Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 1.611 din 15 decembrie 2010 privind constitutionalitatea art. 12 alin. (4) si (5), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) si (2), art. 37 partea introductiva, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) si art. 44 din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat prin hotararile nr. 26 si nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputatilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 866 din 23 decembrie 2010
I. Cu Adresa nr. 51/5.556 din 23 noiembrie 2010, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, precum şi al <>art. 27 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea formulatã de 56 de deputaţi aparţinând Grupului parlamentar al Alianţei Politice PSD+PC referitoare la neconstituţionalitatea art. 12 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi a <>Hotãrârii Camerei Deputaţilor nr. 27/2010 privind modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor.
Autorii sesizãrii sunt urmãtorii: Lucreţia Roşca, Angel Tilvãr, Marian Neacşu, Marian Ghiveciu, Cristian Rizea, MãdãlinŞtefan Voicu, Gheorghe Ana, Claudiu Iulian Manda, Ion Dumitru, Florin Iordache, Sonia-Maria Drãghici, Gheoghe Ciocan, Georgian Pop, Neculai Rãţoi, Petre Petrescu, Dumitru Boabeş, Dumitru Chiriţã, Valeriu Ştefan Zgonea, Dumitrescu CristianSorin, Florentin Bãloşin Gust, Antonella Marinescu, Petru Gabriel Vlase, Mihai Tudose, Doru-Claudian Frunzulicã, Eugen Bejinariu, Nicolae-Ciprian Nica, Rodica Nassar, Ioan Damian, Vasile-Ghiorghe Gliga, Raul-Victor Surdu-Soreanu, Viorel Ştefan, Andrei Dolineaschi, Cornel Cristian Resmeriţã, CiprianFlorin Luca, Ioan Sorin Roman, Vasile Popeangã, Horia Teodorescu, Victor Cristea, Carmen Ileana Moldovan, Costicã Macaleţi, Bogdan Nicolae Niculescu Duvãz, Ion Cãlin, Doina Burcãu, Ion Mocioalcã, Ileana Cristina Dumitrache, Matei Radu Brãtianu, Florian Popa, Ioan Cindrea, Horia Grama, Ion Burnei, Marian Florian Sãniuţã, Filip Georgescu, Victor Socaciu, Dan Nica, Silvestru Mircea Lup, Mircea Duşa.
Sesizarea a fost înregistratã la Curtea Constituţionalã sub nr. 16.667 din 23 noiembrie 2010, formând obiectul Dosarului nr. 4.613 C/2010.
II. Obiectul sesizãrii, astfel cum a fost formulat de autorii acesteia, îl constituie prevederile art. 12 alin. (4) şi (5), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 37 (cu referire însã numai la partea introductivã a acestui articol), art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicatã, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin hotãrârile nr. 26 şi nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputaţilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010.
Textele criticate au urmãtorul cuprins:
- art. 12 alin. (4) şi (5): "(4) Deputaţii partidelor politice, formaţiunilor politice, alianţelor politice sau ai alianţelor electorale care nu întrunesc numãrul necesar pentru a forma un grup parlamentar, precum şi deputaţii independenţi sau care au devenit independenţi în timpul unei legislaturi se pot reuni în grupuri parlamentare mixte ori se pot afilia altor grupuri parlamentare constituite potrivit alin. (1) sau într-un grup al deputaţilor independenţi, dupã caz.
(5) Deputaţii care au devenit independenţi în timpul unei legislaturi pot constitui un singur grup parlamentar cu respectarea alin. (6).";
- art. 20 alin. (3): "Biroul permanent al Camerei Deputaţilor este format în urma negocierilor dintre liderii grupurilor parlamentare, respectându-se configuraţia politicã a Camerei Deputaţilor. În cazul constituirii unui grup de deputaţi independenţi având un numãr de minimum 10 deputaţi, componenţa Biroului permanent se renegociazã conform noii configuraţii politice a Camerei Deputaţilor, începând cu urmãtoarea sesiune. Grupului parlamentar constituit din deputaţii independenţi îi poate reveni un singur reprezentant în Biroul permanent.";
- art. 23 alin. (1) şi (2): "(1) Alegerea vicepreşedinţilor, a secretarilor şi a chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare, în conformitate cu ponderea acestora potrivit configuraţiei politice iniţiale a Camerei Deputaţilor şi negocierii liderilor grupurilor parlamentare, cu aplicarea corespunzãtoare a prevederilor art. 20 alin. (3).
