii normelor criticate, de exemplu, prin Decizia nr. 1.131 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Decizia nr. 753 din 7 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011, şi Decizia nr. 125 din 1 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 13 aprilie 2011.
    Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, statuând cã, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac se aplicã în mod corespunzãtor şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul pãrţii de a se adresa instanţei, de a formula apãrãri şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizeazã un proces echitabil. Mai mult, dupã pronunţarea unei hotãrâri de cãtre instanţa de fond, se pot exercita cãile de atac prevãzute de lege, partea având posibilitatea sã îşi exercite neîngrãdit dreptul de acces liber la justiţie.
    De asemenea, prin Decizia nr. 242 din 17 februarie 2011, Curtea, respingând ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut cã prevederile art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã nu aduc nicio atingere accesului liber la justiţie, dreptului la apãrare şi dreptului la un proces echitabil, întrucât, potrivit art. 129 din Constituţie, "împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Prin urmare, constituie atributul exclusiv al legiuitorului reglementarea cãilor de atac împotriva hotãrârii prin care judecãtorul soluţioneazã plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã. Eliminarea cãilor de atac în aceastã materie este justificatã de caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, legiuitorul urmãrind sã asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotãrâri definitive prin care sã fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului.
    Întrucât faţã de cele examinate de Curtea Constituţionalã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a fãcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
    Curtea reţine, totodatã, cã susţinerea autorului excepţiei în sensul cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi este neîntemeiatã, reglementarea de la art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã fiind una unitarã, toate persoanele supunându-se aceluiaşi regim juridic, fãrã deosebiri şi fãrã excepţie.
    Pentru aceleaşi motive, nu poate fi reţinutã nici încãlcarea prin prevederile art. 278^1 din Codul de procedurã penalã a dispoziţiilor art. 6, 13 şi 17 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
    De asemenea, Curtea reţine cã prevederile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţie nu au incidenţã în cauzã, întrucât nu se referã la o acuzaţie în materie penalã, ci doar la legalitatea şi temeinicia sa, date de procedura aplicatã. Prin urmare, nu poate fi reţinutã nici încãlcarea normelor constituţionale ale art. 11, art. 20 şi art. 148 alin. (2).

    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                       CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                          În numele legii:
                              DECIDE:

    Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Viorel Vernescu în Dosarul nr. 861/2/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã, Florin Negoiţã în Dosarul nr. 10.986/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penalã şi de Radu Costin în Dosarul nr. 1.597/279/2011 al Tribunalului Neamţ - Secţia penalã.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din 20 decembrie 2011.

                           PREŞEDINTELE
                     CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                        AUGUSTIN ZEGREAN

                       Magistrat-asistent,
                      Cristina Teodora Pop

                            --------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016