(2) În vederea depunerii propunerilor, Camera Deputaţilor aprobã numãrul de locuri din Biroul permanent, negociat de liderii grupurilor parlamentare, aşa cum revin, pe funcţii, grupurilor parlamentare constituite potrivit configuraţiei politice iniţiale a Camerei Deputaţilor, cu aplicarea corespunzãtoare a prevederilor art. 20 alin. (3).";
- art. 37 partea introductivã: "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare este alcãtuit din liderii grupurilor parlamentare constituite conform configuraţiei politice a Camerei şi are urmãtoarele atribuţii:";
- art. 38 alin. (1): "Comitetul liderilor grupurilor parlamentare hotãrãşte cu majoritatea rezultatã din ponderea votului fiecãrui membru prezent. Ponderea este datã de proporţia grupului parlamentar reprezentat de lider în numãrul total al deputaţilor, conform configuraţiei politice a Camerei.";
- art. 41 alin. (1): "Alcãtuirea comisiilor Camerei Deputaţilor se face cu respectarea configuraţiei politice a acesteia.";
- art. 43 alin. (1): "Numãrul membrilor fiecãrei comisii a Camerei Deputaţilor este stabilit, prin acordul liderilor grupurilor parlamentare, cu respectarea configuraţiei politice a Camerei Deputaţilor.";
- art. 44: "Dacã grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componenţei uneia sau a mai multor comisii, Biroul permanent supune spre aprobare şi Camera Deputaţilor hotãrãşte, cu votul majoritãţii membrilor prezenţi, asupra candidaturilor susţinute de fiecare dintre grupurile parlamentare, respectându-se configuraţia politicã a Camerei."
III. În motivarea sesizãrii se susţin, în esenţã, urmãtoarele:
Dispoziţiile art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 37 partea introductivã, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicatã, astfel cum a fost modificatã prin <>Hotãrârea nr. 27 din 5 octombrie 2010 a Camerei Deputaţilor, "încalcã principiul configuraţiei politice iniţiale, prevãzut de art. 64 alin. (5) din Constituţie, şi introduc regula unei configuraţii politice noi în Camera Deputaţilor, alta decât cea iniţialã rezultatã din alegeri, configuraţie determinatã de constituirea grupului parlamentar al deputaţilor independenţi". Se invocã în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 601 şi nr. 602 din 14 noiembrie 2005, prin care s-a statuat cã prin configuraţie politicã a fiecãrei Camere se înţelege compunerea acesteia rezultatã din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor respectivi.
Dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor încalcã, în opinia autorilor sesizãrii, prevederile art. 61 alin. (1), art. 62, art. 64 alin. (3) şi art. 69 alin. (1) din Constituţie, prin interzicerea constituirii mai multor grupuri parlamentare de cãtre deputaţii deveniţi independenţi în timpul unei legislaturi. Se invocã în acest sens <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 45/1994, nr. 46/1994 şi nr. 196/2004, prin care s-a statuat cã parlamentarul are facultatea constituţionalã de a adera la un grup parlamentar sau altul, de a constitui un grup parlamentar al independenţilor sau de a se declara independent faţã de toate grupurile parlamentare. Se apreciazã cã textul regulamentar criticat determinã o îngrãdire a mandatului reprezentativ al deputaţilor şi creeazã o situaţie de privilegiu şi discriminare între deputaţi. Astfel, "deputaţii care au devenit independenţi şi au constituit primii un grup parlamentar sunt privilegiaţi faţã de parlamentarii care ulterior au devenit independenţi şi care nu mai au dreptul de a se organiza în alt grup parlamentar al independenţilor, fiind practic obligaţi sã se afilieze la grupul independenţilor anterior constituit, fãrã a-şi exercita propria opţiune". Acelaşi text încalcã dreptul de asociere liberã, prevãzut de art. 40 alin. (1) din Constituţie.
Se mai susţine cã prevederile art. 12 alin. (4), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 37 partea introductivã, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, neputând fi disociate de prevederile art. 12 alin. (5) din acelaşi regulament, sunt neconstituţionale pentru aceleaşi motive expuse cu referire la art. 12 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.
IV. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 27 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost transmisã preşedintelui Camerei Deputaţilor, pentru a comunica punctul de vedere al Biroului permanent.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis, cu Adresa înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 16.989 din 30 noiembrie 2010, punctul de vedere al Biroului permanent, în sensul cã prevederile regulamentare ce fac obiectul sesizãrii nu încalcã dispoziţiile Constituţiei. Astfel, în ceea ce priveşte criticile formulate în raport de dispoziţiile art. 61 alin. (1), art. 62, art. 64 alin. (3) şi (5) şi art. 69 alin. (1) din Legea fundamentalã, se aratã cã nu sunt motivate, respectiv se fundamenteazã pe conţinutul unor decizii ale Curţii Constituţionale care se referã la cu totul alte domenii constituţionale decât cele la care autorii sesizãrii ar dori sã facã trimitere.
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii, prin dispoziţiile art. 12 alin. (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, a prevederilor art. 4 şi 16 din Constituţie, se apreciazã cã este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã "nu se poate înţelege susţinerea autorilor sesizãrii în sensul cã ar trebui ca Regulamentul sã poatã prevedea constituirea mai multor grupuri ale independenţilor, în condiţiile în care categoria deputaţilor independenţi este una singurã, iar aceştia se pot asocia într-un grup parlamentar al lor sau nu".
Cu privire la dispoziţiile constituţionale care reglementeazã dreptul de asociere, se susţine cã nu sunt incidente în cauzã.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile criticate din Regulamentul Camerei Deputaţilor, prin raportare la prevederile Constituţiei României, şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
I. Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. c) din Constituţie, precum şi ale <>art. 1, 10, 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992, sã se pronunţe asupra constituţionalitãţii prevederilor criticate din Regulamentul Camerei Deputaţilor.
Obiectul sesizãrii îl constituie prevederile art. 12 alin. (4) şi (5), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 37 partea introductivã, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, aprobat prin <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 8/1994, republicatã, astfel cum a fost modificatã şi completatã prin hotãrârile nr. 26 şi nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputaţilor, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 octombrie 2010.
Textele constituţionale invocate în motivarea sesizãrii sunt cele ale art. 4 alin. (2) care reglementeazã criteriile egalitãţii în drepturi, art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, art. 40 alin. (1) privind dreptul de asociere, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 62 privind alegerea Camerelor, art. 64 alin. (3) şi (5) referitoare la organizarea grupurilor parlamentare, respectiv alcãtuirea birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare, şi ale art. 69 alin. (1) privind mandatul reprezentativ.
II. Examinând sesizarea formulatã, se constatã cã aceasta este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
1. Art. 12 alin. (4) şi (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, astfel cum a fost modificat prin <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 26/2010, reglementeazã în mod expres posibilitatea constituirii grupurilor parlamentare din deputaţi independenţi sau care au devenit independenţi, precum şi regula potrivit cãreia deputaţii care au devenit independenţi în timpul unei legislaturi îşi pot constitui un singur grup parlamentar, cu respectarea condiţiei privind numãrul minim de 10 deputaţi pentru constituire. Instituirea acestei reguli este determinatã de faptul cã grupurile parlamentare reprezintã structuri organizatorice ale Camerelor Parlamentului, constituite pe bazã de afinitate politicã. Dupã cum nu pot exista mai multe grupuri parlamentare ale aceleiaşi formaţiuni politice, pentru cã, în sine, apartenenţa la o anumitã formaţiune politicã este expresia acestei afinitãţi, la fel nu pot exista nici mai multe grupuri parlamentare ale parlamentarilor independenţi. Acceptarea constituirii mai multor grupuri de parlamentari independenţi ar însemna, practic, eliminarea criteriului care îi defineşte ca opţiune politicã şi implicit ca grup (independenţa), criteriu care nu este susceptibil de distincţii suplimentare.
Contrar susţinerilor autorilor sesizãrii, dispoziţiile criticate nu creeazã privilegii sau discriminãri. Dimpotrivã, acordarea dreptului de constituire a mai multor grupuri parlamentare formate din parlamentari independenţi ar avea semnificaţia instituirii unui privilegiu în favoarea acestora, câtã vreme, potrivit art. 12 alin. (2) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, "Deputaţii unui partid politic sau ai unei formaţiuni politice nu pot constitui decât un singur grup parlamentar."
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Constituţie, care consacrã dreptul de asociere a cetãţenilor în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere, se constatã cã nu au incidenţã în cauzã. Astfel, nici Parlamentul, nici Camerele sale şi nici structurile interne ale Camerelor nu sunt rezultat al dreptului de asociere. Grupurile parlamentare reunesc deputaţi sau senatori având aceeaşi concepţie politicã ori concepţii înrudite şi reprezintã, în esenţã, fragmente ale unei autoritãţi publice, iar nu asociaţii, în sensul juridic al termenului.
Tot astfel, nu au incidenţã în cauzã dispoziţiile art. 61 alin. (1) şi art. 62 din Constituţie, texte care reglementeazã cadrul general referitor la rolul Parlamentului şi alegerea Camerelor.
Cât priveşte dispoziţiile art. 69 din Constituţie, care consacrã regula mandatului reprezentativ, acestea oferã celor aleşi libertatea de a adera la un grup parlamentar sau altul, de a se transfera de la un grup parlamentar la altul sau de a se declara independenţi faţã de toate grupurile parlamentare, iar nu şi pe aceea de a constitui oricâte grupuri parlamentare doresc şi în orice condiţii, sub acest aspect fiind incidente dispoziţiile art. 64 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecãrei Camere".
2. Cu referire la celelalte texte regulamentare criticate, se susţine cã sunt neconstituţionale, deoarece introduc regula unei configuraţii politice noi în Camera Deputaţilor, alta decât cea iniţialã rezultatã din alegeri, ceea ce, în opinia autorilor sesizãrii, este în contradicţie cu sensul dat de Curtea Constituţionalã sintagmei "configuraţie politicã", prevãzutã de art. 64 alin. (5) din Constituţie.
Din examinarea dispoziţiilor regulamentare modificate prin <>Hotãrârea Camerei Deputaţilor nr. 27/2010, se constatã urmãtoarele:
- potrivit art. 20 alin. (3) din Regulament, în noua redactare, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor se formeazã respectându-se "configuraţia politicã a Camerei Deputaţilor"; textul mai stabileşte renegocierea componenţei Biroului permanent în cazul constituirii unui grup de deputaţi independenţi, începând cu urmãtoarea sesiune, precum şi posibilitatea pentru grupul parlamentar constituit din deputaţi independenţi de a-i reveni un loc în Biroul permanent;
- art. 23 alin. (1) şi (2) din Regulament, în noua redactare, referindu-se la procedura alegerii vicepreşedinţilor, secretarilor şi a chestorilor care compun Biroul permanent, respectiv la aprobarea numãrului de locuri din Biroul permanent, pãstreazã raportarea la "configuraţia politicã iniţialã a Camerei Deputaţilor", precizând, totodatã, cã aceste operaţiuni se realizeazã "cu aplicarea corespunzãtoare a prevederilor art. 20 alin. (3)";
- art. 37 partea introductivã, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1) art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulament au fost modificate în sensul cã sintagma "configuraţia politicã iniţialã a Camerei Deputaţilor" a fost înlocuitã cu sintagma de "configuraţie politicã".
Cu privire la aceste modificãri, se observã, mai întâi, cã introducerea în textele Regulamentului Camerei Deputaţilor a sintagmei "configuraţie politicã", care este cuprinsã în chiar norma constituţionalã de referinţã, respectiv art. 64 alin. (5) din Legea fundamentalã, nu poate fi calificatã ca determinând, în sine, neconstituţionalitatea acestora şi nici de naturã sã consacre un alt sens al sintagmei constituţionale decât cel reţinut de Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa, invocatã de autorii sesizãrii. Astfel, prin <>deciziile nr. 601/2005 şi nr. 602/2005, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.022 din 17 noiembrie 2005 şi, respectiv, nr. 1.027 din 18 noiembrie 2005, pronunţându-se, printre altele, şi cu privire la dispoziţiile din regulamentele celor douã Camere care instituiau posibilitatea revocãrii preşedinţilor acestora, prin retragerea sprijinului politic, la cererea altui sau altor grupuri parlamentare decât grupul parlamentar care a propus alegerea lor, Curtea a statuat cã "prin configuraţia politicã a fiecãrei Camere se înţelege compunerea acesteia rezultatã din alegeri, pe baza proporţiei pe care grupurile parlamentare o deţin în totalul membrilor Camerei respective". Curtea a mai reţinut, cu acele prilejuri, cã "în virtutea configuraţiei politice izvorâte din voinţa corpului electoral se desemneazã şi preşedintele Camerei Deputaţilor şi al Senatului", precum şi faptul cã "instituirea posibilitãţii alegerii unui nou preşedinte dintr-un alt grup parlamentar ar avea drept consecinţã ca sancţiunea aplicatã preşedintelui Camerei Deputaţilor [Senatului], revocat din funcţie, sã se extindã asupra grupului parlamentar care a propus alegerea lui".
Spre deosebire însã de jurisprudenţa menţionatã, în prezenta cauzã regula impusã de art. 64 alin. (5) din Constituţie trebuie analizatã prin raportare la dispoziţiile art. 64 alin. (3), respectiv art. 64 alin. (2) teza a doua din Constituţie, referitoare la organizarea grupurilor parlamentare şi la alegerea celorlalţi membri ai birourilor permanente, texte constituţionale care stabilesc reguli distincte de cea impusã de art. 64 alin. (2) teza întâi din Constituţie pentru alegerea preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului.
Astfel, potrivit art. 64 alin. (3) din Constituţie, "Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecãrei Camere". Aşadar, grupurile parlamentare nu sunt structuri obligatorii ale Parlamentului. Rezultând din uniunea voluntarã a parlamentarilor, crearea grupurilor parlamentare constituie un drept, iar nu o obligaţie. Textul constituţional menţionat, referindu-se la acest drept al parlamentarilor, nu stabileşte nicio restricţie cât priveşte momentul exercitãrii acestuia. Prin urmare, nu este contrarã Legii fundamentale constituirea, pe parcursul legislaturii, potrivit regulamentelor Camerelor şi cu respectarea Constituţiei, a unui grup parlamentar care nu a existat la începutul legislaturii, cu condiţia, desprinsã de asemenea din interpretarea normelor constituţionale, ca pe aceastã cale sã nu fie reprezentate în Parlament partide care nu au obţinut mandate la alegeri.
În plus, faţã de modul de alegere a parlamentarilor pentru legislaturile anterioare (pe liste de partid), în raport cu care Curtea a admis ca fiind constituţionalã migraţia politicã (a se vedea <>deciziile Curţii Constituţionale nr. 45/1994, nr. 46/1994 şi nr. 196/2004), actuala alcãtuire a Parlamentului (rezultatã, cel puţin în parte, din exprimarea electoratului prin votul uninominal) permite acceptarea constituirii unui grup parlamentar format din deputaţi deveniţi independenţi (ca urmare a pãrãsirii formaţiunii politice din care au fãcut parte iniţial). Ca urmare, pe perioada mandatului parlamentar, schimbarea configuraţiei politice este posibilã, ea explicându-se - în prezent - şi prin aceea cã actuala componenţã a celor douã Camere reflectã voinţa electoratului de a trimite în Parlament persoane învestite prin vot uninominal şi nu liste de membri ai unui partid; or, cei aleşi în urma votului uninominal (chiar dacã au fost susţinuţi de cãtre o formaţiune politicã anume) au un mai mare grad de independenţã, ei având ca principalã obligaţie susţinerea în Parlament a intereselor celor care i-au trimis acolo. Aşadar, eventuala lor migrare (de la un partid la altul sau pãrãsirea unei formaţiuni politice cu consecinţa dobândirii statutului de independent) nu este de naturã a afecta grav interesele alegãtorilor pe care îi reprezintã, ci - dimpotrivã - ea poate ilustra mai clar efectul mandatului reprezentativ pe care l-au primit şi pe care trebuie sã îl îndeplineascã. Configuraţia politicã ce trebuie avutã în vedere, în aceste condiţii, este cea de la începutul fiecãrei sesiuni parlamentare şi, în urma negocierilor între grupurile parlamentare, se poate acorda un loc în biroul permanent şi grupului independenţilor, în condiţiile Regulamentului.
Mutaţiile intervenite în structura grupurilor parlamentare existente, ca urmare a sciziunii ce se poate produce în cadrul partidelor reprezentate de fiecare grup sau a migraţiei parlamentarilor de la un grup la altul ori a pãrãsirii unui grup fãrã afilierea la altul, mutaţii posibile în condiţiile în care Constituţia stabileşte expres cã orice mandat imperativ este nul, nu pot rãmâne fãrã consecinţe asupra reprezentãrii grupurilor parlamentare în cadrul birourilor permanente. De aceea, spre deosebire de preşedinţii Camerelor, aleşi pe durata mandatului Camerelor, ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi, potrivit art. 64 alin. (2) teza a doua din Constituţie, la începutul fiecãrei sesiuni, în mod corespunzãtor componenţei grupurilor parlamentare la momentul respectiv. Textul constituţional menţionat, într-o fireascã legãturã cu cel al art. 69 alin. (2), asigurã reflectarea, în componenţa structurilor de conducere ale Camerelor Parlamentului, a restructurãrilor politice din Parlament, care, asemenea evoluţiilor politice din societate, nu pot fi oprite.
Tot astfel, constituirea unui grup parlamentar al deputaţilor independenţi, pe parcursul legislaturii, în temeiul dispoziţiilor stabilite de Camera Deputaţilor prin regulamentul propriu, dispoziţii care, pentru raţiunile anterior înfãţişate, nu contravin normelor constituţionale, nu poate rãmâne fãrã consecinţe în planul raporturilor de ordin politic şi organizatoric din cadrul Camerei, iar unul dintre aspectele esenţiale ale rolului grupurilor parlamentare în aceste raporturi îl constituie implicarea în formarea celorlalte structuri ale Camerelor Parlamentului, prin formularea de propuneri pentru alegerea componenţei birourilor permanente şi a comisiilor parlamentare.
În aceste condiţii, reglementarea, prin normele criticate, a renegocierii componenţei Biroului permanent al Camerei Deputaţilor, în cazul constituirii unui grup de deputaţi independenţi, începând cu urmãtoarea sesiune, este menitã sã concilieze efectele acestei restructurãri organizatorice intervenite în cadrul Parlamentului, şi care, ca o consecinţã a regulii mandatului reprezentativ, precum şi a caracterului facultativ al constituirii grupurilor parlamentare, nu poate fi sancţionatã, cu rigorile decurgând din imperativul respectãrii configuraţiei politice la alcãtuirea Biroului permanent şi a comisiilor parlamentare. De altfel, se constatã cã art. 23 din Regulament pãstreazã obligaţia menţinerii numãrului de locuri din Biroul permanent, în scopul stabilirii unor reguli care sã circumstanţieze fenomenul migraţiei parlamentare, configuraţia politicã rãmânând, în continuare, în concordanţã cu dispoziţiile constituţionale, cadrul negocierii, respectiv al renegocierii. Se constatã în acest sens cã acelaşi text din Regulamentul Camerei Deputaţilor, referindu-se la numãrul de locuri din Biroul permanent care se aprobã de cãtre Camera Deputaţilor, se referã în mod expres la "configuraţia politicã iniţialã a Camerei Deputaţilor".
Competenţa, atât în cazul negocierii, cât şi renegocierii, revine liderilor grupurilor parlamentare, iar eventuala modificare a componenţei Biroului permanent, ca urmare a renegocierii, se realizeazã "începând cu urmãtoarea sesiune". Aceastã din urmã dispoziţie, cuprinsã în art. 20 alin. (3) teza a doua din Regulamentul Camerei Deputaţilor, vizeazã menţinerea stabilitãţii politice a Parlamentului, ca şi aceea cuprinsã în art. 20 alin. (3) teza finalã din acelaşi regulament, potrivit cãreia "Grupului parlamentar constituit din deputaţii independenţi îi poate reveni un singur reprezentant în Biroul permanent".
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. c) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.c), al <>art. 27 şi 28 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã prevederile art. 12 alin. (4) şi (5), art. 20 alin. (3), art. 23 alin. (1) şi (2), art. 37 partea introductivã, art. 38 alin. (1), art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1) şi art. 44 din Regulamentul Camerei Deputaţilor, astfel cum au fost modificate prin hotãrârile nr. 26 şi nr. 27 din 5 octombrie 2010 ale Camerei Deputaţilor, nu contravin dispoziţiilor constituţionale.
Definitivã şi general obligatorie.
Decizia se comunicã preşedintelui Camerei Deputaţilor şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 15 decembrie 2010 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskas Valentin Zoltan şi Tudorel Toader, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Prim-magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
